Diana Negre  s-a născut la București.

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Prima contribuție pe care  ne-a trimis-o din Washington pentru acest site se referă la dreptatea  care i se face, în sfârșit, Bizonului, adică ZIMBRULUI. În America este mai cunoscut cu denumirea improprie de Buffalo.

Noi românii suntem sensibili la acest subiect deoarece ZIMBRUL figurează, dintotdeauna, pe stema provinciei românești a Moldovei.

ZIMBRUL  este pentru noi un simbol al Patriei.

Mea culpa a lui Buffalo Bill

A trecut mai mult de un secol de când vânătorii și cowboy-i obișnuiau să extermine bizonul american, masivul și rezistentul animal care domina întinsele preerii americane și era sursa de proteine de peste an pentru populațiile indigene.

După o adevărată campanie de exterminare, iată că guvernul american a hotărât să se întoarcă la obârșiile lui și să-i ofere un loc de cinste : președintele Obama a semnat, la începutul lunii mai a acestui an, o declarație prin care „bufalul» a dobândit statutul de „mamifer național.»

Este ca o recunoaștere a culpei în fața populațiilor native și a ecologiștilor americani, care contrastează considerabil cu atitudinile de acum mai bine de o sută de ani… În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, mare faimă a dobândit „Buffalo Bill», un om despre care se spunea că, printre alte isprăvi, ar fi omorât vreo 4.000 din aceste animale masive, în decurs de numai doi ani.

William Frederick Cody sau Buffalo Bill

În vremurile acelea, nimeni nu avea preocupări ecologiste. În plus, existau destui comandanți americani care ordonau trupelor lor să omoare cât mai mulți bivoli, nu pentru hrana lor proprie, ci pentru a distruge o importantă sursă de hrană a triburilor indigene.

De fapt, ceea ce primii coloni americani numeau bivol, „buffalo», denumire improprie care există și astăzi în America, este, în realitate, un bizon, UN ZIMBRU; supraviețuiesc trei specii : una, în Europa, și două, în America. Buffalo (bivolul sălbatic) este o denumire care se potrivește mai degrabă altui animal din aceeași familie de bovine. „Bivolii de apă» asiatici sau africani, de pildă, au mari coarne curbate, și nu au putut fi domesticiți niciodată.

Când a început cucerirea europeană a continentului, milioane de bizoni își aveau habitat-ul în ceea ce astăzi sunt SUA și Canada. Turmele se auzeau din depărtare, înainte de a fi văzute : numărul lor era imens, se deplasau cu o viteză de aproape 50 de km pe oră, cu greutatea lor enormă tropăiau de făceau să se cutremure pământul, înainte de a putea fi zărite.

Buffalo sau bizonul american

Exterminarea sistematică a redus numărul lor, care ar fi fost în jur de 30 de milioane – unii vorbesc de 200 de milioane-, astfel încât, la începutul secolului trecut, ar fi rămas doar câteva sute. Dar, eforturile unor organizații ecologiste și ale președintelui Theodor Roosevelt, un mare iubitor al naturii, printr-un proces de recuperare, au reușit să obțină rezultate evidente : numai în rezervația naturală de la Yellowstone, există, astăzi, aproximativ 30.000 de bizoni americani, iar, în întreaga țară, ar fi mai mult de o jumătate de milion.

Dar, noua generație de bizoni diferă mult de temuții ei strămoși : majoritatea trăiesc în turme, carnea, ca aliment, și pielea lor foarte rezistentă– se fac articole din piele de bizon – sunt apreciate, și sunt bănuieli că, în urma încercărilor repetate de a-i încrucișa cu exemplare vacune europene, s-ar fi produs unele schimbări genetice și, astfel, ar fi devenit mai blânzi. Dar, chiar și așa, la Yellowstone, paznicii îi avertizează pe vizitatori să păstreze o distanță de cel puțin 25 de metri, deoarece au fost foarte multe cazuri în care, acești bizoni i-au atacat și rănit pe vizitatori.

Custer State Park, Black Hills, South Dakota

Yellowstone National Park

Bizonul american a suferit și și-a îmbunătățit condiția, și el, prin impactul economic pe care îl presupunea : primii coloni, văzând imensitatea posibilelor turme, au încercat să-i domesticească datorită cărnii lor, dar, după multe încercări au văzut că nu-i pot stăpâni și nici mânca, deoarece carnea lor era tare și ațoasă, cu excepția limbii, care putea fi mâncată. Din pielea lor făceau articole din piele, astfel încât vânătoarea de bizoni era, totuși, interesantă.

