Θάλασσα του πρωϊού

Εδώ ας σταθώ. Κι ας δω κ’ εγώ την φύσι λίγο.

Θάλασσας του πρωϊού κι ανέφελου ουρανού

λαμπρά μαβιά, και κίτρινη όχθη· όλα

ωραία και μεγάλα φωτισμένα.

Εδώ ας σταθώ. Κι ας γελασθώ πως βλέπω αυτά

(τα είδ’ αλήθεια μια στιγμή σαν πρωτοστάθηκα)·

κι όχι κ’ εδώ τες φαντασίες μου,

τες αναμνήσεις μου, τα ινδάλματα της ηδονής.

(1915)

Marea în zori

Să stau puțin aici. Și să privesc și eu natura.

Movurile scânteietoare ale mării, în zori,

și ale cerului fără nori, și țărmul galben; toate

frumoase și minunat luminate.

Să stau aici. Și să mă amăgesc că pe ele le văd

(le-am văzut într-adevăr, o clipă, când m-am oprit aici prima oară);

și nu, și aici, fanteziile mele,

amintirile mele, fantasmele voluptății.

Când a scris acest poem, Kavafis avea 52 de ani.

Probabil se întorcea acasă în zori, după o noapte petrecută, poate, la cafenea, cu vreun prieten, sau într-o odaie străină, unde se dăruise, pentru a câta oară?, plăcerilor ilicite.

Trebuie că trăia demult ca un prizonier al amorurilor lui. Într-o captivitate extatică, o beatitudine a erosului total, în care se simțea fericit. Sau, poate nu chiar atât de fericit. De ce nu chiar atât de fericit ?

Poate pentru că-și mai amintea, totuși, de vremea când vedea lumea ca un efeb, nu ca un profesor al artei erosului.

Iată și câteva traduceri bune ale poemului în engleză, în spaniolă și în italiană:

Morning Sea

Let me stand here. And let me, too, look at nature a while.

The morning sea’s and cloudless sky’s

Radiant violet hues and yellow shore; all

Beautiful and brightly lit.

Let me stand here. And let me deceive myself that I see them

(indeed, I saw them for a moment when I first paused);

and that I don’t see even here my fantasies,

my memories, the ideal visions of sensual bliss.

Translated by Evangelos Sachperoglu

(C.P. Cavafy, The Collected Poems, a new translation by Evangelos Sachperoglu. Oxford World’s Classics)

Morning Sea

Let me stop here. Let me, too, look at nature awhile.

The brilliant blue of the morning sea, of the cloudless sky,

the yellow shore; all lovely,

all bathed in light.

Let me stand here. And let me pretend I see all this

(I really did see it for a minute when I first stopped)

and not my usual day-dreams here too,

my memories, those images of sensual pleasure.

Translated by Edmund Keeley/Philip Sherrard

(C.P. Cavafy, Collected Poems. Translated by Edmund Keeley and Philip Sherrard. Edited by George Savidis. Revised Edition. Princeton University Press, 1992)

Sea of the Morning

Here let me stand, that, for a while, I too
may gaze on nature. Marvellous blue tints
of a morning sea and an unclouded sky
contrasting with an amber-coloured shore, —
all luminously beautiful and grand.
 
Here let me stand and think I see these things
(I really did see them for a moment,
soon after I had stopped) — and not, here also,
my fantasies, my reminiscences,
the incomparable idols of delight.

Translated by John Cavafy

(Poems by C. P. Cavafy. Translated, from the Greek, by J. C. Cavafy. Ikaros, 2003)

Desen de Miki Mațakis/ Μίκη Ματσάκη

MAR DE LA MAÑANA

Aquí que me detenga. Que también yo contemple un poco la
naturaleza.

Azul esplendoroso de un mar de la mañana

y de un cielo sin nubes, y una ribera amarilla: todo

hermosamente y con plenitud iluminado.

Aquí que me detenga. Y que me engañe como que veo esto

(lo vi en verdad un instante cuando recién me detuve);

y no también aquí mis fantasías,

mis recuerdos, las visiones de la voluptuosidad.

Traducción: Luis López Nieves

***

Mare al mattino
Che io mi fermi qui; per un’occhiata alla natura anch’io.
Di un cielo sgombro e del mare al mattino
il blu brillante con la gialla riva; tutto
bello, e tutto in piena luce.
 Che io mi fermi qui. E m’illuda di aver visto
(certo che ho visto, in quell’attimo di sosta);
non vittima anche qui dei miei abbagli
dei miei ricordi dei miei fantasmi di lussuria.

Traduzione di Nelo Risi e Margherita Dalmàti

***

Și, iată un celebru poem al lui Leopardi pe care, poate, Cavafis îl avea în minte în acea dimineață:

XII – L’INFINITO

Sempre caro mi fu quest’ermo colle,
E questa siepe che da tanta parte
Dell’ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e mirando, interminati
Spazi di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quiete
Io nel pensier mi fingo; ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando: e mi sovvien l’eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e il suon di lei. Così tra questa
Immensità s’annega il pensier mio:
E il naufragar m’è dolce in questo mare.

XII – INFINITUL

Dintotdeauna-mi fu dragă astă colină golașă

Și desișu-nalt ce nu-mi lasă privirea

s-ajungă până la marginile orizontului.

Dar, stând și privind, îmi închipui, dincolo de ea,

Spații fără sfârșit și tăceri supraomenești

și liniștea cea mai adâncă, unde, pentru puțin,

inima nu se-nspăimântă. Și, cum aud vântul

răscolind ierburile, aș compara

tăcerea asta nemărginită cu vocea lui: și-mi vin în minte Eternul,

și anotimpurile moarte, și anotimpul prezent și viu și sunetele lui.

Gându-mi se înneacă-n ăst infinit:

Și dulce naufragiul, în astă mare, îmi pare.

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.