Boris Johnson şi Said Javid

JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI

Boris Johnson și toți “brexiterii” din Regatul Unit sunt încredințați că Saïd Javid, un britanic de 50 de ani și de origine pakistaneză, va ști să amortizeze izbitura unei mai mult decât probabile părăsiri dure de către Marea Britanie a Uniunii Europene.

Johnson și Javid au multe lucruri în comun: conservatori furioși, ambițioși până la vanitate, anti-comunitari mai mult după nas decât după rațiuni, plăsmuitori de iluzii chiar în fața realităților financiare. Însă, Javid și Johnson se și deosebesc în privința multor lucruri; mai ales în curriculum-urile lor.

În timp ce noul prim-ministru este arhetipul politicianului apărut din elita britanică, noul său ministru de finanțe provine din păturile cele mai umile. Lista se poate prelungi oricât de mult: de exemplu, relațiile lui Johnson cu iubitele sale n-au durat prea mult, în timp ce Javid, musulman, are o căsnicie trainică cu o britanică creștină – Laura King – și își educă cei patru copii în religia creștină.

La toate acestea C.V.-ul lui Javid nu este numai contrariul a ce este biografia lui Johnson; ci este, întâi de toate, o mostră că societatea britanică a evoluat și a devenit mai deschisă (cu tot brexit-ul) și acceptă în vârful ei imigranți asiatici. În noul guvern, alături de Javid se mai află o asiatică, Priti Patel, ministru de Interne.

Javid, al cărui tată a venit din Pakistan fără bani și și-a câștigat existența ca șofer de autobuz în orașul Rochdale înainte de a deschide o mică afacere, și-a luat bacalaureatul într-o școală publică, iar, pe urmă, a absolvit facultatea de Științe Economice la Universitatea din Exeter. A vrut să intre la Banca Rothschild, însă, acolo nu le-au plăcut nici diploma, nici originile lui Javid, spre norocul său. Căci capetele din acea bancă britanică l-au ambiționat să-și caute norocul în New York–la Chase Manhattan –, unde a ajuns să ocupe funcția de vicepreședinte. Cu laurii newyorkezi a revenit la Londra (prin anii 2000), la filiala Deutsche Bank, unde, în numai 4 ani, a devenit director executiv, postul cel mai înalt în afara Consiliului de Administrație.

Said Javid

Atâtea succese financiare (remunerate corespunzător) i-au trezit ambiții politice lui Javid. În anul 2009, a lăsat afacerile pentru politică și a fost ales deputat de Bromsgrove, o activitate pe care a desfășurat-o cu tot atâta succes cât a avut și la bancă. În 2014, a fost numit ministru al Culturii, pe urmă a preluat portofoliile Economiei, Urbanizării și (în 2018) Internelor. Javid s-a declarat întotdeauna a fi un admirator a lui Margaret Thatcher și a urmat constant linia dură a acesteia. Trecerea sa pe la ministerul Internelor a fost marcată de respingerea aproape cu cruzime a fugarilor care vroiau să se refugieze în Marea Britanie. “Dacă au ajuns la Canalul Mânecii, pe pământ sigur–spunea–nu mai sunt fugari”.

Tocmai acum, cu brexit-ul care se declanșează, strălucita carieră a lui Javid s-ar puea să înregistreze primul său eșec. Pe de o parte, s-a alăturat pariului voluntarist al lui Johnson în lupta cu UE și a trasat planuri ca să amortizeze durerile – se vorbește de un deficit de 30 de miliarde de € – în urma probabilei părăsiri fără acord, pe baza a două fonduri, în principal: unul de o sută de miliarde de lire sterline, în decursul a cinci ani, pentru infrastructuri, și altul, de cincizeci de miliarde de lire  sterline, pentru locuințe. Dar, până acum, nu a spus de unde vor veni atâția bani (în plus și cei de la reducerile fiscale promise de Johnson) căci, deja datoriile sunt foarte mari, iar pronosticurile conjuncturale sunt și mai rele. Desigur, cum în chestiunea brexit-ului poruncește inima și nu rațiunea, ceea ce contează cel mai puțin sunt realitățile.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT

Boris Johnson y Said Javid

Boris Johnson y todos los “brexistas” del Reino Unido confían en que Saïd Javid, un británico de 50 años y origen pakistaní, amortigüe el batacazo de una más que probable salida dura del Reino Unido de la Unión Europea.

