Archivos mensuales: agosto 2016

VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE

31 miércoles Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Bulgaria nu este o rută atractivă pentru sirienii care încearcă să ajungă în Europa. Dar, dacă Ankara nu va mai respecta acordurile cu Bruxelles, este posibil să se activeze și calvarul rutei bulgare  – calvar atât pentru sirieni, cât și pentru bulgari.

 VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE

BULGARIA 1

Punctul cel mai vulnerabil al frontierelor Uniunii Europene este, la ora actuală, granița turco-bulgară  cu o lungime de 270 km. Dacă , deocamdată nu se strecoară prin acest loc mii de migranți, aceasta se datorează mai degrabă nivelului de viață din Bulgaria, decât pazei de la frontieră.

Pentru cei care fug de războiul din Siria sau de foametea din alte părți ale lumii, ținta principală este Europa cea bogată. Drumul prin Bulgaria nu prea atrage fugari deoarece este cel mai lung și, în plus, este foarte posibil ca totul să se termine cu o îndelungată detenție în această țară.

Lucrurile se pot schimba dramatic, în orice moment, în cazul în care relațiile dintre  Ankara și Bruxelles se vor înrăutăți : ruta prin Bulgaria ar deveni principala opțiune pe timp de iarnă, pentru cele trei milioane de refugiați din taberele aflate în Turcia.  În cazul acesta, nimic nu va putea opri intrarea masivă a refugiaților, deoarece  guvernul bulgar nu are nici mijloace și nici fonduri pentru a controla efectiv granița cu Turcia.

Pe hârtie, dispune de două garduri înalte de 3 metri, cu o fâșie de 2 km între ele, electrificate, astfel încât, la orice încercare de a tăia sârma gardului, s-ar declanșa alarma pentru ca o patrulă motorizată să se deplaseze rapid la locul spărturii. Controlul zonei este întărit cu un sistem de premii în bani pentru populația civilă, și permisii de 5 zile, pentru grăniceri, pentru fiecare fugar capturat.

BULGARIA 2

În realitate, lucrurile stau altfel. Din cei 270 kilometri de frontieră, doar 160 sunt cu garduri. Alarma nu funcționează, deoarece Ministerul de interne nu  achită  facturile pentru  electricitate. Cei 1.150 de grăniceri și cei 300 de ofițeri al Armatei nu dispun de dotări adecvate pentru a-și putea îndeplini misiunea.

Guvernul bulgar a cerut ajutor urgent capitalei comunitare, Bruxelles, dar și Frontex-ului (organizația comunitară pentru controlul frontierelor) :  100 vehicule de teren, aparate fotografice  termo-sensibile, un supliment de 300 de agenți, precum și o listă cu ajutoare „convenabile”, elicoptere, consilieri, dar și un milion de euro,  pentru a îmbunătăți condițiile din cel mai mare centru de găzduire a refugiaților.

BULGARIA 3

Până acum,  răspunsul comunitar a fost  „vom vedea”; desigur, se așteaptă noi rapoarte tehnice, cu speranța că relațiile cu Ankara nu se vor înrăutăți, astfel încât, nu va năvăli o nouă avalanșă de migranți. La Bruxelles, deocamdată, nimeni nu vede utilitatea vreunui ajutor mai sofisticat, cu atât mai mult cu cât, corupția care afectează Bulgaria ar face ca o considerabilă parte din materiale să „se piardă” pe drum.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS

30 martes Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , ,

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

Bulgaria no es una ruta atractiva para los sirios que anhelan llegar a Europa. Pero, si algún día Ankara deja de cumplir los acuerdos con Bruselas, es posible que se active también el calvario de la ruta búlgara – calvario para los sirios y también para los búlgaros.

 MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS

 BULGARIA 1

Hoy en día el punto más vulnerable de los bordes de la UE lo constituye la frontera turco-búlgara, de 270 kms. Y si en la actualidad no se cuelan por allá miles de migrantes, ello se debe muchísimo más al bajo nivel de vida búlgaro que a la contención fronteriza.

Para los desplazados de la guerra siria como para los fugitivos del hambre del resto de mundo, la meta primordial es la Europa rica. La vía búlgara apetece poco porque es el camino más largo hacia ese “Eldorado” europeo y porque la nada improbable posibilidad de que el camino acabe en un largo internamiento en Bulgaria no atrae a nadie actualmente.

Pero esto puede variar dramáticamente en cualquier momento – sobre todo, si las relaciones Ankara – Bruselas empeorasen fuertemente -, y entonces la ruta por Bulgaria sería la opción principal en invierno para los tres millones de refugiados acampados en Turquía. En este caso nada impediría una entrada masiva ya que el Gobierno de Sofía carece de medios y presupuestos para cerrar efectivamente su frontera con Turquía.

