Veysel Akçay

ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !

Politica de zi cu zi care se face în Ulan Bator (1.500.000 de locuitori, adică, jumătate din populația totală a țării), capitala Mongoliei, este, în mod obișnuit, opinteala parlamentară între interese și necazuri mărunte ale grupurilor sociale din țară.

De fapt, nu se întâmplă nimic eroic care să evidențieze niște valori democratice într-o țară foarte întinsă, dar cu o populație de numai trei milioane de suflete, cu un venit anual  pe cap de locuitor de aproximativ 11.000 $.

Ulan Bator

Însă, la sfârșitul lunii iulie a acestui an, capitala mongolă a fost scena unei demonstrații de democrație elementară: cetățenii ei au intervenit pentru a impiedica o răpire politică pe care încerca să o săvârșească o țară străină – Turcia – gest tolerat, la început, de guvernul mongol. Și dacă această izbucnire de dreptate populară este mongolă, povestea episodului este în totalitate turcească.

Miezul episodului este ura viscerală a președintelui Erdogan față de conducătorul religios Gülen. Pentru Ankara, era insuportabil ca Mongolia, o țară cu care are relații foarte bune – chiar îi finanțează bună parte din asistența religioasă pentru minoritatea musulmană – să aibă o școală subordonată organizației teologului turc Fethullah Gülen. Ce îl înfurie foarte tare pe Erdogan, este faptul că în fruntea acestui centru se află un cetățean turc, Veysa Akçay, stabilit în Mongolia acum 24 de ani, și care este foarte iubit de localnici.

Fethullah Gülen

Cum demersurile oficiale ale Ankarei pentru a închide acest centru gülist și a-l concedia pe Akçay nu au dat niciun rezultat, s-a recurs la metode staliniste. Într-o zi, foarte de dimineață, în fața școlii güliste s-a oprit o furgonetă. Din ea au coborât cinci indivizi care l-au înșfăcat pe Akçay, l-au luat pe sus, l-au băgat în furgonetă și au dispărut.

Vecinii au văzut scena, au alertat familia Akçay și tot cartierul, și au cerut intervenția autorităților. Însă, acestea nu au reacționat deloc. În plus, s-a aflat că un avion militar turcesc tocmai urma să aterizeze pe aeroportul de la Ulan Bator în acea dimineață și că avea să rămână foarte puțin la sol. Lucrurile erau foarte clare, astfel că furia populară a crescut într-atât, încât s-a transformat într-o demonstrație populară care cerea eliberarea lui Akçay.

Autoritățile turce se prefăceau că nu știu nimic, însă, primul ministru mongol – Yargal Dambardaya –  a realizat că viitorul său politic se afla în pericol, și a trecut de la ”dar, eu nu știu nimic!” la o combativitate populistă mai mult decât oportună. A dat ordin ca avionul militar al Turciei să nu poată decola până nu apare viu și nevătămat învățătorul Akçay, ceea ce s-a și întâmplat în acceași zi.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR

Recep Tayyip Erdoğan

La política cotidiana en Ulán Bator (1.500.000 habitantes, la mitad de todo el censo nacional), la capital de Mongolia, es habitualmente el forcejeo parlamentario de intereses y cuitas más bien menores de los distintos grupos sociales del país.

En realidad, nada heroico que resalte los valores democráticos mongoles, un país tres veces mayor que España, pero poblado por poco más de tres millones de habitantes que malviven con una renta anual bruta de 11.000 $.

Ulan Bator

Pero a finales del pasado mes de julio, la capital fue escenario de un alarde de democracia básica : la intervención ciudadana impidió un secuestro político llevado a cabo por un país extranjero – Turquía – y que en principio iba a ser tolerado por el Gobierno mongol. Y si este hito de justicia popular es mongol, la historia del episodio es turca al 100%.

El núcleo del episodio es el odio visceral del presidente turco, Erdogan, al dirigente religioso Gülen. Para Ankara era intolerable que Mongolia, un país con el que mantiene muy buenas relaciones y hasta le financia buena parte de la atención religiosa a la minoría musulmana, tuviera una escuela adscrita a la organización del teólogo turco Fethullah Gülen. Para mayor irritación turca, al frente de ese centro está un ciudadano turco, Veysa Akçay, quien vive en Mongolia desde hace 24 años y se ha labrado allá un sólido afecto y prestigio.

Fethullah Gülen

En vista de que las gestiones oficiales de Ankara para que se cerrase ese centro gülista y se despidiera a Akçay no daban resultados, se echó mano de métodos estalinistas. A primera hora de la mañana aparcó una furgoneta delante de la escuela gülista y los 5 ocupantes de la misma se llevaron a rastras a Akçay con ellos.

El episodio fue observado por vecinos de la escuela que alertaron a la familia de Akçay y a todo el vecindario, reclamando la intervención de las autoridades mongolas. Y como no sólo que esto no sucedía, sino que se corrió la voz de que un avión militar turco  tenía anunciado su aterrizaje en el aeropuerto de Ulán Bator para aquella misma mañana con una estancia de unas pocas horas, la protesta vecinal creció vertiginosamente hasta transformarse en una multitudinaria manifestación popular que exigía la liberación de Akçay.

Las autoridades turcas no se daban por aludidas, pero el primer ministro mongol – Yargal Dambardayá –  sí que vio en peligro su futuro político y pasó de la “ignorancia conveniente” a una militancia populista más que oportuna. Ordenó que se impidiera el despegue del avión militar turco hasta que no apareciese vivo y coleando el maestro Akçay, cosa que acabó por suceder el mismo día.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu