Kavafis a scris poemul acesta când avea peste 60 de ani și era, probabil, îndrăgostit de un partener mult mai tânăr și incapabil să i se dăruiască. Sau poemul este o amintire a unei iubiri neîmpărtășite, din tinerețe. Sau, poate, amândouă. Poate o iubire neîmplinită la 64 de ani, când a început să scrie poemul, în 1927, i-a trezit amintirea uneia asemănătoare pe care a trăit-o când avea doar 24 de ani.  Oricum, este unul din cele mai… realiste, intime și amare poeme. Dar cu unul din mesajele cele mai prețioase: să nu-ți lași spiritul să fie înfrânt, doborât, orice ți s-ar întâmpla. Chiar și să nu fii iubit de… zeul de lângă tine.

Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său

Lucrează minte, cum poți, dar lucrează !
Îl ruinează o desfătare obținută pe jumătate.
E într-o situație cât se poate de enervantă.
Sărută în fiecare zi chipul pe care-l iubește,
Mâinile lui stau peste cele mai desăvârșite membre.
Niciodată nu iubise atât de pătimaș.
Și totuși îi lipsește frumoasa împlinire a iubirii;
Îi lipsește împlinirea pe care ar trebui
s-o dorească amândoi, cu aceeași intensitate.

(Nu se dăruiesc amândoi la fel plăcerii nefirești.
Numai pe el plăcerea îl stăpânește pe de-a-ntregul).

Și se ruinează și toate-l enervează.
De altfel acum nici nu mai are de lucru și asta înrăutățește și mai mult situația.
Câteva mici sume de bani
Cu greu izbutește să le împrumute (aproape
Le cerșește uneori) și nici n-ai spune că trăiește.
Sărută buzele adorate;  se desfată peste
Trupul perfect – pe care totuși îl simte
Că doar îi cedează, că nu i se dăruiește cu totul.
Și apoi bea și fumează; bea și fumează.
Și se târăște toată ziua prin cafenele,
Își târăște, plictisit, frumusețea-i tristă și obosită. –
Lucrează minte, cum poți, dar lucrează !    / 1927-1928

Ένας νέος, της Tέχνης του Λόγου —στο  24ον έτος του

Όπως μπορείς πια δούλεψε, μυαλό.—
Τον φθείρει αυτόν μια απόλαυσις μισή.
Είναι σε μια κατάστασι εκνευριστική.
Φιλεί το πρόσωπο το αγαπημένο κάθε μέρα,
τα χέρια του είναι πάνω στα πιο εξαίσια μέλη.
Ποτέ του δεν αγάπησε με τόσο μέγα
πάθος. Μα λείπει η ωραία πραγμάτωσις
του έρωτος· λείπει η πραγμάτωσις
που πρέπει νάναι κι απ’ τους δυο μ’ έντασιν επιθυμητή.

(Δεν είν’ ομοίως δοσμένοι στην ανώμαλη ηδονή κ’ οι δυό.
Μονάχ’ αυτόν κυρίεψε απολύτως).

Και φθείρεται, και νεύριασε εντελώς.
Εξ άλλου είναι κι άεργος· κι αυτό πολύ συντείνει.
Κάτι μικρά χρηματικά ποσά
με δυσκολία δανείζεται (σχεδόν
τα ζητιανεύει κάποτε) και ψευτοσυντηρείται.
Φιλεί τα λατρεμένα χείλη· πάνω
στο εξαίσιο σώμα —που όμως τώρα νοιώθει
πως στέργει μόνον— ηδονίζεται.
Κ’ έπειτα πίνει και καπνίζει· πίνει και καπνίζει·
και σέρνεται στα καφενεία ολημερίς,
σέρνει με ανία της εμορφιάς του το μαράζι.—
Όπως μπορείς πια δούλεψε, μυαλό.

Konstantinos Kavafis, ultima fotografie făcută cu puțin timp  înainte de a muri, în 1933

Și o traducere ușor interpretată:

Un tânăr literat, când avea 24 de ani

Mergi minte, cum poți, dar mergi, nu te opri !
Îl ruinează ideea că plăcerea lui e doar pe jumătate.
E furios:
Sărută în fiecare zi un chip pe care-l iubește,
Mâinile lui ating și se bucură de un trup divin, cum nu mai văzuse.
Niciodată nu iubise cu atâta patimă pe cineva.
Și totuși îi lipsește împlinirea iubirii;
Îi lipsește împlinirea după care ar trebui
Să tânjească amândoi, cu aceeași putere.