Sobre el papel, esta dispone de dos vallas de 3 m de alto, distantes 2 km entre si, y electrificadas para que cualquier corte de la alambrada dispare la alarma para que una patrulla motorizada vaya al lugar de la irrupción. La vigilancia se ve reforzada con un sistema de premios por delación para la población civil vecina y unos premios – permisos de 5 días por ilegal capturado – a los guardias fronterizos.

 BULGARIA 2

 La realidad es bien distinta. De los 270 kms solamente están vallados 160 kms y la mayor parte de esa instalación está hecha trizas o su sistema de alarma no funciona ¡ (recién inaugurada, no funcionó en absoluto porque el Ministerio de Interior búlgaro no había pagado los recibos de la compañía eléctrica !). Además, los 1.150 guardias de fronteras y los 300 oficiales del Ejército destinados allá carecen de material suficiente para cumplir su cometido.

El Gobierno búlgaro ha pedido urgentemente ayuda a Bruselas y a Frontex (la organización comunitaria para la vigilancia de las fronteras) :  100 vehículos todo terreno, cámaras fotográficas termo sensibles, 300 agentes más, aparte de una lista de ayudas “convenientes”, desde helicópteros, asesores y un millón de € para mejorar el mayor centro de acogida de refugiados.

BULGARIA 3

Hasta ahora, la respuesta comunitaria ha sido un “ya veremos” en espera de más informes técnicos y la esperanza de que no empeoren las relaciones con Ankara y no surja un nuevo alud de migrantes. Por lo bajines, en Bruselas no le ven utilidad alguna a tal ayuda por muchas razones. Las dos principales son : 1) que no creen capaces a las autoridades y técnicos búlgaros de mantener actualmente un material altamente sofisticado. Y 2), que, dado la corrupción reinante en el país, existe un alto riesgo de que buena parte del material enviado “se pierda” por el camino

 Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU

GÜLLEN CONTRA ERDOGAN

28 domingo Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Puterea politică nu se compară cu cea religioasă, deoarece aceasta din urmă este mult mai stabilă  și trainică. Și se pare că, invidia politică este ca o terapie : îi ia islamismului din radicalism!

GÜLLEN CONTRA ERDOGAN

Fethullah Güllen si Recep Tayyip Erdogan

Dușmanul cel mai mare și pe care îl urăște cel mai mult președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, este liderul religios, Fethullah Güllen, actualmente azilant în SUA.

Când și-a început cariera politică Erdogan și  Güllen au fost mari aliați, deoarece ambii voiau să-i acorde islam-ului prioritate în societatea turcă. În vremea aceea, Erdogan încă nu avea toată puterea în Turcia, așa că nu se temea că i-o va smulge cineva. Dar, pe măsură ce președintele turc a tot acumulat putere pe calea totalitarismului, Güllen și organizația sa religioasă deveneau un rival nu numai potențial, dar, pe termen lung, inevitabil.

Güllen si Erdogan

În politică, puterea e trecătoare și instabilă, așa cum este conjunctura de interese care o susțin.

În schimb, credința aduce o stabilitate  pe cât de puternică, pe atât de longevivă.

În plus, în cazul concret al lui  Güllen, pe Erdogan  îl nelinișteau dimensiunile și forța potențială a mișcării  „Hizmet”, care se află sub conducerea liderului religios.

„Hizmet” – care înseamnă „serviciu” – este o amplă structură internațională a cărei activitate se concentrează asupra învățământului și prozelitismului islamic. Dispune de mai mult de o mie de școli și universități, în 160 de țări, precum și de o rețea de edituri.  Numai în Turcia, această mișcare are una dintre cele mai apreciate universități din țară,  Atatürk Alatoo, precum și sute de întreprinderi – dar, și bănci și fabrici de mobilă-ceea ce ar explica (guvernul turc nu o face) arestarea masivă a întreprinzătorilor gülliști, în urma nereușitei lovituri de stat.

Strădania lui Güllen de a atinge o foarte înaltă calitate în învățământ, în cadrul mișcării „Hizmet” a făcut ca, în numeroase țări în curs de dezvoltare, unde învățământul este scump dar și deficient, diplomele  școlare și universitare Hizmet să fie dintre cele mai apreciate.

Fethullah Güllen 1

Fethullah Güllen 2

Ofensiva lansată de  Erdogan împotriva mișcării „Hizmet”, după încercarea de lovitură de stat din  luna iulie a acestui an, a determinat  câteva țări să cedeze presiunii  politice exercitate de Ankara și să închidă sau să preia conducerea acestor centre. Între ele, Pakistan, Georgia, Azedbaidjan, și, în oarecare măsură, Kirkizia. Guvernului de la Islamabad i-a fost foarte ușor să-i satisfacă pretențiile lui Erdogan, deoarece Arabia Saudtă  nu vedea cu ochi buni concurența educativ-doctrinară pe care i-o făcea „Hizmet”. Arabia Saudită este  unul dintre cei mai generoși sponsori ai Pakistanului.

