Venus Genetrix, (1518-1574), Maerten van Heemskerck, World History Archive /Alamy Stock Photo

Natura, Mama Glie, cunoscută lui Will mai degrabă ca Venus Genetrix/Dătătoarea de viață (probabil din celebrul poem De rerum natura, al poetului latin Lucrețiu, sec. I î. Hr.)… în ipostaza de Dumnezeu care-și sculptează chipul în adoratul lui efeb, Tânărul cel Frumos.

Care, nu-i așa, nu poate fi altfel, fiind opera mâinilor Venerei, decât un venusian, cu virtuți venusiene…

Și, mai mult chiar, Cupidon/Amor/Eros însuși, în carne și oase… adică fiul Venerei/Afroditei…

Venus, strămoașa divină a lui Iulius Caesar… Putere și feminitate !

Și, să nu uităm de teoria ideilor a lui Platon (Will o cunoștea, după cum bine se vede!), după care orice lucru sau ființă din lume a fost creat/creată în materie după ce s-a format, mai întâi, într-o… formă, matrice divină, numită idee (adică „cea care dă chip și formă, formează…)…

Așadar WS îndrăgostit de… copilul Venerei în numele căreia cere… să domnească venusitatea și eugenia… dreptul exclusiv al prăsirii pentru oamenii frumoși !

În treacăt să spunem că pentru romani, frumos (formosus, moștenit în română ca frumos) era tot ceea ce ieșea dintr-o… formă, adică tot ce era… format într-o… formă, matrice, model… ! Modelul Divin, mai ales !

Venus primind inimile devoților săi, miniatură de manuscris, secolul al XV-lea

Sonnet XI
As fast as thou shalt wane, so fast thou grow’st
In one of thine, from that which thou departest;
And that fresh blood which youngly thou bestow’st,
Thou mayst call thine when thou from youth convertest.
Herein lives wisdom, beauty, and increase;
Without this folly, age, and cold decay:
If all were minded so, the times should cease
And threescore year would make the world away.
Let those whom nature hath not made for store,
Harsh, featureless, and rude, barrenly perish:
Look whom she best endowed, she gave the more;
Which bounteous gift thou shouldst in bounty cherish:
She carved thee for her seal, and meant thereby,
Thou shouldst print more, not let that copy die.

Venus primind inimile devoților săi, detaliu

SONETUL XI
Pe cât de repede va fi să scazi și să descrești, pe atât de repede o să și crești
În fiul tău, de lângă care, împuținându-te, va fi să pleci și să te depărtezi;
Și sângele acesta proaspăt, ce i-l dăruiși când erai tânăr, poți să-l numești
Sângele tău, când fi-va vremea tinereții spatele-i să-ntorci și să te metamorfozezi.
În asta stă înțelepciunea, frumusețea și sporirea lumii; și
Fără asta, de nu lași fii în urma-ți, totul sminteală fi-va, nebunie, bătrânețe și decădere rece:
De toți ar fi să aibă mintea ta, ar dispărea lume și timp și toate s-ar sfârși.
Și-n leaturi 60 lumea de tot s-ar duce, ar pieri și fără urmă s-ar petrece.
Fie aceia pe care Natura nu-i făcu să se-nmulțească și neamul să-și prăsească,
Brute, mojici și neciopliți, să piară fără de urmași, neroditori, sterpi și pustii:
Privește ! Cei pe care Ea i-a înzestrat cu prisosință, tot lor le-a dăruit încă mai mult, ca tot lor să le prisosească;
Tot darul bun ce ți-l făcu, să-l prețuiești și drag să-ți fie, și să-l întorci tot Ei cu bunătate, darnic fiind cu alții:
Ea, Natura, după chipu-i te ciopli și te hărăzi să fii astfel, iar tu dator ai fi
Chipul să-ți întipărești în cât mai mulți, să nu lași astă copie a Ei, care ești tu, zadarnic a muri.

Câteva lămuriri folositoare din articolul meu care poate fi citit aici (ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)).
Iată Imnul Venerei cu care începe De Rerum Natura, Despre Firea Lucrurilor:

„Mamă a Eneazilor, desfătare pentru oameni şi zei,
Venus Dătătoare de viaţă,
Tu de vietăți umpli și marea ce duce corăbii şi pământurile-ncărcate de roade,
Tot neamul cel viu şi orice viază prin tine se naște și a soarelui lumină o vede.
De tine, zeiţă, fug vânturi, de tine norii fug de pe cer,
La venirea-ţi, glia măiastră-ţi aşterne suave flori sub picioare.
Din ziua în care primăvara frumuseţea-și arată şi mai cu viaţă prinde să sufle Favoniu, ce tuturor rodire aduce,
Primele, păsările văzduhului te vestesc, zeiţă, și ne spun c-ai venit,
Cu inimi lovite de nebiruita-ți putere.
(Făpturile toate), prinse în vraja cea dulce, vin după tine,
Supuse dorinţei cu care le mâi şi le duci oriunde voieşti.
Tuturor, în piepturi, le trimiţi dulcea iubire.

