WS… un obișnuit al creatorilor de parfumuri și al cămătarilor ? Metaforele din lumea lor îi vin pe limbă. Și, din nou, ce iubire nemăsurată, insațiabilă pentru efebul său de taină… De-ar fi zece, nu unul ! O culme a cămătăriei: zece la unul ! Dar, o cămătărie a trupului: primești de la Dumnezeu unul, un trup, și dai înapoi, lași moștenire posterității, zece efebi, zece mici Apollo… Cu cine, desigur că nu-i important ? Zece clone ? Zece copii ? Un vis insuflat de insațiabilul Eros… Fiala, desigur, vor spune unii, un șip prețios (pântecul mamei purtătoare) pentru a păstra un parfum atot-prețios, esența efebului iubit și rezervorul celor zece moștenitori ai frumuseții sale zeiești, apolinice… O, insațiabil Eros !

Apollo cântând la liră, amforă grecească, 520-500 î. Hr. British Museum, Londra

SONNET VI
Then let not winter’s ragged hand deface
In thee thy summer, ere thou be distill’d:
Make sweet some vial; treasure thou some place
With beauty’s treasure, ere it be self-kill’d.
That use is not forbidden usury
Which happies those that pay the willing loan;
That’s for thyself to breed another thee,
Or ten times happier, be it ten for one;
Ten times thyself were happier than thou art,
If ten of thine ten times refigured thee:
Then what could death do, if thou shouldst depart,
Leaving thee living in posterity?
Be not self-will’d, for thou art much too fair
To be death’s conquest and make worms thine heir.

Apollo cântând la liră (citared), făcând o libație; medalion pe o cupă grecească atribuită pictorului Pistoxenos, Muzeul de Arheologie din Delfi.

SONETUL VI
Să nu lași, dară, a iernii mână aspră să-ți sluțească
În tine, vara ta, ‘nainte de a-ți lăsa în alambic esența distilată, vie:
Dulce fială fă-ți și adună a ta comoară la un loc, să se-nmulțească
Comoara frumuseții tale, mai-nainte ca ea răpusă de ea însăși fie.
Nu-i cămătărie oprită când dobânda înzecit
Îi fericește pe aceia ce-o plătesc cu bucurie;
Tu dai viață, din tine însuți, unui alt tu, înnoit;
Și-nzecit ai fi mai fericit, zece la unu de-ar fi să fie;
De zece ori vei fi mai fericit, de zece ori tu fi-vei întrupat,
Dacă zece din ai tăi în zece tu te vor fi recreat:
Moartea, ce-ar mai să facă când vei fi plecat
Lăsând posterității zece ca tine să trăiască după tine, în zece preschimbat ?
Încăpățânat nu fi – ești mult, mult prea frumos
Ca să fii prada morții și al ei trofeu și să te moștenească viermii pân’ la os.

Apollo și Python, teracotă, 1609-1668; colecția Van Herck, Royal Museum of Fine Arts Antwerp

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.