CEI PUȚIN IUBIȚI
Primirea migranților din lumea a treia – și uneori chiar din Europa – a devenit, dintr-o simplă măsură umanitară, o problemă politică serioasă, care amenință însăși integritatea Uniunii Europene (UE), cu guvernul Germaniei ca prim candidat la jertfire.
Aparent, problema s-ar datora dimensiunilor acestei imigrări, deoarece, în doar patru ani, se pare că ar năvăli în UE (cifra e foarte discutată și discutabilă) vreo 4 milioane de fugari din Africa, Asia și America Latină. A asimila, a finanța și a integra o asemenea avalanșă, într-un timp atât de scurt, e complicat și nedrept. Mai ales nedrept, deoarece imensa majoritate a migranților vrea să se stabilească numai în țările bogate și cu securitate socială generoasă, însă, mulți dintre ei rămân pe drum, în țări nu chiar atât de puternice, cum sunt Grecia, Italia, Spania, Polonia, Cehia – care nu vor să-și asume costurile respective și nici problematica integrare. De fapt, problema fundamentală a migrațiilor actuale este una mentală, pentru a nu spune morală. Popoarele care au o concepție patrimonială asupra patriei nu vor să arate milă față de niște persoane care nu ar avea niciun drept să emigreze spre nuclee ale bunăstării. A gândi după modelul “fiecare să se întindă atât cât îi este plapuma” explică de ce reacționează la fel de intolerant față de “avalanșa imigrării” guverne foarte diferite cum sunt cel al lui Trump sau cele din Polonia, Ungaria, Austria, Italia, pentru a menționa doar câțiva dintre comunitarii sceptici.
Această postură este întărită și de faptul că în întreaga lume a treia mafiile au pus mâna pe “turismul sărăciei” și nu numai că organizează deplasări și intrări frauduloase – în cazul SUA -, dar, chiar promovează racolarea de migranți, îndemnându-i să se ducă să trăiască fericiți în lumea industrială (altfel, cum s-ar explica faptul că țărani din Eritrea vor să ajungă la Düsseldorf sau la Dublin, orașe despre care niciodată nu s-a vorbit în cătunele lor ?) și chiar le plătesc călătoria, pe care o vor recupera din viitoarele venituri ale emigranților… Aceste călătorii sunt într-adevăr scumpe; de exemplu, din Afganistan până în Austria, voiajul costă cel puțin 8.000 $, sumă exorbitantă pentru un țăran sărac dintr-o țară a cărui PIB este de 600 $ pe an…
Această viziune patrimonială a naționalismului și a milei o capitalizează, în primul rând, populiștii – de la maghiarul Viktor Orban, până la americanul Donald Trump – și face să amuțească, în același timp, oameni de stat ca Angela Merkel, cancelarul Germaniei, care a deschis larg porțile pentru migranți, pentru a compensa scăderea natalității concetățenilor săi, dar care, niciodată nu a avut curajul să spună clar și limpede motivul acestei deschideri.
Autorul articolului: Valentí Popescu
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
LOS MALQUISTOS
La acogida de migrantes del tercer mundo – y a veces hasta de la propia Europa – ha pasado de una medida humanitaria a un problema político que amenaza con dinamitar la propia Unión Europea (U.E.), con el Gobierno alemán como primer candidato a la inmolación.
Aparentemente el problema son las dimensiones de esa inmigración ya que en cuestión de cuatro años parece (cifra muy discutida y discutible) que entrarán en la U.E. alrededor de 4 millones largos de fugitivos de África, Asia e Iberoamérica. Asimilar, financiar e integrar semejante alud en tan poco tiempo es complicado e injusto. Sobre todo injusto, porque la inmensa mayoría de los migrantes quiere asentarse exclusivamente en los países ricos y con seguridad social generosa, pero gran parte de ellos se quedan por el camino en naciones menos pudientes – Grecia, Italia, España, Polonia, Chequia, etc. – que no quieren apechugar con los costos correspondientes ni con la problemática integración.
En realidad, el problema fundamental de las migraciones actuales es mental, para no decir moral. Las poblaciones que tienen un concepto patrimonial de la patria no se avienen a una misericordia forzosa para con unas personas que no tienen ningún derecho a emigrar a los núcleos de bienestar. Ese planteamiento de que “cada palo aguante su vela” explica la coincidencia de intolerancias ante la “inmigración alud” de Gobiernos tan distintos como el de Trump con los de Polonia, Hungría, Austria, Italia, para citar sólo unos cuantos comunitarios escépticos.
Esta postura se ve reforzada, además, por el hecho de que en todo el tercer mundo las mafias se han apoderado del “turismo de la miseria” y no sólo organizan los desplazamientos y las entradas fraudulentas – en el caso de los EE.UU. -, sino que promocionan literalmente el reclutamiento de migrantes, incitándolos a buscar Jauja en el mundo industrial (sino ¿ cómo se explica que aldeanos de Eritrea se empeñen en ir a Düsseldorf o Dublín, ciudades de las que no se habla nunca en sus caseríos ?) e incluso les financia los viajes, contando con resarcirse de los futuros ingresos del emigrante… Y son financiaciones caras; por ejemplo, del Afganistán a Austria, un mínimo de 8.000 $, una suma exorbitante para un campesino desharrapado de un país con PIB de 600 $ anuales…
Esta visión patrimonial del nacionalismo y la piedad la capitalizan en primer lugar los populistas – desde Orban en Hungría, hasta Trump en los EE.UU. – y acallan hasta a estadistas como la canciller Merkel en Alemania, quien abrió de par en par la puerta a los migrantes para compensar el descenso de natalidad de sus conciudadanos, pero no se atrevió nunca a decir lisa y llanamente porque lo hacía.
Valentí Popescu
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu