Acum, toată lumea vede ce anume a determinat PSD-ul să facă promisiuni electorale foarte greu, dacă nu chiar imposibil de îndeplinit: acest partid trebuia să ajungă la putere cu orice preț pentru a-l salva pe domnul Dragnea, un întreprinzător politic deosebit de eficient. Așa că, a promis marea cu sarea!

Elitele pesediste din Senat, Camera Deputaților și din Guvern au devenit UN BIROU DE AVOCATURĂ care se străduiește din răsputeri să-l scoată basma curată pe liderul lor, condamnat la câțiva ani de închisoare, devenit, între timp, cel mai puternic om din țară.

În orice țară care se respectă, simpla suspiciune de incorectitudine susceptibilă de a-l aduce pe vreun lider sau magistrat în fața justiției îl obligă pe acesta să demisioneze onorabil, cu mult înainte de începerea procesului.

În schimb, la noi, elitele celui mai puternic partid politic recurg la orice mijloc pentru a-și atinge scopul: ordonanțe de urgență (Noaptea ca hoții!-sunt cuvintele domnului Dragnea), reducerea atribuțiunilor președintelui țarii la un minimum posibil, dar, mai ales, intimidarea justiției, subminarea prestigiului și credibilității acestei instituții, dezincriminarea unor delicte grave – corupția -, printr-un tenace și insidios proces legislativ. Se modifică legi în așa fel încât beneficiarul să fie domnul Dragnea, sau categoria domnului Dragnea. Sunt mobilizate în acest sens toate capacitățile și competențele elitelor pesediste, în frunte cu ministrul Justiției, Tudorel Toader, un om pe cât de competent, pe atât de abil.

Aparent, elitele acestea se parapetează în spatele unui scut legal: măsurile salvatoare sunt gândite, planificate și duse la îndeplinire prin mijloace parlamentare, democratice chiar.

Și totuși, se vede de la o poștă că rezultanta finală a acestei construcții nu este una democratică. Ca în anecdota celui care fura piese dintr-o fabrică de mașini de cusut. „Domnule – îi spune unei rude – am toate piesele; de luni de zile o montez o demontez  și iar o montez, ȘI TOT MITRALIERĂ IESE!” Cei care au pus umărul la ridicarea ei vor putea fi trași la răspundere pentru că s-au constituit într-un GRUP ORGANIZAT, ÎNALT-CALIFICAT, pentru favorizarea infractorului. Nu vor putea pretinde că nu au știut ce făceau. Din contră, și-au pus mintea – s-au ingeniat (un verb francez aceptat de românii francofoni) –  pentru a-și atinge scopul, neținând seama de costuri și pierderi, pentru ei și pentru țară.

Pierderi ?

Opoziția politică ar trebui SĂ-I RIDICE O STATUIE domnului Dragnea. Nicio acțiune a celorlalte partide nu a ruinat prestigiul PSD, de la crearea acestuia și până azi, pe plan intern și internațional, așa cum a reușit acest om din Teleorman. Cu pierderi serioase din electorat !

Ar fi timpul ca opoziția să vină cu personalități și idei pentru a-și consolida acest avantaj, creat cu atâta generozitate de adversar. Nu ratați momentul ! Inactivitatea costă, deoarece ar fi percepută ca o neputință, ba chiar ca o solidaritate cu liderul PSD.

Ajungem la bani.

Aici începe și aici – la bani – se sfârșește totul ! Promiți doar cât știi că te ține punga!

Tot ce e în plus se numește POPULISM, un fenomen care se dovedește a fi întotdeauna păgubos.

Cu greu și cu multă întârziere s-a reușit încropirea unui buget auster, de avarie. PSD nu mai are bani, așa că a început să asalteze „la drumul mare” bugetele locale, pușculițele orașelor și municipiilor, companiile și băncile rentabile românești și străine, ba chiar și Banca Națională a României. Lăcomia lăcomiei !

Aceasta înseamnă să omori găina care făcea ouă de aur !    Adică, o criză teribilă – exact ce nu ne trebuia !

Cum se va termina toată tărășenia ?

La un moment dat, se va mai adăuga o greșeală, mare sau mică, picătura care umple vasul.

Nimeni nu este etern, deci, nici domnul Dragnea. Vine ziua când va cădea… sau va fugi în Brazilia sau în Madagascar…

Iar, barzi vor cânta : „Văzut-au și beii că fuga e bună și bietului… pașă dreptate i-au dat !”

Iar, cei care vor rămâne, vor trage ponoasele pe termen lung, așa cum așază lucrurile nepăsarea și nesăbuința de a avea și a alege în fruntea unui partid oameni cu probleme de tot felul, în primul rând, penale.

Justiția părea a fi instituția care avea capacitatea de a recicla și purifica clasa politică a României. Justiția a primit, acum, lovituri teribile pentru a fi îndepărtată de la această sarcină. Dar, fără îndoială, mai devreme sau mai târziu, își va relua acest rol.

În plus, partidele politice însele, dacă vor ca țara să mai aibă un viitor, sunt datoare să sprijine mișcarea FĂRĂ PENALI ÎN FUNCȚII PUBLICE. Dacă nu o vor face, înseamnă că au oameni lacomi și penali în propriile lor rânduri, de obicei, la nivelul conducerii, așa cum este situația, în prezent, în PSD.

Asemenea oameni sunt foarte lacomi de bani și de… putere.

Au o lăcomie nestăpânită și nemărginită. Odată ajunși în fruntea bucatelor, practic, țara e stăpânită de o dictatură, de sus până jos, adică, dacă în fruntea statului se află un dictator, situația se repetă, în cascadă, până la nivelul cel mai de jos. Fiecare șef va fi un dictator la nivelul lui, după chipul și asemănarea celui din vârf.

Însă, doar pentru un timp limitat. Toate au un sfârșit. Chiar și lăcomia ajunsă la putere.

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.