MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …

Din păcate, Moldova este cea mai săracă țară din Europa, însă, și cea mai surprinzătoare. Astfel, la începutul lunii iunie a acestui an, a ajuns să aibe sumultan două guverne, doi primi-miniștri și doi șefi superiori ai poliției. Situația s-a „normalizat”, la jumătatea aceleiași luni, cu un pact între un președinte – Igor Dodon – pro rus cu partidul său socialist (de fapt, neo-comunist) și „Acum”, partidul condus de Maia Sandu, prim- ministru -, partid pro-occidental și arzător filo-român.

Pentru a completa tabloul, să spunem că, în ultimii ani, puterea a exercitat-o, într-o manieră a la „Chicago din anii 20”, un oligarh – Vlad Plahotniuc –, care a reușit să-și supună în asemenea măsură poliția, justiția și administrația publică, încât a putut să delapideze peste un miliard de € de la cele trei bănci mai importante din țară. Dimensiunile acestei delapidări se văd dacă ținem seama de faptul că venitul anual pe cap de locuitor este de 7.300 $ ! Pentru a evita un colaps financiar, Banca Națională a Moldovei și-a asumat această pierdere a celor trei bănci, ceea ce a  provocat o cădere cu 40% a monedei moldovenești.

Vlad Plahotniuc

Desigur, cauzele actualei situații din Moldova sunt multiple, de la cele istorice (un teritoriu minuscul – 33.851 km², cu trei milioane și jumătate de locuitori – smuls și sfâșiat de marile puteri – de imperiul rus, de cel otoman, dar, și de regatul lituano-polonez), până la cele financiare. Însă, motorul principal este sărăcia extremă. Jumătate din populația adultă a Moldovei s-a văzut nevoită să emigreze, pentru a putea supraviețui și a-și întreține familiile.

În plus, Moscova și Kiev ridică pretenții asupra Transnistriei (un teritoriu anexat de România în timpul celui de al II-lea Război Mondial) și reținut ca fiind al său, pe urmă, de Republica Socialistă Sovietică a Moldovei, și intervin – mai ales, Kremlinul – foarte mult în politica moldavă. Această intervenție a fost un factor important în ascensiunea lui Plahotniuc la putere… și în căderea sa ! Căci, oligarhul se pricepea foarte bine să corupă și să abuzeze, însă, în fentele politice s-a dovedit a fi un nepriceput, astfel că sprijinul inițial pe care îl primea de la Moscova (și din partea mafiei rusești, care transformase Moldova în spălătoria câștigurilor ilicite, adică zeci de milioane de €) a devenit o respingere radicală din partea Kremlinului, în ultimele luni. Atât de radicală, încât, când a izbucnit criza din iunie, i-a trebuit o săptămână ca să-și dea seama că a pierdut partida. După o săptămână, el și camarila sa au fugit precipitat din țară. La Chișinău, capitala țării, se dă ca sigur că Plahotniuc și-a aranjat un exil de aur în Elveția.

Vlad Plahotniuc

Și cum totul în Moldova e ieșit din comun, fuga lui Plahotniuc și a apropiaților săi a avut loc la numai un sfert de ceas după vizita ambasadorului SUA la sediul Partidului Democrat, gruparea parlamentară cu care oligarhul a făcut și a desfăcut, după bunul său plac, viața moldovenilor.

Până aici, trecutul; iar, viitorul imediat nu se poate intrevedea…, dar, oricum, va fi foarte complicat. „Acum” și Maia Sandu văd viitorul Moldovei în Uniunea Europeană, ba chiar în România…care ar fi calea rapidă de a intra în Uniunea Europeană. Moscova a considerat dintotdeauna că Moldova este a sa sau „aproape a sa”, contrar a ceea ce consideră „Acum”. Însă, în prezent, puterea parlamentară a președintelui Dodon este mult mai mare decât cea a europeniștilor, iar implicarea rușilor în Moldova este și ea mai mare decât ce a Occidentului.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…

Triste e innegablemente, Moldavia es el país más pobre de Europa y también, el más sorprendente. Así, a principios de junio de este año, llegó a tener simultáneamente dos Gobiernos, dos jefes de Estado y dos jefes superiores de policía. Y por si esto fuera poco, la situación se “normalizó”, a mediados del mismo mes, con un pacto entre un presidente – Igor Dodon – pro ruso y su partido socialista (en realidad, neocomunista) y “Acum” (en rumano: “ahora”), partido de la jefa de Gobierno – Maia Sandu -, occidentalistas y apasionadamente filorrumanos, tanto la Sandu, cómo sus seguidores.

Para completar el cuadro, durante los últimos años, el poder lo ejerció, a la manera de “Chicago años 20”, un oligarca – Vlad Plahotniuc –, quien había logrado someter de tal manera a la policía, judicatura y administración pública que pudo desfalcar más de mil millones de € a los tres bancos mayores del país. Las auténticas dimensiones del desfalco se perciben si se tiene en cuenta que ¡ la renta per cápita moldava es de 7.300 $ anuales ! Para evitar un colapsado financiero, el Banco Nacional moldavo asumió esa pérdida de los 3 bancos, lo que provocó una caída del 40% de la moneda moldava.

Naturalmente, las razones de la actual situación moldava son muchas, desde las históricas (un minúsculo territorio – 33.851 km² con 3.500.000 habitantes – zarandeado y desgajado por grandes potencias – imperios ruso y otomano y el reino lituano polaco) hasta las financieras. Pero, el motor principal es la extrema pobreza. La mitad de la población adulta moldava ha tenido que emigrar para poder sobrevivir y mantener sus allegados de casa.

Vlad Plahotniuc

Moscú y Kiev, además, tienen sus pretensiones sobre Transnistria (un territorio ruso anexado a Rumania durante la II Guerra Mundial) y mantenido después como propio de la República Socialista Soviética de Moldavia e intervienen – en especial el Kremlin – mucho en la política moldava. Esa intervención fue un factor importante en el ascenso de Plahotniuc al poder… ¡ y en su caída ! Porque el oligarca sabía mucho de corromper y abusar, pero, las fintas políticas no eran su fuerte y logró transformar el apoyo inicial que recibía de Moscú (y de la mafia rusa que habían trasformado a Moldavia en su lavandería de las ganancias ilícitas, decenas de millones de €) en el rechazo radical del Kremlin de los últimos meses. Tan radical, que, al estallar la crisis de junio, tardó solo una semana en percatarse de que había perdido la partida. A la semana, él y su camarilla huyeron precipitadamente del país. En Chisinau, la capital, se asegura que se ha montado un exilio dorado en Suiza.

Y como todo en Moldavia se sale de lo corriente, la fuga de Plahotniuc y los suyos se produjo a los quince minutos de la visita del embajador de los EE.UU. a la sede del partido de Plahotniuc (Partido Democrático), la agrupación parlamentaria con que el oligarca había hecho y deshecho a su antojo la vida moldava.

Hasta aquí, lo pasado; el futuro inmediato es impredecible…, pero, en cualquier caso, muy complicado. “Acum” y Sandu ven el porvenir de Moldavia en la E.U. e incluso en Rumania…que sería una vía rápida de entrar en la Unión Europea. Moscú consideró siempre a Moldavia como suyo o “casi suyo”, que es todo lo contrario de la visión de “Acum”. Pero, hoy por hoy, la fuerza parlamentaria de Dodon es mayor que la de los europeístas y la implicación rusa en Moldavia también es mayor que la occidental.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com   y  Valentín Popescu.