S-au făcut numeroase încercări de a-i încrucișa cu bovine europene, deoarece a aduce bovine tot timpul din Europa era dificil. În plus, le mureau turmele pe capete din cauza marilor diferențe de climă, în Europa clima fiind ceva mai blândă.

Nu se născuseră, încă, nici omul de știință Einstein, nici frumoasa și faimoasa balerină Isadora Duncan. Se spune că frumoasa Duncan i-a scris lui Einstein pentru a-i sugera să facă un copil cu ea, care, astfel, ar fi avut inteligența tatălui și frumusețea mamei. Iar, Einstein s i-a răspuns că exista riscul să fie invers: copilul să aibă frumusețea tatălui și inteligența mamei.

Ceva asemănător li s-a întâmplat crescătorilor de vite, care au obținut ceea ce s-a numit „cattlelo» (cattle și buffalo), un animal care, în loc de carne fragedă ca de vacă și rezistentă la condițiile de climă ca cea a bizonului, avea carnea bizonului și rezistența vacii.

Între timp, bizonii americani au devenit atracție turistică, nu numai în rezervații, dar și în ferme private. Proprietarii lor îi scot la vedere pentru a atrage cumpărători de legume și fructe proaspete. De asemenea, se bucură de mare atenție deoarece carnea lor curată este foarte sănătoasă…cu condiția să fie tocată, căci altfel, – exceptând hamburgher-ii de buffalo sau macaroanele a la bolognese – nu poate fi mâncată, nu se poate mesteca, iar, varianta crudă este atât de îmbibată de sânge încât puțină lume s-ar încumeta să încerce un biftec tartar de bizon sau un biftec în sânge.

Centrele dietetice dau asigurări că bizonii digeră mult mai bine iarba, decât bovinele europene, dând, astfel, o carne cu mai puțin colesterol, fără grăsime, adică numai proteine. Acest nou curent dietetic nu pare a fi o amenințare pentru existența noilor generații de bizoni : în fiecare an, sunt sacrificați aproximativ 100.000 buffalos pentru a sfârși în farfuriile gurmanzilor, adică cât numărul vacilor care se sacrifică în abatoarele americane numai într-o singură zi.

***

Zimbrul carpatin, România

Zimbri în Rezervația Hațeg, România

Zimbri în rezervația Vânători, Neamț

Sigiliul domnesc al lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei între anii 1400 – 1432

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Su primera contribución a este blog enfoca el tema  de… la justicia que, por fin, se le hace a un noble animal que es el bisonte, más conocido como búfalo.

Los rumanos somos particularmente sensibles a este tema, por cuanto el bisonte, ZIMBRUL, en rumano, figura, desde siempre, en el escudo de la rumana provincia de Moldavia. ZIMBRUL  es para nosotros símbolo de Patria.

El mea culpa de Buffalo Bill  – Washington, Diana Negre

Ha pasado poco más de un siglo desde que los cazadores y cowboys actuaban como exterminadores del bisonte americano, el gigantesco y resistente animal que dominaba las gigantescas praderas norteamericanas y daba sustento a sus poblaciones nativas.

Después de una campaña de exterminio que casi eliminó la especie, el gobierno norteamericano ha decidió volver a sus orígenes y darle un lugar de honor: el presidente Obama firmó, a principios de mayo, una declaración por la cual nombraba al «búfalo» el » mamífero nacional.»

Es casi un reconocimiento de culpabilidad ante los pobladores nativos y los ecologistas del país, bien diferente de las actitudes de hace poco más de cien años. Las últimas décadas del siglo XIX dieron gloria al famoso «Buffalo Bill», un hombre que, entre sus muchas proezas, contaba con la de haber matado 4.000 de estos gigantescos animales, en tan solo dos años.

William Frederick Cody o Buffalo Bill

No eran aquellas épocas de gran preocupación ecologista y más de unos pocos comandantes norteamericanos tenían ordenado a sus tropas que mataran tantos búfalos como pudieran – no para alimentarse ellos, sino para eliminar una importante fuente de sustento de las tribus indias del país.

De hecho, lo que los primeros colonos norteamericanos llamaban «búfalo» y todavía hoy se conoce en los EEUU por ese nombre, es, en realidad, un bisonte, una de las tres versiones que aún existen en el mundo de esta especie casi extinta: una, en Europa, y dos, en América. El nombre de búfalo solo corresponde propiamente a un animal de la misma familia bovina, el gigantesco «búfalo de agua» asiático y el africano, que nunca ha sido domesticado y se identifica por una larga y curvada cornamenta.

