AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA

Afganistan este unul dintre multele locuri de pe pământ unde totul pare a fi posibil, dar mai puțin a trăi în pace. Privind acum istoria țării, descoperim un șirag neîntrerupt de rebeliuni.

Astfel, monarhia a fost înlăturată  printr-o lovitură de stat democratică (în 1973); democrația în stil afgan a fost eliminată de o revoluție de palat filo-sovietică (în 1978); iar, un an mai târziu, comuniștii s-au răsculat împotriva guvernului lor marxist pentru a înlesni intrarea regimentelor URSS în țară. În același an,1979, locuitorii din munți s-au ridicat cu arme împotriva prezenței rusești și, cu un generos ajutor militar și economic venit din partea lumii musulmane și a SUA, au obligat, până la urmă, Moscova să-și retragă trupele din Afganistan.

Dar cu toate că invadatorul străin a plecat, pacea tot n-a venit. Guvernul de la Kabul avea legitimitate, însă nu și putere, iar talibanii – cândva aliați ai serviciului secret pakistanez în traficul cu opiacee – dețineau puterea reală în mare parte din țară, fără alt drept decât cel pe care li-l dădeau  pistoalele mitralieră. Iar când (în 2005), în sfârșit, talibanii aveau atât puterea legitimă, cât și cea reală, islamismul lor fundamentalist, inspirat și finanțat de sauditul Osama bin Ladin, i-a învrăjbit cu lumea occidentală – în frunte cu SUA – într-un război pe care l-au pierdut (în 2009).

Nici astăzi pacea nu s-a instalat într-un Afganistan în care talibanii își recuceresc, pas cu pas și în atentat după atentat, puterea pe care au avut-o. Au reușit atât de mult, încât Casa Albă negociază cu ei retragerea tupelor sale din republică. Chiar au semnat un tratat în acest sens; un tratatat care ignoră în mod execrabil existența unui guvern național în Kabul.

Pentru țară e trist că reîntoarcerea talibanilor nu numai că nu a adus pacea, dar se pare că a stârnit alt ciclu de rebeliuni împotriva puterii: cele ale contrabandiștilor și traficanților de droguri. Căci, cu puterea lor tot mai mare și tot mai întinsă, nevoile economice ale administrației și ale trupelor talibanilor îi determină să ceară tribut tot mai mare populației și, mai ales, contrabandiștilor, celor care cultivă macul și traficanților de droguri. Astfel, contrabandiștilor din provincia Nangahar (lângă granița cu Pakistanul) le pretind 400 € pentru containerul „exportat”, precum și angajamentul de a lupta împotriva guvernului și a străinilor. Și în alte zone controlate de talibani, aceștia percep taxe la fel de mari pentru orice afacere mercantilă.

Consecința este că, în ziua de azi, în toate aceste teritorii, cei care sunt exploatați până la epuizare – sau doar taxați, deoarece haosul politic a făcut să se piardă obiceiul de a plăti impozite – s-au organizat în unități, unele dintre ele de până la 150 de oameni înarmați paramilitar, ca cei din Nangahar, și duc, la scară mică, un război de gherilă foarte asemănător cu cel care le-a permis locuitorilor din munți să alunge diviziile sovietice din țară.

Trăiască revoluția pentru revoluție… și banii!

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN

El Afganistán es uno de los muchos lugares de la Tierra en los que todo parece posible, menos vivir en paz. Una mirada reciente a la historia del país revela un rosario ininterrumpido de rebeliones.

Así, a la monarquía la derribó un golpe de Estado democrático (1973); a la democracia a la afgana la eliminó una revolución de palacio filo soviética (1978); y un año más tarde, los comunistas se rebelaron contra su Gobierno marxista para propiciar la entrada de los regimientos de la URSS en el país. Ese mismo 1979, los montañeses se alzaron en armas contra la presencia rusa y, con una generosa ayuda militar y económica del mundo musulmán y los EE.UU., acabaron obligando a Moscú a retirar sus tropas del Afganistán.

Pero si se fue el invasor extranjero, en cambio no llegó la paz. El Gobierno de Kabul tenía legitimidad, pero no poder y los talibán – otrora aliado del servicio secreto pakistaní en el tráfico de opiáceos – tenía el poder real sobre gran parte del país sin más derecho que el de las metralletas. Y cuando (2005) por fin los talibán aúnan poder legítimo y real, su islamismo fundamentalista, inspirado y financiado por el saudí Osama bin Ladín, les acaba enfrentando al mundo occidental – liderado por los EE.UU. – en una guerra que acaban perdiendo (2009).

Incluso hoy la paz sigue sin asentarse en un Afganistán en el que los talibán van recuperando pasito a pasito y atentado tras atentado el poder que tuvieron. Lo han conseguido tanto que ahora la Casa Blanca negocia con ellos la retirada de sus tropas de la República, incluso han firmado un tratado para ello; un tratado que ignora ominosamente la existencia de un Gobierno nacional en Kabul.

Tristemente para el país, el retorno de los talibán no solo que no acaba de traer la paz, sino que parece incitar otro ciclo de rebeliones contra el poder : la de los contrabandistas y traficantes de drogas. Porque, con su poder cada vez mayor y más extendido, las necesidades económicas de la Administración y tropas de los talibán les lleva a imponer tributos cada vez más altos a la población y, sobre todo, a los contrabandistas, cultivadores de adormidera y narcotraficantes. Así, a los contrabandistas de la provincia de Nangahar (limítrofe con Pakistán) les reclaman 400 € por contenedor “exportado”, amén de compromisos de militancia antigubernamental e intolerancia xenófoba. En otras zonas controladas por los talibán, estos cobran tasas igualmente altas por cualquier concepto mercantil.

La consecuencia es que hoy en día, en todos estos territorios, los esquilmados – o simplemente gravados, porque con el caos político se ha perdido la costumbre de pagar impuestos – han organizado partidas, algunas de hasta 150 hombres armados paramilitarmente, como los de Nangahar, y están practicando a pequeña escala una guerra de guerrillas muy similar a la que les permitió a los montañeses echar a las divisiones soviéticas del país.

¡ Viva la revolución por la revolución… y los doblones !

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.