Primavera, 1480, Sandro Botticelli, Galleria degli Uffizi, Firenze

[1,1] Aeneadum genetrix, hominum diuomque uoluptas,
alma Uenus, caeli subter labentia signa
quae mare nauigerum, quae terras frugiferentis
concelebras, per te quoniam genus omne animantum
5 concipitur uisitque exortum lumina solis:
te, dea, te fugiunt uenti, te nubila caeli
aduentumque tuum, tibi suauis daedala tellus
summittit flores, tibi rident aequora ponti
placatumque nitet diffuso lumine caelum.
[1,10] Nam simul ac species patefacta est uerna diei
et reserata uiget genitabilis aura fauoni,
aeriae primum uolucris te, diua, tuumque
significant initum perculsae corda tua ui.
Inde ferae pecudes persultant pabula laeta
15 et rapidos tranant amnis: ita capta lepore
te sequitur cupide quo quamque inducere pergis.
Denique per maria ac montis fluuiosque rapacis
frondiferasque domos auium camposque uirentis
omnibus incutiens blandum per pectora amorem
De Rerum Natura, I, 1-19

Nașterea Venerei, 1485, Sandro Botticelli, Galleria Degli Uffizi, Firenze

Poate Will să fi scris sonetul XI în aprilie…

De ce cred asta ?

Pentru că Aprilie este luna lui Venus, Deschizătoarea pântecului… gliei, a mugurilor, a florilor și a… sezonului amorurilor.

Știm că Aprilie era a doua lună în vechiul calendar roman, folosit de romani până în anul 44 î. Hr. când Iulius Caesar a așezat în capul anului ultimele două luni: ianuarie, numită după zeul Ianus, zeul începuturilor, şi februarie, numită după zeul Februus, zeul purificărilor.

Dacă Martie era luna lui Marte, atunci Aprilie era luna Venerei şi a zeiţelor mai vechi sau mai noi, ale primăverii, rodniciei, feminităţii sau maternităţii, ale nubilității feminine, ale iubirii în floare sau abia înmugurite, ale iubirii fără griji, pasionale, sau ale grânelor, florilor, naturii, turmelor în perioada împerecherii. Toate, de fapt, ipostaze, amintiri ale Marii Zeiţe, Născătoarea prin excelenţă.

Dar, Aprilie mai era şi luna Fortunei, a Concordiei, a Marii Mame din Frigia, a zeiţelor Pales, Libertas (dătătoarea şi ocrotitoarea traiului îmbelşugat), Ceres, a Mamei Glii (Mater Tellus), Robigo (rugina grâului) şi a Florei. Iarăși, ziua de 1 Aprilie era ziua Venerei, dar şi a Fortunei Virilis şi a Concordiei. Dar, în primul rând, a Venerei ! Atunci se celebrau serbările zeiței: Veneralia.

Ce legătură există între Venus şi Aprilie ? Unii autori latini considerau că Aprilis era un epitet al Venerei: Deschizătoarea Venus! De vreme ce aprilis ar veni de la verbul aperio, aperire, a deschide, cum spune și Varro (sec. I î. Hr.): A doua (lună a anului), după cum scriu Fulvius şi Iunius, s-a numit aşa de la Venus (pentru că ea ar fi Afrodita); dar cum eu nu i-am găsit nicăieri numele în cărţile noastre vechi, cred, mai degrabă, că s-a numit Aprilis pentru că primăvara le deschide pe toate (aperit,Aprilem)./De Lingua latina, IV, 33./(Mensis) Secundus, ut Fulvius scribit et Iunius, a Venere, quod ea sit Aphrodite; cuius nomen ego antiquis litteris quod nusquam inueni, magis puto dictum, quod uer omnia aperit, Aprilem./Varro, Despre limba latină, IV, 33.

