Salman bin Abdelaziz

 

ARABESCURI DINASTICE

Schimbarea moștenitorului tronului saudit are multe interpretări, dar, în mod deosebit se evidențiază cea a dragostei paterne : bătrânul rege Salman bin Abdelaziz a hotărât, pe data de 21 a lunii în curs, să-l numească pe fiul său iubit – Mohamed bin Salman, în vârstă de 31 de ani, – prim principe moștenitor al tronului, în detrimentul vărului acestuia, prințul Mohamed bin Nayef.

Mohamed bin Salman

Această măsură se datorează, mai întâi de toate, faptului că noul prinț moștenitor a fost pus în discuție, din ce în ce mai des, de mai marii familiei Saud, din cauza eșecurilor războiului din Yemen – noul prinț moștenitor este și ministru de război –, dar, și faptului că ambițioasele sale planuri de restructurare a economiei strălucesc, până acum, mai mult pe hârtie, decât în realitate. Fronda care se cocea în numeroasa familie regală (numără vreo 1.500 de membri), conjugată cu un solid prestigiu de care se bucură activitatea guvernamentală  a lui bin Nayef ar fi putut duce la o îndepărtare a lui bin Salman spre o condiție de neînsemnătate aurită. Iar regele, îndemnat de dragostea sa de părinte și de teama să nu izbucnească o frondă de dragul succesiunii, a luat-o pe scurtătura dragostei paterne și a întărit poziția fiului său iubit.

Eminențe cenușii ale acestui tip de lovitură regală de stat au fost însusi  principele Mohamed bin Nayef, precum și moștenitorul tronului Emiratelor Arabe Unite (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, care pe lângă faptul că era prim principe moștenitor, era și ministru de interne, a jucat rolul pasiv, dar decisiv al manevrei. Cu o demnitate și o loialitate ca în poveștile din 1001 de Nopți, a arătat, cu foarte mult respect, în repetate rânduri, că nu era de acord cu politica promovată de tânărul său verișor, dar că  ar fi îndeplinit, fără să cârtească, orice hotărâre ar fi luat regele. Așa a și făcut când s-a anunțat schimbarea succesiunii dinastice.

În ceea ce-l privește pe bin Zayed, acesta a stabilit o strânsă legătură cu bin Salman: amândoi sunt conducători tineri, doritori să înfăptuiască reforme și – un lucru esențial – Emiratele Arabe Unite se bucură de mare prestigiu în toată lumea arabă datorită eficienței de care dă dovadă Administrația lor Publică precum și rezultatelor obținute în domeniul economic. În plus, bin Zayed este foarte priceput în hățișurile politicii SUA : acum câțiva ani, a servit ca ghid al noului prinț moștenitor prin viesparul din Washington.

În capitala americană se semnalează că ruptura saudită cu Qatarul a fost precedată, acum vreo doi ani, de o intensă campanie de lobby a Emiratelor în Congres, prin care se punea la îndoială atât politica, cât și încrederea  care se putea avea în conducătorii qatarezi.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

           

Mohamed bin Nayef

ARABESCOS DINÁSTICOS

El cambio de heredero del trono saudí tiene muchas lecturas entre las que sobresale la del amor paterno : El anciano rey Salman bin Abdelaziz decidió, el pasado día 21, nombrar a su hijo predilecto – Mohamed bin Salman, de 31 años – primer príncipe heredero del trono, en detrimento del primo de éste, el príncipe Mohamed bin Nayef.

La medida se debe, ante todo, a que el nuevo príncipe heredero era cada vez más cuestionado por los grandes de la familia Saud, debido a los fracasos en la guerra del Yemen – el nuevo príncipe heredero es también ministro de la Guerra – y a que sus ambiciosos planes de reestructuración de la economía del país brillan, hasta ahora, más sobre el papel que sobre el terreno. La fronda que se estaba gestando en la numerosa familia real (cerca de los 1.500 miembros), conjugada con el sólido prestigio de la labor gubernamental de bin Nayef podía desembocar en un relegamiento de bin Salman a la insignificancia dorada. Y el rey, impulsado por el amor de padre y el miedo a que surgiera una fronda por mor de la sucesión, cortó por lo amoroso y reforzó la posición de su hijo más querido.

Eminencias grises de esta especie de golpe de Estado real han sido el propio príncipe Mohamed bin Nayef y el heredero de los Emiratos Árabes Unidos (EAU), Mohamed bin Zayed al Nahyan. Bin Nayef, que además de primer príncipe heredero era ministro de Interior, jugó el papel más pasivo y decisivo en la maniobra. Con una dignidad y lealtad digna de los relatos de las 1001 Noches, mostró, repetidas veces de forma respetuosa, que discrepaba profundamente de la política seguida por su joven primo, pero que acataría sin rechistar cualquier decisión que tomase el rey. Y así lo hizo al anunciarse el cambio de prelación dinástica.

En cuanto a bin Zayed, estableció una estrecha relación con bin Salman, basándose en que ambos son dos dirigentes jóvenes con ansias de reformas y – elemento esencial – en el prestigio de que gozan los EUA en todo el mundo árabe por la eficiencia de su Administración Pública y los aciertos de su Economía. Por añadidura, bin Zayed es muy ducho en las interioridades de la política estadounidense e hizo años atrás de cicerone del nuevo príncipe heredero en el avispero de Washington.

En la capital estadounidense se señala que la ruptura saudí con Qatar fue precedida hace un par de años largos por una intensa campaña de los lobistas de los Emiratos en el Congreso, poniendo en entredicho tanto la política, como la fiabilidad de los dirigentes qataríes.

         

Mohamed bin Zayed al Nahyan

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.