RIGODON-UL COREAN

Văzută de departe – ca de la antipozi – și cu logica occidentală, politica Coreei de Nord pare a fi un festival al absurdului. Astfel, după o serie de reproșuri și amenințări lansate împotriva Coreei de Sud, Pyongyangul se dezice brusc și întrerupe orice manevră militară în apropierea frontierei intercoreene.

Și cum regimul dinastiei Kim poate fi bănuit de mii de șmecherii și înșelăciuni, însă nu și de incoerențe, vom încerca să pătrundem în logica acestui comportament al Coreei de Nord…pentru a vedea ce vor, de fapt, comuniștii nord-coreeni.

Evident, marile concesii politice – tratatele de neagresiune nucleară sau acordurile comerciale și împrumuturile de anvergură – nu le va putea obține Coreea de Nord de la vecina sa din sudul peninsulei. Însă, ar putea obține niște progrese politico-economice pe plan local – cum ar fi încetarea propagandei anti-comuniste – care, în actuala constelație politică, ar fi imposibilă pentru Seul, deoarece și-ar pierde tocmai esențialul din comportamentul său. Ar fi o adevărată sinucidere să-i faci concesiuni celui mai încăpățânat inamic ideologic, fără să primești nimic în schimb.

Și tocmai acest aspect ar putea fi cheia rigodonului (dans de origine provensală) militarist al Pyongyangului: să tot amenințe și, brusc, să înceteze, ca să pară o taină binevoitoare. Urmând o logică răsucită, deducem că tot acest teatru l-ar fi montat dinastia Kim (sora liderului nord-corean răspunde tocmai de domeniul politico-militar) pentru a obține de la Seul ceea ce își dorește – sau satisfacerea măcar a unei bune părți din dorințe. Căci, în agresivitatea lor, făcând un pas înapoi, Kim-ii îi permit guvernului sud-corean să le facă concesii „pentru o bună conviețuire”, fără să pară că acționează sub o constrângere militaristă.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

EL RIGODÓN COREANO

Vista de lejos – casi las antípodas – y con lógica occidental, la política norcoreana parece el festival de los absurdos. Así, tras un una retahíla de reproches y amenazas lanzada contra Corea del Sur, Pyongyang se desdice súbitamente e interrumpe toda maniobra militar próxima a la frontera intercoreana.

Y como al régimen de los Kim se le pueden sospechar mil artimañas y añagazas, pero no incoherencias, uno se ve obligado a buscarle los tres pies al gato coreano. ¿Qué es lo que realmente pretenden los comunistas norcoreanos ?

Evidentemente, las grandes concesiones políticas – como tratados de no agresión nuclear o convenios comerciales y empréstitos de envergadura – no las va a conseguir Corea del Norte de su vecino de la península. Pero sí podría obtener avances político-económicos de ámbito local – como el cese de la propaganda anticomunista, por ejemplo – que en la actual constelación política Seúl no las puede conceder sin perder la faz. Es decir, sin cometer un auténtico suicidio : hacerle concesiones sin contrapartida al enemigo ideológico más empecinado.

Justamente este aspecto podría ser la clave del rigodón de militarista de Pyongyang : amenazar y parar para parecer un arcano de buena voluntad. Siguiendo una lógica retorcida, todo este teatro lo habrían montado los Kim (la hermana del máximo líder norcoreano es justamente la responsable del área político-militar) para poder obtener de Seúl lo que desean – o buena parte de los deseos. Y es que dando un paso atrás en su agresividad, los Kim le permiten al Gobierno surcoreano hacerles concesiones “en aras de la buena convivencia” sin que parezca que actúa bajo la coacción militarista.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.