SHAKESPEARE – Sonetul 34

Un WS atât de devastat de vreo purtare urâtă a „tânărului său prieten”… a cărui bravery o adoră, se lasă prins în mrejele ei… stăpânit de ea.

Bravery… adică un bărbat tânăr, plin de curaj și de bun gust, de o frumusețe răpitoare și de o splendidă virilitate, elegant cu desăvârșire, probabil trufaș și mândru ca un Apollo…

Cu ce i-a greșit lui Will nu vom ști niciodată… poate a fost rece, indiferent, infidel…

Poate a comis un hybris… Al prea-iubitului față de cel ce-l iubea nebunește…

Erosul platonic… Ce bine se vede aici…

William Shakespeare, un portret ideal, George Henry Hall, 1896


SONETUL 34

De ce promisu-mi-ai ο zi atâta de frumoasă,
Și m-ai făcut fără manta să ies, descoperit,
Ca să mă prindă-n drum nori josnici, și negura cea deasă
s-o las să mă cuprindă, și splendoarea-ți pâcla mucedă s-ascundă, cu iz de putrezit ?
Nu-i de-ajuns să destrami pâcla, prin ea să treci, să-mi ștergi, ca un zefir
Picurii de ploaie ce șiroiesc pe fața-mi bătută de furtună,
Bărbat nu-i vreunul să laude îndeajuns asemenea balsam și mir
Ce rana mi-o tămăduiește, nu și păcatul și trufia-ți ce mă răni, pe ea n-o lecuiește, nici n-o-mbună:
Și nici rușinea ta nu-mi poate lecui durerea;
Căința, iar, nu mi te-aduce mai aproape, pierdut rămâi și eu pustiu:
Iar suferința celui ce rănește, da, e o alinare, dar una stinsă, vecină cu tăcerea
Pentru acel ce poartă greaua cruce a rănilor deschise, o, cum o știu !
Ah ! Dar aste lacrimi sunt perlele cu care iubirea ta mă copleșește
Și sunt bogate și toate faptele-ți răscumpără, tot ce acuma mă rănește.


Sonnet XXXIV

Why didst thou promise such a beauteous day,
And make me travel forth without my cloak,
To let base clouds o’ertake me in my way,
Hiding thy bravery in their rotten smoke?
‘Tis not enough that through the cloud thou break,
To dry the rain on my storm-beaten face,
For no man well of such a salve can speak
That heals the wound and cures not the disgrace:
Nor can thy shame give physic to my grief;
Though thou repent, yet I have still the loss:
The offender’s sorrow lends but weak relief
To him that bears the strong offence’s cross.
Ah! but those tears are pearl which thy love sheds,
And they are rich and ransom all ill deeds.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.