UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA

Alegerile din Bavaria, din data de 11 octombrie a acestui an, au fost mai degrabă spectaculoase, decât hotărâtoare. Căci, dacă pierderea – pentru prima dată în istoria RFG – a majorității absolute a social-creștinilor în Parlamentul de la München impresionează opinia publică, totuși, CSU continuă să țină în mâini hățurile statului federat.

Unicul element nou este că, acum, partidul social-creștin are nevoie de un aliat pentru a putea guverna, însă, puterea continuă să se afle în mâinile sale, deoarece, fără acest partid, nimeni nu va putea forma vreun guvern la München. Rămâne să vedem doar dacă CSU va forma o coaliție tripartită – cu liberalii (FDP) și cu “Electorii Liberi” (FW) – sau una bipolară, doar cu aceștia din urmă… ceea ce este cel mai probabil. Și aceasta, deoarece, programatic, FW și CSU se deosebesc doar în privința personalului de la conducere, în rest, liberalii dovedesc a avea o ideologie care se distanțează din ce în ce mai mult de conservatorismul dur al CSU și un puritanism moral care nu le permite, în ziua de azi, să aibă vreun partener de dialog.

Teoretic, social-creștinii ar putea forma un cabinet și cu verzii, însă, împărțirea puterii împreună cu aceștia ar fi foarte greu de negociat, ținând cont de aerele pe care și le dau de când au ajuns să fie cea de a doua forță în parlamentul bavarez. Desigur, în politică, de altfel ca și în dragoste, nu se exclude nicio surpriză. Cu atât mai mult cu cât, dacă ne amintim că, din momentul în care verzii au intrat în guvernele statale, au dobândit un pragmatism vecin cu mercantilismul.

De fapt, ceea ce ar trebui să-i preocupe pe conservatori și pe “progresiști”, în urma acestor alegeri, este că societatea bavareză arată o închistare ideologică neobișnuită pentru o națiune atât de avansată cum este cea germană. Astfel, voturile pe care le-a pierdut CSU s-au dus la AfD (Alternativa pentru Germania), un partid animat de o xenofobie mai marcată decât cea a CSU; iar, declinul socialist (SPD) pare a fi identic cu cel înregistrat în restul țării. În sfârșit, voturile social-creștinilor care s-au dus spre FW se datorează, mai ales, respingerii personalității și gestiunii a acelui duo conducător din CSU (Söder și Seehofer), doi oameni politici prinși între ei într-o încleștare pentru a vedea cine e mai tare, și într-o înverșunare comună împotriva cancelarului Angela Merkel, șefa partidului frate, CDU, mai degrabă pentru a satisface amorul propriu naționalist al alegătorilor bavarezi, decât pentru vreo problemă ideologică sau de gestiune guvernamentală. După cum se vede, atâta ambiție a însemnat prea mult egoism pentru electoratul din Bavaria, chiar și într-o perioadă de prosperitate materială fără precedent.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Söder y Seehofer

UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA

Los comicios bávaros del pasado día 11 han resultado mucho más espectaculares que trascendentales. Y es que, si la pérdida, por primera vez en la historia de la RFA, de la mayoría absoluta socialcristiana en el Parlamento de Múnich impresiona a la opinión pública, a la hora de la verdad la CSU sigue llevando las riendas del Estado federado.

Lo único realmente nuevo es que ahora el partido socialcristiano necesita un aliado para gobernar, pero el poder sigue en sus manos porque sin él nadie puede formar Gobierno en Múnich. Planteado así, la única duda es si la CSU va a formar una coalición tripartita – con los liberales (FDP) y los “Electores Libres” (FW) – o bipolar, sólo con estos últimos… que es lo más probable. Y ello, porque programáticamente FW y CSU se distinguen sólo en el personal directivo, en tanto que los liberales alardean de una ideología cada vez más distanciada del conservadurismo duro de la CSU y un puritanismo moral que no les permite hoy en día congeniar con casi nadie.

Teóricamente, los socialcristianos también podrían formar Gabinete con los verdes, pero el reparto del poder con estos sería muy difícil de negociar dadas las ínfulas que tienen desde que se han erigido en la 2ª fuerza del Parlamento bávaro. Claro que en política y en el amor, nunca hay que excluir ninguna sorpresa. Y más aún, si se recuerda que desde que los verdes han comenzado a entrar en Gobiernos estatales se han vuelto de un pragmatismo lindante en el mercantilismo.

En realidad, lo que debería preocupar a conservadores y “progres” de estas elecciones es que la sociedad bávara apunta un inmovilismo ideológico inusual en una sociedad tan avanzada como la alemana. Así, los votos que ha perdido la CSU han ido a parar a la AfD (Alternativa para Alemania), un partido de xenofobia más acusada que la de la CSU; y el declive socialista (SPD) ha sido aquí idéntico al registrado en el resto del país. Por último, los votos socialcristianos que han ido a FW lo han hecho mayoritariamente por repudio de la personalidad y gestión política del dúo dirigente de la CSU (Söder y Seehofer), dos políticos enfrentados entre sí, por ver quién manda más y enfrentados también con la canciller Ángela Merkel, cabeza del partido hermano, la CDU, más por satisfacer el amor propio nacionalista de los electores bávaros que problemas ideológicos o de gestión gubernamental. Cómo ven, tanta ambición ha sido demasiado ego para el electorado de Baviera, incluso en una época de bonanza material sin precedentes.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu