Emmanuel Macron

UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !

Decizia comunitară, de la sfârșitul lunii octombrie, de a nu începe convorbiri pentru admiterea Macedoniei de Nord a fost, în aparență, o încăpățânare nemiloasă a președintelui francez, Macron. Dar, de fapt, el  nu a făcut decât să exprime ceea ce simțea toată Uniunea Europeană: gata, nu mai vrem balcanici!

Sila occidentală față de orientali este social-politică. În mod special, admiterea Bulgariei și României (în 2006) a făcut ca țările occidentale să  se confrunte cu ceea ce s-ar putea numi „corupția totală”: niște structuri sociale, în care, corupția formează parte din sistem, astfel încât, mecanica politică și juridică nu poate și nici nu vrea să funcționeze fără ea. Însă, dacă problemele pe care le creau, pentru UE, Bulgaria și România au fost greu de digerat pentru UE, nici cele 10 state din răsăritul Europei, primite în 2004, nu au fost ușor de asimilat.

În cazul acestor 10 state, perioada de prosperitate economică a Uniunii a ascuns întrucâtva dificultățile acestui proces. Însă, aceste dificultăți au existat, iar criza conjuncturală din deceniul care a urmat le-au făcut să fie foarte iritante; iritante pentru Comisia de la Bruxelles, și, încă și mai mult, pentru miniștrii de interne ai țărilor bogate din UE. Asimilarea unei mase de oameni (consecință a libertății de mișcare în interiorul UE) de formație morală și culturală diferită (dacă nu chiar foarte diferită) este o temă pe care nici Bruxelles și nici țările afectate nu au rezolvat-o încă.

Dar, cu această problemă se poate trăi, căci așa s-a întâmplat până acum. Se poate conviețui și cu corupția altuia; este periculoasă, deranjantă și costisitoare, însă ea rămâne o problemă specifică societăților corupte. Ceea ce țările bogate din UE nu mai acceptă – afirmă că, în aceste momente, nici n-ar putea – este asumarea unei părți a sărăciei aspiranților. Nici măcar atunci când e vorba de populație puțină.

Căci, populația totală a celor 6 țări balcanice ce sperau să fie admise acum în UE este mai mică decât populația României, iar PIB-ul total al acestor țări, luat împreună, nu este nici măcar jumătate din PIB-ul României… Ori, România este una din țările sărace ale Uniunii.

Aceasta este realitatea economică prezentată succint și prima cauză a reticențelor pe care le arată Bruxelles. Macron n-a făcut decât să o exteriorizeze. Însă, cum a fost sigurul care a îndrăznit să o facă, a părut că este singurul răutăcios; dar, el a spus ceea ce gândesc toți. Culpa sa cea mare este că i-a făcut pe cei drepți să plătească în locul păcătoșilor: dintre toate țările care au fost primite în UE, din 2006 încoace, numai Macedonia de Nord a făcut pași încurajatori spre eradicarea corupției din țară.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !

Emmanuel Macron

La decisión comunitaria de finales octubre de no iniciar conversaciones de incorporación con Macedonia del Norte ha sido aparentemente una cabezonada despiadada del presidente francés, Macron. En realidad, éste no hizo más que plasmar un sentir de toda la Unión Europea : basta ya de balcánicos.

El hastío occidental contra los orientales es socio-político. Especialmente la incorporación de Bulgaria y Rumania (2006) enfrentó a las naciones occidentales con lo que se podría llamar “la corrupción total”: unas estructuras sociales en las que la corrupción formaba parte del sistema hasta el extremo de que la mecánica política y judicial no podía ni quería funcionar sin ella. Pero, si los problemas traídos a la UE por Bulgaria y Rumania han resultado muy difíciles de digerir por la UE, los 10 Estados del Este europeo incorporados en el 2004 tampoco resultaron muy asimilables.

En el caso de estos diez, la bonanza económica de toda la Unión disimuló algo las dificultades del proceso. Pero, estaban allá y la crisis coyuntural de ese mismo decenio las hizo muy irritantes; irritantes para la Comisión bruselense y aún más para los ministros de Interior de las naciones ricas de la UE. Asimilar una masa humana (debida a la libertad de desplazamientos dentro de la UE) de formación moral y cultural diferente (cuando, no muy diferente) es un tema que aún no ha resuelto Bruselas ni los países afectados.

Pero, con este problema se puede convivir y se ha convivido hasta ahora. También se puede convivir con la corrupción ajena; es peligrosa, molesta y cara, pero, no deja de ser esencialmente un problema de las sociedades corruptas. Lo que los países ricos de la UE ya no quieren – dicen que no pueden en estos momentos – es asumir parte de la pobreza de los aspirantes. Ni siquiera cuando los aspirantes son cuatro gatos.

Porque la población total de los 6 Estados balcánicos que esperan entrar ahora en la UE es menor que la de Rumania y el PIB conjunto de estos seis no llegan ni a la mitad del de Rumania… Y Rumania es uno de los pobretones de la Unión.

Esta es la realidad económica escueta y la primera causa de las reticencias que exhibe Bruselas. Macron no hizo más que exteriorizarla. Pero, como fue el único en dar la cara, parece también ser el único malo; pero, sólo él dijo lo que pensaban todos. Su gran culpa, sin embargo, es que hizo pagar a justos por pecadores: de todas las naciones que han entrado a partir del 2006, solamente Macedonia del Norte ha dado unos pasos esperanzadores para la erradicación de la corrupción en el país.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.