Faptul că Güllen, un predicator sufit, a primit azil politic în SUA, iar  Washington-ul nu ia în considerare cererea lui Erdogan  de extrădare a liderului religios, l-a îndepărtat și mai mult pe Güllen și adepții săi de islamismul radical.

Fethullah Güllen si Recep Tayyip Erdogan.jpg 2

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

 

DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC

28 domingo Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Insulele grecești din Marea Egee au devenit o închisoare pentru refugiații-fugari, sirieni sau de altă naționalitate, din Turcia.(Refugiați de război în Turcia, de unde „fug” în insule). Grecia, pur și simplu, nu-i mai returnează Turciei, dar nici nu-i aduce pe continent ! Ca să se învețe minte!

DRAMA REFUGIAȚILOR  ÎN STIL GRECESC

REFUGIATI GRECIA 1

Presiunea valurilor de migranți asupra insulelor grecești din Marea Egee este o problemă departe de a fi rezolvată. Se află într-o precară condiție staționară  din momentul în care Uniunea Europeană  a semnat cu Turcia acorduri pentru ca refugiații sirieni să fie opriți în această țară.

Pe de o parte, radicalismul din ce în ce mai acut al guvernului Erdogan poate dezlănțui o criză între Bruxelles și Ankara, ceea ce ar redeschide coastele turcești pentru migranți. Pe de altă parte, Atena se află între ciocan și nicovală din cauza taberelor de refugiați din aceste insule.

Dacă nu face nimic – migranții reușesc, totuși, să se strecoare într-un ritm de 500 la 700, în fiecare lună -,  șubreda economie a insulelor se va prăbuși și vor izbucni turbulențe între localnici și migranți. În acest moment, numărul refugiaților din insule este de 10.000, în timp ce capacitatea maximă de adăpostire a refugiaților este de 7.500 de locuri.

REFUGIATI GRECIA 2

Dar, dacă guvernul Tsipras începe să aducă refugiați din insule pe continent, în mod automat ar apărea fenomenul „chemării”. Cât timp migranții  știu că în insule condițiile de viață sunt minime, iar posibilitatea de a scăpa din aceste tabere este, practic, nulă,  nu vor mai încerca să părăsească taberele de refugiați din Turcia – unde se află două milioane și jumătate de sirieni – pentru a ajunge în insulele din Marea Egee. În schimb, un transfer masiv de refugiați din insule, pe continent ar fi interpretat de fugari ca un semn că refugierea în insule  va fi doar un prim pas pentru a ajunge, în cele din urmă, în Europa cea bogată.

REFUGIATI GRECIA 3

REFUGIATI GRECIA 4

Drama din această primăvară, când mii și mii de refugiați au încercat să ajungă în orice condiții, riscând chiar să-și piardă viața, s-ar repeta la nesfârșit.

 Iar, guvernul de la Atena agravează situația cu niște aspecte umanitare care nu au fost luate în considerare, atunci când s-au semnat acordurile turco-comunitare asupra refugiaților.

Conform acestor acorduri, pentru fiecare  fugar sirian (doar sirian!) din insule returnat în Turcia, Uniunea Europeană ar urma să accepte un cetățean sirian  din taberele de refugiați din Turcia.

În timp ce autoritățile turcești nu fac nicio discriminare în ceea ce privește acest schimb între victimele războiului, autoritățile de la Atena procedează foarte abil: nu mai returnează fugari sirieni Turciei, deoarece această țară „nu  mai este un Stat de drept sigur”, desființând condiția de fugar returnabil.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN

28 domingo Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Erdogan arestează zeci de mii de oameni : militari, judecători, jurnaliști, profesori.. dar, nu și mafioți ! De ce oare?

MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN

Sedat Peker 1Sedat Peker

Majoritatea criticilor la adresa președintelui turc, Erdogan, sunt de ordin psihic :  i se reproșează că este autoritar, intolerant, răzbunător, încăpățânat etc.; însă, recenta și eșuata tentativă de lovitură de stat a adăugat un element obiectiv : alianțele sale cu mafia și cu mercenarii.

În noaptea răzvrătirii, unul dintre cei mai activi și vehemenți apărători ai președintelui a fost  Sedat Peker,  cel mai mare mafiot din Turcia. Oamenii lui  Peker au manifestat în mai multe orașe, cu arme în mâini, strigând sloganuri ultranaționaliste, în total consens cu ideologia actualului președinte.

Erdogan si Sedat PekerErdogan și Peker

Această atitudine a surprins, deoarece lucrurile nu au fost tot timpul așa.. Peker, originar din orașul Rize – ca și Erdogan –, a fost condamnat de trei ori  (în 1998, în 2007 și în 2013) la pedepse de privare de libertate, ultima dintre ele – la 10 ani de închisoare  – a primit-o pentru că a participat la o conspirație care urmărea asasinarea  președintelui Erdogan. Faptul că mafiotul, care nu a ispășit până la capăt niciuna dintre condamnări, și-a schimbat postura din conveniență sau oportunism, are logica lui. Afirmația lui Peker făcută în timpul unei manifestații care a avut loc în orașul Alanya  că „… va face duș cu sângele răzvrătiților…” intră în această  logică.

