Turcia a doborât un avion militar rusesc, care, timp de câteva secunde, a zburat prin spaţiul ei aerian. A zburat transversal peste un colţ îngust din teritoriul ei naţional. S-a putut vedea din timp încotro se îndrepta şi, din timp, a primit avertizările necesare pentru a-şi schimba cursul.

Moscova nu va recunoaşte niciodată, oficial sau în public, umilinţa pe care o resimt cercurile militare din Federaţia Rusă, în urma acestui incident.

LI S-A NĂRUIT ÎNCREDEREA!

„Este o lovitură de pumnal pe la spate!”, „Vor urma consecinţe!”, „Turcia s-a tot islamizat în ultima vreme!”

Sunt declaraţii şi etichetări ameninţătoare, care redau magnitudinea furiei ruşilor, dezlănţuită de gestul ferm al Ankarei.

Furia încearcă, în acest caz, să mascheze umilinţa!

Cu atât mai mult cu cât, Turcia nu a vrut să umilească, ci doar să reteze puţin din trufia rusească.

Orice misiune, orice zbor al unui avion militar se desfaşoară după un plan sau scenariu foarte bine stabilit şi aprobat de comandanţi şi foruri superioare. Pilotul nu este de capul lui, tot timpul este controlat (şi ghidat) de la sol. De ai lui şi de „inamici”.

Întotdeauna zborul este urmărit de personalul de la sol, consemnat şi păstrat pe o hartă militară, tocmai pentru a se putea cerceta, ulterior, tot traiectul, în cazul în care „au apărut probleme”.

Nu există zbor militar sau civil care să nu poată fi cercetat în documente din arhivă.

În ultima vreme, Rusia „a obişnuit” ţările lumii cu tot felul de incidente aeriene care au avut loc la limita unor spaţii aeriene naţionale. Ţările nordice, Anglia, SUA…au tot informat despre asemenea evenimente, în care, piloţi ruşi s-au apropiat nejustificat de mult de frontierele lor.

În spaţiul aerian al Israelului, „rătăcirile avioanelor militare ruseşti” sunt practică curentă. Există chiar un protocol semnat de Netanyahu şi Putin, prin care se evită doborârea aparatelor, protocol care nu există, până acum, şi cu Turcia.

Pentru ruşi e voluptuos, aşa, măcar „cu vârful aripei avionului să fii în spaţiul lor aerian!”

E greu să afirmi că te-ai rătăcit, când sistemele de localizare şi ghidare prin satelit sunt, acum, instantanee, şi la îndemâna oricui, pentru uz militar sau civil.

Au fost prea multe incidente de acest fel. Şi nu e nevoie de multe cunoştinţe militare pentru a realiza că ele au fost anume planificate şi îndeplinite.

„Rusia îşi arăta muşchii” după perioada de implozie postcomunistă. Planul de înarmare şi modernizare impus de Putin, de mai mult de un deceniu încoace, a refăcut orgoliul militar rusesc.

Şi era nevoie, nu-i aşa?, de nişte demonstraţii de forţă!

Dar, după acest „precedent turcesc”, comandanţii, planificatorii şi piloţii ruşi nu vor mai avea convingerea şi siguranţa că asemenea uşoare incursiuni, nu prea adânci, se vor sfârşi cu bine.

ORI, TOCMAI ACEASTA ÎI DERANJEAZĂ PE RUŞI! CINEVA ŞI-A PERMIS SĂ NU LE MAI DEA VOIE!

Li s-a fisurat aroganţa.

Este foarte interesantă reacţia Turciei la furia Rusiei : de absolută normalitate!

„Suntem prieteni şi vreau să rămâmen prieteni!”

Atât şi nimic mai mult.

Tăcerea este mult mai elocventă : Bre, cine te-a pus?

Tocmai în momentul în care SEMILUNIADA, -„incursiunile islamiste” din Paris şi Bruxelles au făcut-o, fără drept de apel, evidentă – părea că îi oferă o şansă lui Putin să-şi reia relaţiile normale cu Occidentul, deteriorate considerabil de aventura numită NOVOROSSIA – adică Donetsk, Lugansk şi Crimeea -, omul numărul unu de la Kremlin îşi permite să rateze ocazia.

Hotărăşte să ridice un gard până la cer între Siria şi Turcia, aducând baterii de rachete antiaeriene, în condiţiile în care forţele Statului Islamic nu dispun de aviaţie.

Anti-SEMILUNIADA iniţiată de Hollande nu reuşeşte să-l coopteze şi pe Putin în acest front comun al războiului total impotriva terorismului, deoarece Vladi de la Kremlin îl sprijină pe Bachar al-Assad, singurul care acepta prezenţa rusă in zonă.

Occidentul vede viitorul sirian fără Assad.

Pentru Putin, Siria este o Crimee la Mediterana.

Doborârea avionului are darul de a arăta o nouă realitate : Cortina de Fier trece, acum, prin sudul Turciei.

Răzbunarea lui Putin împotriva Turciei nu va putea reda încrederea pe care au avut-o, până acum, piloţii ruşi, iar planificatorii unor astfel de incidente vor risca să li se impute avioanele pierdute şi despăgubirile care se cuvin familiilor celor decedaţi.

În schimb, măsurile punitive împotriva Ankarei vor întări NOUA CORTINĂ DE FIER.

Va funcţiona şi ca o nouă stavilă în faţa refugiaţilor sirieni.

AUTORUL ARTICOLULUI: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: EUGEN HAC … precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.