ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE

Birmania (676.500 km², cu aproape 52 de milioane de locuitori și cu un venit anual de 6.000 $ pe cap de locuitor) este mai degrabă celebră – prin exotismul ei – decât cunoscută, ceea ce explică faptul că puțini vizitatori din lumea întâi, cea bogată, știu că această repubică asiatică este, înainte de toate, un pământ unde nu se conviețuiește bine. Istoria ei, de când și-a obținut independența față de Marea Britanie, în 1948, este plină de războaie civile, lovituri de stat și persecuții etnice.

Este lamentabil și trist, dar, se poate afirma că este și inevitabil, deoarece 35% din populația totală a țării o formează minoritățile străine, iar Constituția Birmaniei pur și simplu nu acordă cețățenie celor care nu fac parte din cele 135 de triburi pe care Legea Fundamentală le enumeră literalmente ca formând națiunea birmaneză!

Și în această istorie de violență și discriminare se evidențiază persecuția la care este supusă minoritatea rohingya, o etnie musulmană venită din Bangladesh, – aproximativ un milion de persoane – și care trăiește, de mai mult de un secol, pe coasta bengaleză a Birmaniei. Este o etnie săracă și discriminată, care a fost hărțuită tot timpul de populația majoritară indigenă, hărțuire care a crescut, odată cu obținerea independenței țării, până la niveluri de genocid.

Minoritatea rohingya a răspuns la ultimele valuri de persecuții și hărțuire fugind masiv spre Bangladesh – țară care nu vrea să o primească, deoarece are propia ei sărăcie și nu poate găzdui mulțimi de fugari săraci lipiți. În plus, au devenit o gherilă violentă.

Astfel, în ultima săptămână a lunii august, formațiuni de tineri rohingya, plini de indignare, curaj și un arsenal incredibil de primitiv, au desfășurat acțiuni de represalii împotriva unor cazarme și posturi de control ale armatei și poliției. Cele mai importante atacuri au avut loc în localitățile Buthidaung și Maungdaw, în care au căzut mai multe victime dintre atacatori, decât dintre atacați: 12 morți din rândurile forțelor de ordine și 80, dintre gherile – dacă ar fi să ne luăm după cifrele oferite de autoritățile birmaneze. Bilanțul este incredibil de pozitiv pentru atacatori, dacă se ia în considerare că marea lor majoritate erau înarmați cu lănci, pumnale și puști scoase din uz după Primul Război mondial.

Dacă bani și arme nu au, în schimb au foarte multă imaginație. Astfel, formațiunile care au înfăptuit atacurile ei le numesc „Armata Rohingya de Salvare a Arakan-ului” (acronimul în engleză este ARSA), adică folosesc cuvântul Arakan, care este vechiul nume al statului birmanez din Rakhine, pentru a desemna tocmai acest teritoriu. În plus, onorând tradiționala fantezie orientală, rebelii rohingya și-au numit, mai înainte, formațiunile lor „Mișcarea Conștiinței”, dar, aceasta a fost înainte ca rezistența armată a musulmanilor din Birmania să cunoască afluența de voluntari înregistrată în ultimele săptămâni; mai mult de o mie, numai în luna august.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA

Birmania ( 676.500 km² para 52 millones escasos de habitantes con una renta anual por cabeza de 6.000 $ ) es más célebre – por su exotismo – que conocido, lo que explica que pocos visitantes del primer mundo sean conscientes de que esta república asiática es ante todo la tierra del mal convivir. Lo que más abunda en su historia desde la independencia del Reino Unido en 1948 son guerras civiles, golpes de Estado y persecuciones étnicas.

Eso puede resultar lamentable y triste, pero se puede decir que también inevitable : el 35% del censo birmano lo constituyen minorías forasteras y la propia Constitución ¡ niega la nacionalidad a quien no forme parte de las 135 tribus que la Ley Fundamental cita literalmente como integrantes de la raza birmana !

Y en este historial de violencia y discriminación se lleva la palma la persecución de que son objeto los rohingya, una etnia musulmana oriunda de Bangladesh y que reside desde hace más de un siglo en la costa bengalí de Birmania con un censo cercano al millón de personas. Población pobre y discriminada, estos musulmanes han sufrido un acoso constante por parte de la mayoría indígena, acoso que se incrementó hasta llegar a brotes de genocidio a partir de la independencia del país.

Los rohingyas han respondido a las últimas olas de persecución y acoso huyendo masivamente hacia Bangladesh – que no los quiere acoger porque la miseria propia hace muy difícil albergar masas de fugitivos depauperados. Y también con violencia guerrillera.

Así, en la última semana de agosto partidas de jóvenes rohingyas armados de indignación, valor y un arsenal increíblemente primitivo se lanzaron a acciones de represalia contra cuarteles y puesto de vigilancia del ejército y policía. Los ataques más importantes se registraron en las localidades de Buthidaung y Maungdaw con el resultado obligado de más víctimas entre los atacantes que entre los atacados : 12 muertos entre las fuerzas del orden y 80, entre los guerrilleros – de ser ciertas las cifras de las autoridades birmanas. Y el balance es aún increíblemente positivo para los atacantes si se tiene en cuenta que la inmensa mayoría de ellos iba armada con lanzas, dagas y fusiles desechados después de la I Guerra Mundial.

Claro que si dinero y armamento tienen poco y malo, en cambio imaginación tienen los guerrilleros a raudales. Así, a las partidas que protagonizaron los últimos incidentes las llaman “Ejército Rohingya de Salvación de Arakan” (ARSA, es el acrónimo ingles) en el que usan la palabra Arakan, el antiguo nombre del Estado birmano de Rakhine, para designar ese territorio. Más aún : Haciendo honor a la tradicional fantasía oriental, los rebeldes rohingyas habían llamado anteriormente a sus partidas “Movimiento de la Conciencia”, pero eso fue antes de que la resistencia armada de los musulmanes de Birmania tuviese la afluencia de voluntarios de las últimas semanas, más de mil en agosto solamente.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.