Un campion al credinței islamice și al purismului moral  – cum pretinde că este Erdogan – să ajungă să facă un pact cu diavolul, asta, da, surpriză! Iar, dacă pactizează cu încă un demon (al doilea este întreprinderea „Sadat”), lucrurile dau de gândit.

Sedat Peker 2

Sedat Peker 3Sedat Peker

„Sadat” este o întreprindere comercială care efectuează operații militare și parabelice pentru oricine plătește  tarifele cerute. „Sadat” a fost creată în 2012 de generalul Adnan Tariverdi –  concediat în mod dezonorant acum mai mulți ani din armata turcă, deoarece a arătat un zel religios total incompatibil cu normele militare care cer respectarea  laicității constituționale. Și chiar dacă nu se menționează în niciun document oficial cunoscut, presa turcă în limbile internaționale a denunțat în mod repetat faptul că mercenarii întreprinderii  „Sadat” au masacrat  autonomiști kurzi, atunci când guvernul și armata Turciei nu au îndrăznit să reprime în sânge și foc năzuințele de autonomie ale acestei etnii, care se ridică la 10% din populația totală a țării.

Sedat Peker 4

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI

27 sábado Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

 În ziua de azi, cu toate că avem și posedăm mai mult, în materie de criză – cum să o analizăm, să o abordăm și să o rezolvăm – știm mai puțin.

IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI

 STINDARDUL DIN UR 3

O analiză succintă a crizelor și conflictelor politice care amărăsc conviețuirea lumii actuale duce la concluzia că cei care se înfruntă nu sunt dreapta cu stânga, minoritățile cu majoritățile sau credincioșii cu ateii; mai degrabă  cauza pare a fi  incompatibilitatea dintre generații : cea de azi împotriva celei de ieri.

Din timpuri străvechi, lumea creată de penultima generație nu mai e bună și pentru generația care vine acum la putere. Motivele sunt multiple : schimbarea condițiilor obiective (mai multă sau mai puțină bogăție, șomaj, pace etc.) dar, și a celor subiective (se schimbă gusturile, presiunea migratorie, decadențele culturale etc.).

În vechime, densitatea demografică mult mai mică, precum și resursele tehnice și economice limitate de care dispunea omenirea reduceau virulența confruntărilor dintre generații, în aceeași măsură în care, o amânau din cauza unor urgențe prioritare cum erau : foametea, catastrofele naturale, epidemiile etc.

Astăzi, în plin secol XXI,  natura  conflictului este foarte diferită. Pe de o parte, tehnologia și informatica au redus lumea, astfel încât, nu există vreun loc în care crizele să nu afecteze  și restul lumii. Pe de altă parte,  enorma dinamică socială  a impus o viteză a evoluției care contrastează cu imobilismul sau chiar cu  regresul cultural al maselor din zilele noastre.

Importanța socială, politică și economică pe care a avut-o introducerea agriculturii extensive în Sumer – acum 5.000 de ani – este comparabilă cu apariția industriei nucleare și a informaticii în secolul XX, dar, gradul de culturalizare și civism al societății sumeriene  era, comparativ, superior celui din societățile hipermoderne ale lumii industriale actuale. În vremurile de demult, cultura practica solidaritatea socială, aprecia inteligența și știința – în măsura resurselor ei – justiția și mila față de cei mai slabi.

Consecința dezechilibrului actual dintre a putea și a înțelege este faptul că societățile sunt confruntate  cu serii rapide de crize, dispunând de resurse intelectuale din ce în ce mai  mici pentru a le analiza și înfrunta. Majoritatea cetățenilor sunt lipsiți de cunoștințe, deoarece, treptat, învățământul este înlocuit de mijloacele de comunicare în masă… care se află în serviciul intereselor politice și economice ! Sumerienii nu disipuneau de mijloace de comunicare în masă ; funcția aceasta o asuma informarea directă a răspândirii prin orașe, o religiozitate profundă și practicantă (templele erau centre culturale și economice). Acum, începând din secolul XIX, fundamentele morale ale societăților  – de la religie, până la respectarea dreptului celorlalți – au fost sacrificate odată cu ademenirea politică a unei vieți mai ușoare și hedoniste, de vreme ce au fost eliminate piedici, tabuuri și obligații (exceptând plata impozitelor). Astfel încât, generațiile de azi trebuie să rezolve probleme existente dintotdeauna, dar, știind și crezând mai puțin ca oricând.

Așa se explică – de exemplu – că un stat ca Israel, care s-a născut cu vocația socialistă și laicistă, a devenit un stat ultraconservator, ultranaționalist  și cu o tensiune socială care mai are puțin și explodează. Iar, în lumea musulmană, credința care a mai rămas, în loc să unească, îndeamnă la ură.

