Abdurehim Heyit

AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ

Relațiile turco-chineze sunt la fel de greu de înțeles ca amorurile pasionale. Astfel, acum zece ani, cu islamiștii de la AKP instalați de curând la putere prin guvernul de la Ankara, președintele turc Tayyip Erdogan denunța “…genocidiul uigur comis de chinezi…”, ca, pe urmă, să treacă printr-o cascadă de apropieri și distanțări de Beijing, predominând, totuși, apropierile.

Pentru a înțelege acest proces trebuie să ținem cont de istorie (trecutul îndepărtat) și economie (prezentul). Istoria ne spune ce probleme a tot avut China chiar de la începuturie sale cu vecinii ei turci (uigurii sunt turcii cei mai legați de China şi, în ziua de azi, ei formează populația din provincia din nord-vestul Chinei, numită Sinkiang). Cu tot procesul de asimilare a uigurilor din această provincie, Beinjing-ul i-a tratat tot timpul cu duritate şi, în ultimii zece-cinsprezece ani, i-a discriminat chiar la ei  acasă, pentru a accelera și a reduce costurile exploatării  enormelor bogății ale subsolului din Sinkiang.

Uigurii au răspuns cu o rezistență pe măsură, rezistență care a generat chiar și campanii teroriste. Răspunsul chinez a fost detenția în lagăre de concentrare a unui milion de uiguri – când populația uigură totală este de trei milioane ! – pentru a fi “reeducați”, precum și o reprimare feroce a oricărei opoziții. Ultima victimă a acestei reprimări a fost poetul și cantautorul Abdurehim Heyit, care a murit în închisoare, după o detenție de doi ani. Fusese condamnat la opt ani, din cauza unui cântec naționalist uigur pe care l-a compus. Moartea lui Heyit a răscolit toată lumea musulmană, datorită enormei popularități de care se bucura.

Abdurehim Heyit

Economía explică de ce lumea musulmană închide ochii față de maltratarea uigurilor. Beijingul dispune de enorme rezerve financiare pe care le folosește atât pentru a-și accelera propria creștere economică, cât și pentru a influența politica țărilor emergente. În cazul Turciei lui Erdogan, care vrea să se erijeze în lider al lumii islamice, Beijing-ul a premiat tăcerea turcilor asupra acestui subiect, acordându-i Ankarei, în primăvara trecută, un credit de trei miliarde șase sute de milioane de dolari. În plus, în ultimul sezon turistic, 400.000 de turiști chinezi au vizitat Turcia… și se știe că Beijing-ul hotărăște chiar și destinația turistică a cetățenilor săi. Lucruri asemănătoare, desigur la dimensiuni diferite în funcție de economiile țărilor respective, au avut loc aproape în toată lumea islamică.

Însă, mobilizarea politică din ce în ce mai mare a țărilor musulmane le-a unificat acestora atitudinea față de restul lumii (luptele interne fac parte integrantă din politica islamică),iar,Beijing-ul se teme,acum,că moartea lui Heyit poate fi un catalizator pentru o mișcare anti-chineză,pe care oportunismul lui Erdogan să o accelereze și mai mult.

Astfel că, față de denunțul foarte dur al Turciei, guvernul chinez, practic, nu a avut nicio reacție oficială și s-a limitat să semnaleze că, în ultimele 25 de luni, nu a mai avut loc niciun atentat terorist, în provincia Sinkiang.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS

Abdurehim Heyit

Las relaciones turco-chinas son tan difíciles de entender como los amores pasionales. Así, hace diez años, con los islamistas del AKP recién instalados en el Gobierno de Ankara, el presidente turco Erdogan denunció el “…genocidio chino de los uigures…, para pasar luego por un tobogán de aproximaciones y distanciamientos a Pekín en el que acabaron dominando aquellas.

Para intentar entender ese proceso hay que tener en cuenta la Historia (el pasado lejano) y la economía (el presente). La Historia habla de los problemas que ha tenido desde sus inicios China con sus vecinos turcos (los uigures son el pueblo turco más vinculado a China y hoy en día constituye la población de la provincia noroccidental de China, Sinkiang). Pese a la fuerte sinización de los uigures de esa provincia, Pekín los ha tratado siempre con dureza y, en los últimos lustros, los ha discriminado incluso en su propia casa, para avanzar más deprisa y a menor costo en la explotación de las enormes riquezas del subsuelo de Sinkiang.

Los uigures han respondido con una resistencia pareja, resistencia que ha generado incluso campañas terroristas. La respuesta china ha sido el internamiento en gigantescos campos de concentración de más de un millón de uigures – ¡el censo total ronda los 3.000.000 ! – para su “reeducación”, así como una represión feroz de toda disidencia. La última víctima de esta represión ha sido el poeta y cantautor Abdurehim Heyit, quien acaba de morir en la cárcel a los 2 años de ser encerrado. Había sido condenado a 8 años de prisión por una canción nacionalista uigur suya. La muerte de Heyit ha repercutido en todo el mundo musulmán en el que goza de una enorme popularidad.

Abdurehim Heyit

La economía explica la enorme tolerancia del mundo islámico con el maltrato de los uigures. Pekín dispone de enormes reservas financieras y las usa por igual para acelerar el propio crecimiento y para influir en la política de los países emergentes. En el caso de la Turquía de Erdogan, que aspira a erigirse en el líder del mundo islámico, Pekín premió el silencio turco sobre el tema, concediendo, la pasada primavera, a Ankara un crédito de 3.600 millones de $. Además, en la última temporada turística, 400.000 turistas chinos visitaron Turquía… y es bien sabido que Pekín interviene hasta en las orientaciones viajeras de sus súbditos. Hechos similares, aunque de volúmenes diferentes en función de las respectivas economías, se han dado en casi todo el ámbito islámico.

Pero, la creciente movilización política de las naciones musulmanas ha ido cohesionando la actitud de éstas frente al resto del mundo (las luchas internas son parte integrante de la política islámica) y Pekín teme ahora que la muerte de Heyit sea un catalizador de un movimiento anti chino y que el oportunismo de Erdogan lo acelere aún más.

De ahí que, ante la dura denuncia turca, el Gobierno chino se haya abstenido prácticamente de toda reacción oficial y se ha limitado solo a señalar que, en los últimos 25 meses, no se ha registrado ningún atentado terrorista en Sinkiang.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.