Şi Ovidiu pare să creadă la fel. Spunem pare pentru că, deşi în Fastele lui (Fasti, cartea a IV-a) începe prin a spune că luna Venerei s-a numit aşa de la Afrodita (numele zeiţei în greacă), tot poemul pe care i-l dedică sugerează exact contrariul: că Aprilis/Aprilie vine din aperio, aperire, a deschide. Să-l vedem (Faste,IV, 87-114 şi 125-130):

1 Aprilie, Venus

Pentru că, nu-i așa, primăvara, atunci, le deschide pe toate şi
Frigul cel aspru, ce până atunci le ținuse strânse, ei i se supune
Şi glia, gata să nască, atunci se deschide.
Sunt unii ce ne-amintesc că April s-a numit de la timpul deschiderii
Dar că Venus, atotdătătoarea, a spus că April este numai al ei, punându-şi mâna pe el.
Ea, desigur, guvernează întreaga lume, cu dreaptă măsură, și e cea mai îndreptăţită s-o facă,
Puterea ei nu-i cu nimic mai mică ca a vreunui alt zeu.
Dă legi cerului, pământului şi valurilor din mare din al căror sân s-a născut.
Ea toate speciile le ține în viață, insuflându-le dorinţa de a se împerechea
Ea i-a creat pe toți zeii (ar dura prea mult să-i numesc pe toţi aici),
Ea viață le-a dat semințelor și pomilor,
Ea unit-a într-unul sufletele brute, necizelate ale oamenilor
Și i-a-nvățat pe fiecare cum să se unească cu perechea-i.
Ce putere dă naştere neamului păsărilor dacă nu dulcea, ispititoarea voluptate?
Nici vitele, oile nu s-ar împerechea, de le-ar lipsi dulcea iubire.
Berbecul sălbatic se ia-n coarne şi luptă pe viață și pe moarte cu altul
Dar se-nfrânează lângă a sa oaie iubită, fruntea să nu i-o rănească.
Și taurul îşi aleargă juninca, lepădându-și sălbătica fire,
El în faţa căruia tremură pășunile-npădurite și crângul:
Aceeași putere ține în viață tot ce trăiește în mare întinsă
Și-i umple mării apele de pești fără număr.
Ea cea dintâi, Venus, i-a tras omului de pe el hainele ce-l făceau asemenea fiarelor: de la ea
Ne vin îngrijirea și grija de sine, grija de a fi spălat şi curat.
Se spune că primul îndrăgostit ar fi cântat în fața unor porți închise
Un cântec de veghe, când fata i-a refuzat noaptea de amor,
Și asta fu elocința: să rogi, să implori o neînduplecată, crudă copilă,
Și oricine, de-atunci fu elocvent pentru cauza sa.
Prin ea, prin Venus, au apărut mii de arte;
Se spune că multe arte, ce mai-nainte fuseser-ascunse,
au fost descoperite prin râvna de a plăcea.

Venus Genetrix, marmură; copie romană după un original grec din secolul al V-lea î. Hr. atribuit lui Callimah, Luvru, Paris

Și nu-i un anotimp mai legat de Venus ca primăvara
Căci primăvara strălucesc de belșug pământurile, primăvara-i ogorul moale, bun de lucrat,
Acum ierburile-și scot vârfurile afară, străpungând glia,
Acum zeiţa împinge mugurii și lăstarii viei, căci scoarța-i e umedă.
Frumoasa Venus vrednică-i de un frumos anotimp.
Și cum îi e obiceiul, ea şi aici îl urmează pe Marte al ei.
Nam, quia ver aperit tunc omnia densaque cedit 87
frigoris asperitas fetaque terra patet,
Aprilem memorant ab aperto tempore dictum,
quem Venus iniecta vindicat alma manu. 90
illa quidem totum dignissima temperat orbem,
illa tenet nullo regna minora deo,
iuraque dat caelo, terrae, natalibus undis,
perque suos initus continet omne genus.
illa deos omnes (longum est numerare) creavit, 95
illa satis causas arboribusque dedit,
illa rudes animos hominum contraxit in unum,
et docuit iungi cum pare quemque sua.
quid genus omne creat volucrum, nisi blanda voluptas?
nec coeant pecudes, si levis absit amor. 100
cum mare trux aries cornu decertat, at idem
frontem dilectae laedere parcit ovis;
deposita sequitur taurus feritate iuvencam,
quem toti saltus, quem nemus omne tremit;
vis eadem lato quodcumque sub aequore vivit 105
servat, et innumeris piscibus implet aquas.
prima feros habitus homini detraxit: ab illa
venerunt cultus mundaque cura sui.
primus amans carmen vigilatum, nocte negata,
dicitur ad clausas concinuisse fores, 110
eloquiumque fuit duram exorare puellam,
proque sua causa quisque disertus erat.
mille per hanc artes motae; studioque placendi,
quae latuere prius, multa reperta ferunt. 114
Nec Ueneri tempus, quam uer, erat aptius ullum 125
uere nitent terrae, uere remissus ager;
nunc herbae rupta tellure cacumina tollunt,
nunc tumido gemmas cortice palmes agit,
et formosa Uenus formoso tempore digna est,
[4,130] utque solet, Marti continuata suo est.