Aceasta este și explicația  cazului Trump din SUA, unde masele de muncitori albi văd că au pierdut trenul economiei, dar nimeni nu le spune de ce și nici cum s-ar putea remedia situația, și, atunci, sfârșesc prin a-l crede pe Trump.

Lista s-ar putea extinde la întreaga panoramă politică a  lumii. Soluția ar fi, totuși, mereu aceeași : protagoniștii istoriei actuale, cetățenii urmează să rezolve,  bâjbâind,  problema echilibrului dintre necesitate și resurse; dar, în marea lor majoritate, sunt lipsiți de cunoștințe, credințe sau convingeri pentru a-și asuma sarcina.

               TELEVIZORCondițiile de azi !

STELĂ SUMERIANĂStelă sumeriană – poate „un documentar” istoric, cum am spune azi

STINDARDUL DIN UR 1Stindardul din Ur, un mozaic cu două fețe care descrie viața în Mesopotamia timpurie: viața în timp de război și viața în timp de pace: războiul; British Museum

STINDARDUL DIN UR 2Stindardul din Ur : pacea

STINDARDUL DIN UR 3Portalul site-ului The Electronic Text Corpus of Sumerian Literature inspirat din Stindardul din Ur. Să fie Windows 10 ?

Jean MiélotJean Miélot (1420-1472), copistul, traducătorul, scriitorul, ilustratorul și secretarul particular al ducilor de Bourgogne, Philippe le Bon și Charles le Téméraire.În scriptorium-ul său, compunând Miracles de Notre Dame, probabil în biblioteca ducelui de Bourgogne.

TashlikhEvrei ultra-religiosi practicând ritualul Tașlich (תשליך‎‎) : aruncarea simbolică în apă a păcatelor anului trecut, în prima zi a anului calendarului evreiesc. Tel-Aviv, 17 sept. 2012

EVREI ULTRARELIGIOSI 16 iunie 2013, cartierul Beit Israel din Ierusalim: un grup de evrei ultra-religioși a atacat cu pietre un automobil în care călătorea un grup de femei, și ele,  ultra-religioase, strigându-le că sunt îmbrăcate indecent. Era așa-numita „patrulă a modestiei”. Membrii patrulei le-au spart geamurile mașinii, le-au găurit cauciucurile și au turnat peste ea ulei de pește. Mai mult, au atacat și mașina Poliției, chemată la fața locului, spărgându-i parbrizul din față și din spate.

EVREU ULTRARELIGIOSI 3Proteste violente în comunitatea evreilor ultra-religioși împotriva deschiderii unei parcări municipale în Ierusalim în ziua de Șabat; 6 iunie 2009.

EVREU ULTRARELIGIOSI 418.07.2009 : ciocniri între evreii ultra-religioși și Poliție, la Ierusalim, după arestarea unei femei din comunitatea hasidică care, conform autorităților, și-a privat copilul de hrană.

ATENTAT LIBIAMartie 2014 : hainele victimelor unui atentat cu mașină-capcană lângă o cazarmă din Benghazi, Libia

SIRIA 1Mohamad-Noor, 14 ani și Hadi, 15 ani, membri ai Armatei Siriene Libere, pregătindu-și armele, Alep, 13 martie 2014.

SIRIA 217 decembrie 2013, Alep: în căutarea supraviețuitorilor după o lovitură aeriană.

SIRIA 3Homs, Siria, 27 ianuarie 2014

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

AYER CONTRA HOY

27 sábado Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , ,

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

 Hoy por hoy, tenemos más, pero, en materia de crisis – cómo analizarla, abordarla y solucionarla – sabemos menos.

AYER CONTRA HOY

STINDARDUL DIN UR 3

Un repaso rápido de las crisis y los conflictos políticos que amargan la convivencia del mundo actual lleva a la conclusión de que quienes están enfrontados no son las derechas con las izquierdas, las minorías con las mayorías o los creyentes con los ateos; lo que parece evidente es que la incompatibilidad se da entre las generaciones: la de hoy contra la de ayer.

Esto es tan evidente y tan antiguo que casi parece una perogrullada: el mundo creado por la generación penúltima no es apropiado para la generación que toma ahora las riendas del poder. Las razones son múltiples: cambio de las circunstancias objetivas (mayor o menor riqueza, paro, paz, etc.) y las subjetivas (cambio de los gustos, presión migratoria, menguas culturales, etc.)   Antiguamente, la mucha menor densidad demográfica y la limitación de los recursos técnicos y económicos de la humanidad reducían la virulencia de la confrontación generacional en la misma medida en que la posponían a urgencias prioritarias como las hambrunas, catástrofes naturales, epidemias, etc.

