MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ
Escalada nucleară a Coreei de Nord este, pentru lumea întreagă, o problemă mai mult politică, decât una militară. Doar în cazul SUA, problema este mai încâlcită. Și nu pentru că America ar fi în mai mare pericol decât restul lumii (riscul real este mic), ci pentru că tunetul vorbăriei lui Trump are tonalități ridicole, dacă aceste amenințări teribiliste nu sunt însoțite și de o zdrobitoare replică militară, economică sau politică din partea Case Albe.
Este posibil ca Trump să ne surprindă, în curând, cu o manevră internațională pentru a încolți sau izola Pyongyang-ul, dar, este aproape imposibil să găsească o replică militară provocărilor nordcoreene.
Prima rațiune pentru a nu recurge la forță provine chiar de la președinții care l-au precedat pe Trump. Au desconsiderat atât de mult pericolul nordcorean, încât nu au cerut, la timpul potrivit, o informare perfectă asupra nivelului de dezvoltare și a locurilor unde se află întreprinderile cu producție nucleară. Acum, informarea este excelentă și semnalează, pe de o parte că Coreea de Nord dispune de mult mai mult plutoniu și de mult mai multe bombe nucleare gata produse, decât s-a calculat în ultimii cinci ani. Adică, riscul potențial este mult mai mare decât se credea.
Pe de altă parte, Pyongyang și-a conceput sistemul de producere a armelor după, – s-ar putea spune – „criterii teroriste”. Adică, atât laboratoarele pentru îmbogățirea uraniului, cât și fabricile și depozitele de componente ale acestor arme, cât și cele care produc rachete cu rază lungă de acțiune, sunt împărțite și răspândite pe întreg teritoriul țării, prin centre de producție și în silozuri subterane pentru rachete și bunchere puternic blindate.
Racheta KN-14, unul din cele două tipuri de rachete balistice intercontinentale pe care le produce Coreea de Nord, prezentată la o paradă militară la Pyongyang, capitala Coreei de Nord.
Cu tehnologia militară actuală, această dispersie subterană este suficientă pentru ca un eventual atac preventiv din partea SUA să nu poată distruge tot arsenalul nuclear al Coreei de Nord din prima lovitură. Iar, necesara lovitură decisivă – care, teoretic, ar neutraliza tot acest arsenal – ar avea nevoie de timp pentru ca serviciile de informații (sateliți și spionaj) să descopere obiectiectivele care au supraviețuit. În acest răgaz, forțele nordcoreene ar putea lansa atacuri distructive împotriva aliaților Americii, care se află în bătaia tunurilor și rachetelor lor cu rază scurtă și mijlocie de acțiune : Coreea de Sud, Japonia, Australia etc.
Racheta nord-coreană Musudan, lansată cu succes. Eșecurile se ridică la 88%.
E greu de calculat mărimea distrugerilor pe care le-ar putea cauza împrejur, dar, fără îndoială, ar fi considerabilă. Aceasta este marea rațiune politică pentru care, în prezent, nu se ia în considerare vreo acțiune militară preventivă americană – nici atac masiv, nici lovituri de comando – pentru a distruge instalațiile nucleare nordcoreene.
Desigur, nu se pot calcula nici daunele aduse prestigiului american prin cascada de amenințări goale pe care le lansează Casa Albă împotriva Pyongyang-ului și a dinastiei comuniste a Kim-ilor.
Dinastia Kim-ilor: Kim Il-sung și Kim Jong-il, bunicul și tatăl actualului lider nord-corean, Kim Jong-un.
Vizitatori înclinându-se în fața statuilor lui Kim Il-sung și Kim Jong-il, bunicul și tatăl actualului lider nord-corean, Kim Jong-un, pe colina Mans.
Liderul nord-corean Kim Jong-un și tatăl său, Kim Jong-il
Autorul articolului: Valentí Popescu
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
La escalada nuclear de Corea del Norte constituye para el mundo entero un problema político mucho más que militar. Sólo en el caso estadounidense la cuestión es más peliaguda. Y no porque los EEUU puedan correr más peligro que el resto de las naciones (que corren un riesgo real bien pequeño), sino porque la verborrea tronante de Trump tiene visos de ridículo si a las amenazas tremendistas no le sigue ninguna contundente respuesta militar, económica o política de la Casa Blanca.
Quizá Trump nos sorprenda a todos próximamente con una maniobra internacional que acorrale o aísle a Pyongyang, pero es casi imposible que encuentre una réplica militar a las provocaciones norcoreanas.
La primera razón para no recurrir a la fuerza tiene sus orígenes en los presidentes que precedieron a Trump. Menospreciaron tanto el peligro norcoreano que no exigieron en su día una información excelente sobre el desarrollo y ubicación de las plantas de producción nuclear. La información actual, sí, es excelente, pero señala que, por una parte Corea del Norte dispone de mucho más plutonio y bombas nucleares ya terminadas de lo que se ha venido calculando en el último lustro. Es decir, que el riesgo potencial es mucho mayor de lo esperado.
Por otra parte, Pyongyang ha concebido su sistema de producción armamentista con lo que se podría llamar “criterios terroristas”. Es decir, tanto los laboratorios nucleares para el enriquecimiento del uranio de las bombas, como las fábricas y los almacenes de los componentes de éstas, e incluso de las que construyen misiles de largo alcance, están fraccionados y distribuidos a lo largo de todo el país en centros de producción y silos de misiles subterráneos y búnkeres fuertemente blindados.
Misiles norcoreanos construídos según el sistema soviético R-27
Dada la tecnología militar actual, esta dispersión subterránea es suficiente para que un eventual ataque preventivo estadounidense no pueda destruir todo el arsenal nuclear norcoreano en un primer golpe. Y el remate necesario – que en teoría, sí, acabaría aniquilando ese arsenal – requiere el tiempo necesario para que los servicios de información (satélites y espionaje) localicen los objetivos supervivientes. En este tiempo, las fuerzas norcoreanas podrían lanzar ataques destructores contra los aliados de los EEUU al alcance de sus cañones y misiles de alcance corto y medio: Corea del Sur, Japón, Australia, etc.
Lanzamiento de un cohete balístico norcoreano
Es difícil calcular los daños que podrían causar allá, pero daños sí, que causarían y ésta es una razón política poderosísima que descarta, hoy por hoy, toda acción militar preventiva estadounidenses – desde el ataque masivo, al golpe de comandos – contra las instalaciones nucleares norcoreanas.
Claro que también es muy difícil calcular el daño ya causado al prestigio estadounidense por la cascada de amenazas sin consecuencias que viene lanzando la Casa Blanca contra Pyongyang y la dinastía comunista de los Kim.
La dinastía norcoreana: Kim Il-sung, Kim Jong-Il y Kim Jong-Un
El líder norcoreano, Kim Jong-un y su padre, Kim Jong-il
Valentí Popescu
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.
Galerie:
Liderul nord-corean Kim Jong-Un monitorizând lansarea rachetei Pukguksong-2
Liderul nord-corean Kim Jong-Un vizitând o pepinieră a Armatei Populare
Liderul nord-corean Kim Jong-Un
Viața în Coreea de Nord
Viața în Coreea de Nord
Viața în Coreea de Nord
Viața în Coreea de Nord
ghemulariadnei 