Johnson y Javid tienen muchas cosas en común: conservadores a rabiar, ambiciosos hasta la vanidad, anti comunitarios por narices más que por razones, y fabricantes de ilusiones en contra de las realidades financieras. Pero, Javid y Johnson se diferencian en muchísimas más cosas; sobre todo en el curriculum.

Mientras el nuevo Primer Ministro es un arquetipo de político surgido de la élite británica, su nuevo ministro de Finanzas procede de las capas más humildes. Y la lista se puede alargar lo que se quiera: por ejemplo, que a Johnson no le han durado las parejas y Javid, musulmán, tiene un sólido matrimonio con una británica cristiana – Laura King –y educa a sus 4 hijos en la fe cristiana.

A todo esto, el curriculum de Javid no es sólo el contrapunto a la biografía de Johnson; es, ante todo, una muestra de que la sociedad británica ha evolucionado se ha vuelto aperturista (pese al brexit) y acepta, en su cima, a inmigrantes asiáticos. En el nuevo Gobierno está junto a Javid otra asiática, Priti Patel, como ministra de Interior.

Javid, cuyo padre llegó del Pakistán sin dinero y se ganó la vida como conductor de autobús en la ciudad de Rochdale antes de abrir un pequeño negocio, cursó el bachillerato en escuelas públicas para licenciarse en Económicas en la Universidad de Exeter. Quiso entrar en la Banca Rothschild, pero, a ésta no le gustó ni el diploma, ni el origen de Javid, lo que fue una suerte para éste. Porque las calabazas del banco británico le impulsaron a buscar fortuna en Nueva York – en el Chase Manhattan –, llegando a vicepresidente. Con los laureles neoyorquinos regresó a Londres (años 2000), la filial del Deutsche Bank, donde, en 4 años, ascendió a director ejecutivo, el cargo más alto fuera del consejo de administración.

Said Javid

Tantos éxitos financieros (debidamente remunerados) despertaron las ambiciones políticas de Javid. El año 2009 cambió los negocios por la política y fue elegido diputado por Bromsgrove, una actividad que desarrolló con tanta fortuna, como en la banca. En el 2014, fue nombrado ministro de Cultura y luego asumió las carteras de Economía, Urbanismo e (2018) Interior. Javid se declaró siempre admirador de Margaret Thatcher y ha seguido siempre la línea dura de esta. Su paso por el ministerio de Interior fue marcado por un rechazo lindante en cruel de todos los fugitivos que querían refugiarse en Gran Bretaña, “Si han llegado al Canal de la Mancha, en tierra segura – decía – ya no son fugitivos”.

Es ahora, con el brexit en ciernes, cuando la fulgurante carrera de Javid puede tener su primer revés. Por una parte, se ha sumado a la apuesta voluntarista de Johnson en la pugna con la UE y ha trazado planes de amortiguar los desgarros – se habla de un déficit de 30.000 millones de € – de la probable salida sin acuerdo a base, ante todo, de dos fondos: uno de cien mil millones de libras en 5 años para infraestructuras y otro de cincuenta mil millones de libras para viviendas. Pero, no ha dicho, hasta la fecha, de donde va a salir tanto dinero (más el de las rebajas fiscales prometidas por Johnson) cuando las deudas ya son grandes y los pronósticos coyunturales, pésimos. Claro que, como en el tema de brexit manda el corazón y no la razón, lo de menos son las realidades.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.