Hoy, ya bien entrado el siglo XXI, la naturaleza del conflicto es muy distinta. Por un lado, la tecnología y la informática han reducido el mundo hasta el extremo de que no queda un sólo lugar cuyas crisis no repercutan en el resto. Por otro lado, la enorme dinámica social ha impuesto una velocidad de evolución que contrasta con el inmovilismo o, incluso, el retroceso cultural de las masas de hoy en día. La trascendencia social, política y económica que supuso la introducción de la agricultura extensiva en Sumeria – hace unos 5.000 años – es comparable a la aparición de la industria nuclear y la informática en el siglo XX, pero el grado de culturalización y civismo de la sociedad sumeria era, comparativamente, muy superior a la de las sociedades híper modernas del mundo industrial actual. Aquella cultura practicaba la solidaridad social, apreciaba la inteligencia y el saber y – en la medida de sus recursos – la justicia y la piedad para con los más débiles

La consecuencia del desequilibrio actual entre poder y entender es que las sociedades se ven confrontadas a series rápidas de crisis con recursos intelectuales cada vez menores para analizarlas y afrontarlas. La mayoría de los ciudadanos carece de conocimientos porque la enseñanza se ve sustituida cada vez más por los medios de comunicación de masas…  ¡que están al servicio de intereses políticos y económicos! Los sumerios carecían de medios de comunicación de masas; su función la asumía la información directa de la proliferación de ciudades, una religiosidad profunda y practicante (los templos eran centros culturales y económicos). Ahora, desde el siglo XIX, los fundamentos morales de las sociedades – desde la religión hasta el respeto al derecho de los demás – han sido inmolados al señuelo político de una vida más fácil y hedonística ya que se han eliminado trabas, tabúes y obligaciones (excepto la de pagar impuestos). Así que las generaciones de hoy han de resolver los problemas de siempre, pero sabiendo y creyendo menos que nunca.

Y así se explica – por ejemplo – que el Estado de Israel, que nació con vocación socialista y laicista, sea hoy un Estado ultraconservador, ultranacionalista y con una tensión social a pocos pasos del estallido. Y en el mundo musulmán, la fe que queda en vez de unir, estimula el odio. Esa es también la explicación última del caso Trump en los EE.UU., dónde las masas obreras blancas ven que han perdido el tren económico, pero nadie les dice por qué ni cómo se podrán recuperar, y por tanto acaban creyéndole a Trump.

La lista podría extenderse a casi todo el panorama político de la Tierra. Pero, la clave sería siempre la misma: los protagonistas de la historia actual, los ciudadanos, han de resolver a tientas el problema de equilibrar necesidad y recursos; pero, en su inmensa mayoría,  sin conocimientos, ni creencias o convicciones para abordar la tarea.

TELEVIZOR¡Las condiciones de hoy!

STELĂ SUMERIANĂ

Estela sumeria – posiblemente ”un documental”, como se diría hoy

STINDARDUL DIN UR 1El estandarte de Ur, un mosáico con dos caras que describe la vida en la temprana Mesopotamia : la vida durante la guerra y la vida en tiempos de paz; British Museum

STINDARDUL DIN UR 2El estandarte de Ur : la paz

STINDARDUL DIN UR 3El portal del blog The Electronic Text Corpus of Sumerian Literature inspiradoen el Estandarte de Ur. ¿ Será, acaso, un Windows 10 ?

Jean MiélotJean Miélot (1420-1472), copista, traductor, escritor, ilustrador y secretario privado de los duques de Burgundia, Felipe el Bueno y Carlos el Temerario. Ante su escritorio, componiendo Milagros de Nuestra Señora, probablemente en la  biblioteca del duque de Burgundia.

TashlikhJudíos ultrarreligiosos practicando el ritual del Tashlij (תשליך‎‎) : simbólicamente se echan al agua los pecados del año que acaba de terminar, en el primer día del nuevo año judío. Tel Aviv, 17 de septiembre de 2012

EVREI ULTRARELIGIOSI 16 de junio de 2013, en el barrio jerosolimitano de Beit Israel : un grupo de judíos ultrarreligiosos atacó con piedras a un coche en que viajaba un grupo de mujeres, ellas también ultrarreligiosas, achacándoles que vestían de manera indecente. Era una llamada  ”patrulla de la modestia”. Los integrantes de la patrulla rompieron los cristales del coche, pincharon los neumáticos  y vertieron encima del coche aceite de pescado.  Es más, atacaron también el coche de la Policía que acudió al lugar,  rompiendole los parabrisas delantero y trasero.

EVREU ULTRARELIGIOSI 3Violentas protestas de la comunidad de judíos ultrarreligiosos contra la apertura de un aparcamiento municipal en Jerusalén un dia de shabbath; 6 de junio de 2009

EVREU ULTRARELIGIOSI 418.07.2009 : choques entre judíos ultrarreligiosos y la policía, en Jerusalén, tras la detención de una mujer de la comunidad jasídica, quien, según afirmaban las autoridades, privó a su bebé de alimento.

ATENTAT LIBIAmarzo de 2014 : lo que quedó de las prendas de vestir de unas víctimas de un atentado con coche-bomba, perpetrado cerca de un cuartel, en Benghazi, Libia.