Cuando empezó la conquista europea del continente, millones de bisontes tenían su casa en lo que hoy es Estados Unidos y Canadá y sus manadas se sentían antes de verse, pues lo masivo de su número, su gran velocidad (casi 50 kms por hora) y enorme peso, hacían temblar la tierra cuando aún no se les podía vislumbrar.

Buffalo o el bisonte americano

El exterminio sistemático redujo sus cifras, que algunos estiman en 30 millones y otros hablan incluso de 200 millones, a unos pocos centenares, a principios de siglo. Pero, los esfuerzos de organizaciones ecologistas y del presidente Teodoro Roosevelt, un gran amante de la naturaleza, impulsaron un proceso de recuperación que da frutos evidentes : tan solo en el parque natural de Yellowstone, hay, hoy en día, aproximadamente 30.000 bisontes americanos y se estima que en todo el país podría haber más de medio millón.

Pero, la nueva generación es muy distinta de sus temibles predecesores : la mayoría vive ahora en rebaños, su carne y su piel son apreciados como alimento y para artículos de cuero, y algunos sospechan que los repetidos intentos de cruzarlos con vacunos europeos han producido cambios genéticos que los han hecho más mansos. Aún así, en Yellowstone, los guardias advierten a los visitantes que mantengan una distancia mínima de 25 metros, pues, es el animal del parque que más heridas ha producido a los visitantes.

Custer State Park, Black Hills, South Dakota

Yellowstone National Park

Como en tantas cosas, el bisonte americano sufrió y mejoró al albur de su impacto económico : los primeros colonos, al ver tales cantidades de posibles rebaños, trataron de domesticarlos y utilizarlos para carne, pero, tras múltiples intentos, vieron que era difícil dominarlos y todavía más difícil comérselos : su carne era dura y correosa, a excepción de la lengua, la única parte que los nuevos colonos se comían. También podían aprovechar su piel para artículos de cuero, que hacía la matanza de búfalos todavía más interesante.

Hubo repetidos intentos de cruzarlo con los bovinos europeos, pues, importar vacunos de Europa resultaba difícil, ante los problemas que las grandes diferencias climáticas representaban para la supervivencia de ganados acostumbrados a los climas moderados europeos. Todavía no habían nacido ni el científico Einstein, ni la famosa y bella bailarina americana Isadora Duncan. Se cuenta que Duncan escribió a Einstein para sugerirle que engendrara un hijo con ella, que tendría así la inteligencia del padre y la belleza de la madre, pero Einstein le respondió señalando el riesgo de que tuviera la belleza del padre y la inteligencia de la madre

Algo así les ocurrió a los ganaderos, que obtuvieron «cattlelo» (cattle y búfalo) que, en vez de un animal con carne tierna como la del buey europeo y resistente al clima como el bisonte americano, les salió un animal con la carne del bisonte y la resistencia del buey.

Entre tanto, los bisontes americanos se han convertido en una atracción turística, no solo en los parques, sino incluso en granjas privadas, donde los propietarios los ponen bien a la vista para atraer compradores de frutas y verduras frescas. También se benefician de la preocupación por la salud, porque su carne es, hoy en día, muy preciada…a condición de que uno se la coma picada, porque, fuera de hamburguesas de búfalo, o los macarrones a la boloñesa, su carne es una correa inmasticable, y la versión cruda es tan sanguinolenta que pocos se atreven a zamparse un bistec tartar de bisonte y, mucho menos, un bistec poco hecho.

Pero, los centros dietéticos aseguran que estos animales tienen un sistema mejor que los bovinos europeos para digerir la hierba y producen carne con poco colesterol y grasa y más proteína que cualquier otra. Pero, esta nueva corriente dietética no parece ser una amenaza para la nueva generación de bisontes: cada año unos 100.000 búfalos acaban en los platos de los comensales, aproximadamente el número de vacuno que pasa cada día por los mataderos.

*** El bisonte de los Cárpatos, Rumanía

Bisontes en el Parque Natural de Hațeg, Rumanía

Bisontes en el Parque Natural de Vânători, departamento de Neamț

 

El sello real de Alejandro el Bueno, rey de Moldavia entre los años 1400 – 1432

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.