Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ

Federica Mogherini s-a întâlnit cu președintele Gjorge Ivanov, Skopje, 2 martie 2017

Dictonul evreiesc : „Banii sunt ai celui care îi posedă”  a devenit, în Balcani, o axiomă politică : „Puterea este a celui care o are”… indiferent dacă o merită sau nu.

Cazul cel mai flagrant de sechestrare antidemocratică a puterii este, la ora actuală, Macedonia : șeful statului – Gjorge Ivanov – nu recunoaște victoria, în alegerile parlamentare de anul trecut, a socialdemocraților, deoarece aceștia intenționează să formeze o coaliție guvernamentală cu un partid al minorității etnice a albanezilor.

Desigur, acest argument nu este decât un pretext pentru a menține în funcție guvernul actual – VMRO, conservator-populist -, apropiat lui Ivanov. Dar, este un pretext de o absurditate fără precedent. Președintele afirmă că o asemenea coaliție pune în pericol însăși existența națiunii, deoarece partidul macedo-albanez este rezultatul unei alianțe puse la punct în Tirana – capitala Albaniei – sub patronajul șefului guvernului albanez, Edi Rama, de trei din cele patru partide parlamentare ale minorității albaneze din Macedonia, o minoritate care reprezintă un sfert din populația țării.

Edi Rama

Fundalul social al problemei este mai vechi. În fosta Iugoslavie, minoritatea albaneză era o problemă foarte serioasă, deoarece cu o limbă și cu niște tradiții foarte diferite de cele slave din restul Iugoslaviei – deci, și din Macedonia -nu numai că nu a putut fi asimilată, dar, a devenit o chestiune din ce în ce mai serioasă, sporul ei natural fiind mult mai mare decât cel al celorlalte etnii din țară.

Această problema obiectivă a ieșit din matcă în cazul Macedoniei, deoarece partidele parlamentare ale minorității albaneze au formulat un program politic care reunește mai mult resentimentele și complexele unei minorități discriminate, decât obiectivele pe care realmente ar putea să le înfăptuiască.

Astfel, acest program – redactat sub patronajul pretins neutru al lui Rama – conține reclamații maximaliste : declararea limbii albaneze ca a doua limbă oficială în Macedonia (ceea ce ar presupune o nouă  monedă națională, tipărită, în prezent, doar în macedo-slavă, cu caractere kirilice, în timp ce, albaneza folosește alfabetul latin), prezența obligatorie a unor observatori internaționali în procesele în care intervin cetățeni ai minorității albaneze, un nou steag și un nou imn național…

Bancnotă macedoneană

Bancnotă albaneză

Ambițiile maximaliste ale minorității albaneze îl incomodează chiar și pe Rama, care, în diferite ocazii, a spus că programul parlamentar al acestor partide mecedo-albaneze nu este un ultimatum, ci o bază de negocieri…cu condiția ca negocierile să se mențină în spiritul acordului de la Ohrida. Căci, la Ohrida, s-a pus capăt războiului civil dintre macedo-slavi și albanezi, printr-un acord supervizat de SUA, și care a servit, până acum, ca ultimă referință în disputele dintre majoritatea macedo-slavă și minoritatea albaneză.

Ohrida

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO

Gjorge Ivanov

El dicho judío de que el dinero es de quien lo posee se ha transformado en los Balcanes en el axioma político de que el poder es de quien lo detenta… por las buenas o por las malas.

El caso más flagrante de ese secuestro antidemocrático del poder lo representa en estos momentos Macedonia, donde el jefe del Estado – Jorge Ivanov – no reconoce la victoria electoral de los socialdemócratas en las parlamentarias del año pasado porque estos quieren formar coalición gubernamental con un partido de la minoría étnica albanesa.

Evidentemente, el argumento es un pretexto para mantener en el poder al Gobierno saliente – el conservador-populista VMRO -, afín a Ivanov, pero.es un pretexto de un absurdo sin precedentes. El presidente arguye que tal coalición pone en peligro la existencia de la nación porque el partido macedonio-albanés es fruto de una alianza hecha en Tirana – la capital de Albania – y bajo el patrocinio del jefe del Gobierno albanés, Edi Rama, por tres de los cuatro partidos parlamentarios de la minoría albanesa de Macedonia, una minoría que representa la cuarta parte de la población del país.

Edi Rama

El trasfondo social del problema viene de antiguo. Ya en la extinta Yugoslavia la minoría albanesa constituía un serio problema porque, con un idioma y unas tradiciones muy diferentes a las eslavas del resto de Yugoslavia – entre ellas, Macedonia – , no sólo no se dejaba asimilar, sino que era un problema creciente dada su tasa de natalidad mucho mayor que la del resto de las etnias del país.

Ese problema objetivo se ha salido de madre en el caso macedonio actual porque los partidos parlamentarios de la minoría albanesa han formulado un programa político que recoge más los resentimientos y complejos de una minoría discriminada que las metas realmente a su alcance.

Así, ese programa – redactado bajo el pretendidamente neutral patrocinio de Rama – contiene reclamaciones maximalistas desde la declaración del albanés como segundo idioma oficial de Macedonia (con el consiguiente rediseño forzoso de la moneda nacional, impresa actualmente sólo en macedonio y escritura cirílica, mientras el albanés usa el alfabeto latino), presencia obligatoria de observadores internacionales en los juicios en que intervengan sujetos de la minoría albanesa, modificación de la bandera y el himno nacionales…

El denar, la  moneda de  República de Macedonia

El lek, moneda de Albania

Las ambiciones maximalistas de la minoría incomodan al mismísimo Rama quien en diversas declaraciones ha dicho que el programa parlamentario de esos partidos albano-macedonios no es un ultimátum, sino una base de negociación…siempre y cuando se negocie dentro del espíritu de los acuerdos de Ohrid. Y es que en Ohrid se puso fin en el 2001 a la guerra civil entre macedonios y albaneses con un acuerdo, supervisado por los EE.UU., y que ha servido hasta ahora siempre como última referencia en las disputas entre la mayoría macedonia y la minoría albanesa.

Ohrid

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.