SIRIA 1Mohamad-Noor, de 14 años y Hadi, de 15 años de edad, integrantes del Ejército Libre Sirio, revisando sus armas, Alepo, el 13 de marzo de 2014.

SIRIA 2Alepo, 17 de diciembre de 2013 : buscando supervivientes, tras un ataque aéreo.

SIRIA 3Homs, Siria, 27 de enero de 2014

                Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU

RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA

26 viernes Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Iranul  duce un război nerecunoscut, dar ferm, în sprijinul lui Assad. Recent, avioane rusești au decolat de pe un aeroport persan, pentru a efectua misiuni de luptă în Siria.

RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA

 SIRIA 1

Ultimele succese ale contraofensivei guvernamentale în Siria se datorează, desigur, în foarte mare măsură, sprijinului militar rusesc – în special al Aviației. Dar, Assad mai are și alte atu-uri. Alți doi factori au fost decisivi în recuceririle guvernamentale : sprijinul iranian și  luptele interne ale opoziției siriene.

Frecușurile personale, neîncrederea și incapacitatea patologică de a coopera în plan militar și politic împotriva lui Assad au constituit, din primul moment, călcâiul lui Ahile al insurgenței siriene. Chiar și atunci când convorbirile de pace ofereau posibilitatea de a-l izola pe Assad, grupurile rebele s-au împiedicat reciproc mult mai mult decât  s-au opus continuării actualului regim de la Damasc.

SIRIA 2

Din punct de vedere strict militar și economic, aliatul cel mai vechi și de nădejde al Damascului este Iranul. În mod paradoxal, de actualele rivalități interne iraniene Assad a beneficiat și mai mult. Din momentul în care ayatolahii au inițiat apropierea de Occident – forțați mai mult de penuriile economice cauzate de sancțiunile occidentale -, la Teheran s-a dezlănțuit o competiție acerbă  între Gardienii Revoluției și Armată („Artesh”) pentru a vedea cine reușește să ocupe locul doi, ca protagonist politic, după cler.

La începutul revoluției teocratice, întâietatea Gardienilor era indiscutabilă, cu toate că, cu cei 125.000 de oameni ai săi,  reprezenta o treime comparativ cu trupele regulate. Dar abuzurile, corupția  și nemăsuratele lor ambiții politice personale, pe lângă crasa incompetență a liderilor Gardienilor Revoluției au dus la scăderea importanței lor în țară.

Această decădere a coincis cu ofensiva militară a Statului Islamic în Irak și Siria, realitate care a obligat Teheranul se creeze un corp expediționar – „Qud” – care să lupte împotriva extremiștilor suniți, chiar lângă frontierele iraniene. Și destul de mult timp – până când SUA a început să-i înarmeze pe partizanii kurzi irakieni („Peshmerga”) –  combatanții „Qud” au fost singurii care i-au învins, în repetate rânduri, pe luptătorii Statului Islamic.

SIRIA 3

În mod oficial, Teheranul nu a recunoscut și nici nu a infirmat că are trupe „Artesh” pe teritoriul sirian, dar, serviciile de spionaj occidentale semnalează că, în ultimele trei luni, și-au pierdut viața, în Siria, vreo 50 de militari ai Armatei regulate iraniene, și că are loc o sistematică rotire trimestrială a forțelor sale în această țară. Occidentalii semnalează, de asemenea, eforturile iraniene de a disimula implicarea lor militară, deoarece menționata rotație se efectuează intercalând sistematic perioade de absență… ceea ce ar duce la concluzia greșită că Iranul și-ar reduce intervenția militară în Siria.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU

LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN

26 viernes Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , ,

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

 Irán lleva una guerra disimulada, pero firme en apoyo a  Assad. Recientemente, aviones rusus han despegado  desde un aeropuerto iraní   para efectuar misiones de combate en Siria.

 LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN

 SIRIA 1

Los últimos éxitos de la contraofensiva gubernamental en Siria se deben evidentemente en gran medida al apoyo militar ruso – en especial, el de su Aviación -, pero éste no es ni mucho menos la única baza de Assad. Otros dos factores más han sido decisivos en las reconquistas gubernamentales : el Irán y las luchas internas de los amotinados sirios.

Las rencillas personales, las desconfianzas mutuas y una incapacidad patológica de cooperar militar y políticamente contra Assad ha sido desde el primer día el talón de Aquiles de la sublevación. Incluso ahora, cuando las conversaciones de paz abren una oportunidad para arrinconar a Assad, los diferentes grupos rebeldes se ponen recíprocamente muchas más trabas que objeciones a la continuidad del régimen.