(Nu se dăruiesc amândoi la fel plăcerii împotriva firii.
Numai el e stăpânit, e posedat de ea pe de-a-ntregul).

E distrus și toate-l enervează.
De altfel acum nici nu mai are de lucru, e de vină și asta !
Cu greu izbutește să împrumute niște bani,
(aproape că-i cerșește uneori) și nici nu știi din ce trăiește.
Îi sărută buzele adorate;  se desfată întins peste
Trupu-i perfect – pe care totuși îl simte
Că doar îi cedează, că nu i se dăruiește cu totul.
Și apoi bea și fumează; bea și fumează.
Și se târăște toată ziua prin cafenele,
Își târăște, plictisit, frumusețea-i din ce în ce mai tristă și mai obosită. –
Mergi minte, cum poți, dar mergi, nu te opri !

George Triggs – Broken, Muzeul relațiilor rupte, Zagreb, Croația

Un joven ilustrado a sus veinticuatro años

Cómo puedes, cabeza, todavía trabajar.-
Un goce insatisfecho lo consume.
Se halla en un estado de ansiedad.
Besa a diario el rostro que ama,
sus manos acarician los miembros más extraordinarios.
Jamás amó con tan inmensa
pasión. Mas le falta la hermosa satisfacción
del amor; falta la satisfacción
que ambos deben anhelar intensamente.

(No se entregan por igual al placer anormal.
Sólo a él lo ha avasallado por completo).

Y se consume, y los nervios lo destrozan por completo.
Se encuentra además cesante, y esto contribuye mucho.
A duras penas pide algo prestado (casi
a veces lo mendiga) y difícilmente sobrevive.
Besa los labios adorados; sobre
el cuerpo maravilloso –pero que ahora sabe
que sólo se limita a consentir- sacia su placer.
Luego, bebe y fuma; bebe y fuma;
se arrastra por los cafés el resto del día,
arrastra con hastío el desaliento de su hermosura.-
Cómo puedes, cabeza, todavía trabajar.

C. P. Cavafis: Poesía completa (Alianza, 1982)
Trad.: Pedro Bádenas de la Peña

George Triggs, Broken

UN JOVEN, DEL ARTE LITERARIO – EN SU 24° AÑO

Como puedas trabaja pues, cerebro.-
Lo agota un placer a medias.
Se encuentra en una situación neurotizante.
Besa el rostro amado cada día,
sus manos permanecen sobre los más maravillosos miembros.
Nunca ha amado con tan grande
pasión. Pero falta la bella consumación
del amor; falta la consumación
que por los dos debe cumplirse con una intensidad anhelada.
(Al placer anormal no se han entregado igualmente los dos.
Sólo a él ese placer lo dominó en forma absoluta).
Y se agota, y se neurotizó del todo.
Por otra parte también está sin trabajo; y esto contribuye mucho.
Algunas pequeñas cantidades de dinero
consigue prestadas con dificultad (casi
las mendiga a veces) y medio se mantiene.
Besa los labios adorados; sobre
el cuerpo maravilloso -que sin embargo ahora percibe
sólo consiente- goza.
Y después bebe y fuma; bebe y fuma;
y vaga por los cafés todo el día,
arrastra con fastidio la consunción de su belleza.-
Como puedas trabaja pues, cerebro.

Luis López Nieves, Biblioteca Digital Ciudad Seva

A Young Poet in His Twenty-Fourth Year

Brain, work now as well as you can.
A one-sided passion is destroying him.
He’s in a maddening situation.
Every day he kisses the face he worships,
his hands are on those exquisite limbs.
He’s never loved before with this degree of passion.
But the beautiful fulfillment of love
is lacking, that fulfillment is lacking
which both of them must want with the same intensity.

(They aren’t equally given to the abnormal form of sensual pleasure;
only he is completely possessed by it.)

And so he’s wearing himself out, all on edge.
Then—to make things worse—he’s out of work.
He manages somehow to borrow
a little here and there (sometimes
almost begging for it) and he just gets by.
He kisses those adored lips, excites himself
on that exquisite body—though he now feels
it only acquiesces. And then
he drinks and smokes, drinks and smokes;
and he drags himself to the cafés all day long,
drags the weariness consuming his beauty.
Brain, work now as well as you can.

Translated by Edmund Keeley/Philip Sherrard

(C.P. Cavafy, Collected Poems. Translated by Edmund Keeley and Philip Sherrard. Edited by George Savidis. Revised Edition. Princeton University Press, 1992)

George Triggs, Broken

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.