Venus Genetrix, marmură, secolele I-II d. Hr., copie romană după un original grec din bronz din secolul al V-lea î. Hr. atribuit lui Callimah, Metropolitan Museum, New York

Ovidiu îşi scria Fastele în exil, la Tomis, Constanța de azi. Exil despre cauza căruia nu ştim nimic. Şi totuşi, ea se ghiceşte în Venus a lui, ce pare a fi Marea Alchimistă care crează lumea din esenţele iubirii și din legăturile de iubire. Iar el pare să fi fost un iniţiat în misterele venusiene… de fapt ale Marii Zeiţe… misterii despre care, probabil, n-a păstrat secretul așa cum se cuvenea.

Dar, ce înseamnă Venus ?

Spuneam că Aprilis putea fi un epitet, un nume al zeiței: „puterea tainică care deschide pântecul gliei, care deschide bobocii, mugurii, florile şi… timpul/anotimpul/vremea rodirii !

Dar Venus ? Venus pentru romani, era personificarea lui venus, un substantiv neutru care ar fi însemnat farmec, în toate sensurile.

Farmecul prin care omul crede că-i cucereşte pe zei, magia din incantaţii, formule şi rituri… Legătura… de dragoste dinte zei şi oameni ! De aici Venus, divinitatea, zeiţa care mijloceşte pe lângă zei în favoarea muritorilor… copiii ei!Etruscii îi spuneau Turan: Generoasa, Dăruitoarea.

Ovidiu o numeşte Alma: „cea care nutreşte, hrăneşte.”
La început venus era, pentru romani, un numen al farmecului, al încântării, apoi al dorinţei/atracţiei amoroase, un numen, o divinitate/ personificare/divinizare a sexualităţii feminine, aşa cum Marte, era, probabil, o personificare a sexualităţii masculine.

Venus s-a născut în latină din rădăcina indo-europeană *ven-: a se strădui, a se zbate pentru, a dori, a tânji după…, a iubi.
Din familia sa de cuvinte în latină mai fac parte:

veneror, venerari = a venera, a arăta respect, a onora;
veneratio, din veneror = venerație, respect
venerabilis, din veneror = august, respectabil, venerabil
venerabilitas = reverență;
venia = bunăvoință, favoare, grație, iertare, iertarea păcatelor, îndurare din partea zeilor;
venustas = frumusețe, eleganță, farmec, încântare…
venenum = orice fel de băutură magică, rea sau bună; filtru de amor, otravă, venin;
venenatus = magic, fermecat, dar și înveninat, impregnat cu venin;
veneficium = poțiune magică, filtru de dragoste, dar și otravă, maleficiu, vrajă rea;
veneficus = veninos, magic, fermecat, de unde: venefica = vrăjitoare, fermecătoare, meșteră în otrăvuri și farmece;

În sanscrită, din aceași familie a rădăcinii *ven-, făceau parte:
vanas (neutru) = dorință (sexuală), pasiune, excitare, libido, poftă trupească, lubricitate, lascivitate …
vanati = dorințe aprinse, legături amoroase, cuceriri;
vana = o femeie plăcută, drăguță, atrăgătoare;

În Roma clasică și imperială Venus a ajuns să fie o întrupare a frumuseții feminine desăvârșite, a deliciilor iubirii, a iubirii pasionale, a voluptății și a feminității hedoniste.
O arată cel puțin două ipostaze pe care i le-au creat bărbații puterii: Venus Obsequens, Ascultătoarea și Supusa, care ar fi trebuit să le fie model de virtute, de supușenie și de docilitate femeilor în căminul conjugal…
… și Venus Verticordia (sărbătorită chiar pe 1 Aprilie), adică Venus „care îndreaptă inimile” (și mințile femeilor/matroanelor) pe calea cea dreaptă și care le păzește de rătăcirile și de ispitele pasiunilor năvalnice și neînfrânate.
Cum cele două ipostaze nu i se potriveau, Venus n-a ajuns niciodată zeița matroanelor cuminți…

Venus Verticordia, Dante Gabriel Rossetti (1868), Russell-Cotes Art Gallery & Museum

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.