SIRIA 2

Desde un punto de vista estrictamente militar y económico, el aliado más antiguo e importante de Damasco ha sido el Irán. Y, paradójicamente, las actuales rivalidades internas iraníes han beneficiado últimamente aún más a Assad. Y es que desde que los ayatolás iniciaron la aproximación a Occidente – forzados mayormente por las penurias económicas que causaron las sanciones occidentales -, en Teherán se desencadenó una competencia feroz entre los Guardianes de la Revolución y el Ejército regular (“Artesh”) por ver quien alcanzaba el mayor protagonismo político detrás de la clerecía.

En los primeros tiempos de la revolución teocrática, la primacía de los Guardianes fue indiscutible pese no representar con sus 125.000 hombres más que un tercio de las tropas regulares. Pero sus abusos, sus corrupciones, no pocas ambiciones políticas personales desmedidas, amén de una larga serie de incompetencias personales de sus líderes han ido minando su protagonismo en el país.

Tal decadencia coincidió con la irrupción militar del Estado Islámico (E.I.) en el Irak y Siria, un hecho que obligó a Teherán a crear un cuerpo expedicionario – el “Qud” – que combatiese a los extremistas sunitas ante las mismas fronteras iraníes. Y durante bastante tiempo – hasta que los EE.UU. comenzaron a armar a los guerrilleros kurdos iraquíes (los “Peshmerga”) – los hombres del “Qud” fueron los únicos capaces de derrotar repetidas veces a las tropas del E.I.

SIRIA 3

Oficialmente, Teherán no ha reconocido – ni desmentido tampoco – la presencia del “Artesh” en suelo sirio, pero los servicios de espionaje occidentales dan cuenta de que en los últimos tres meses ha muerto en Siria en combate medio centenar de hombres del Ejército regular iraní al mismo tiempo que se observa una rotación trimestral sistemática de sus fuerzas destinadas allá. También han observado los occidentales los esfuerzos iraníes de disimular su implicación militar ya que la mentada rotación se hace intercalando sistemáticamente periodos de ausencia… por si alguien sacaba la conclusión equivocada de que el Irán reducía su intervención en Siria.

                Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU

 

ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ

26 viernes Ago 2016

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Poate fi ura mai puternică decât simțul practic? Se pare că da!

ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ

Mohamed bin SalmanMohamed bin Salman, imagine de arhivă

Odată cu ascensiunea celui de al doilea principe moștenitor, Mohamed ben Salman al Saud, la condiția de autentic  deținător al puterii,  Arabia Saudită   părea că a optat pentru logica modernizării țării și asigurării  prosperității ei într-un viitor imediat.

Dar, din data de 17 aprilie a anului curent nu mai e nimic sigur.

În acea zi avea loc la Doha conferința țărilor producătoare de petrol (dar, fără Canada, SUA și Iran). Toți participanții au fost de acord să limiteze extracția de petrol pentru a–i stabiliza prețul. Însă, aflându-se că Teheran-ul  era, în principiu, de acord, cu condiția ca producția sa să revină la nivelul anterior  sancțiunilor economice, ben Salman  a scos cutia tunetelor și a amenințat că va ridica producția saudita la un milion de barili, ba chiar la două milioane de barili pe zi până la sfârșitul anului.

DOHA 2016Sosirea ministrului saudit  al petrolului, Ali al-Naimi, la Doha, 17 aprilie 2016

Postura saudită nu numai că a agravat criza acestui sector, dar, indirect, a pus în pericol chiar ambițiosul program de reforme al principelui.

Acest  plan – care se va sfârși în 2030 – pornește de la premisa că țara, care acum are 30 de milioane de locuitori, nu va mai putea trăi numai din veniturile obținute din petrol. În 2030, aurul negru va coborî, de la 47% din PIB, cât este acum, la doar 11%. Consumul de energie al regatului saudit va fi asigurat, tot în acel an, în proporție de 25% din surse fotovoltaice și nu din țiței. Desigur, toată finanțarea planului va veni de la zăcămintele naționale de petrol și de la echipa de tehnocrați formată de principele saudit.

Piesa cheie este, deci, un preț convenabil  și stabil al petrolului, ceea ce este posibil doar dacă există un consens tacit între  Riad, Teheran și Washington. În mod deosebit Iran – mare inamic tradițional al Arabiei Saudite în lumea musulmană – joacă un rol esențial, deoarece poate să producă zilnic 700.000 de barili, inundând piața mondială cu prețuri mici.

În această constelație, tradiționala ură arabo-persană a fost mai puternică decât simțul practic și răbdarea comercială. Riad se pare că pariază pe o confruntare directă din motive demografice si economice (populația iraniană este de două ori mai numeroasă decât cea saudita; la Teheran lipsa  banilor este mai acută decât în Arabia Saudită), dând prioritate urilor istorice și antagonismelor culturale, chiar cu riscul de a-și periclita propriul viitor.

Vom încheia menționând că, la conferința de la Doha, nu au fost invitate Canada și SUA deoarece Constituțiile acestor țări interzic practica monopolistă, în timp ce Iran s-a izbit de veto-ul radical al saudiților.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

VALENTIN POPESCU