Explozie pe galionul San José, Samuel Scott, National Maritime Museum

Galionul San José a fost scufundat de corsarii englezi la 8 iunie 1708, în apropierea unor insule care, acum, aparțin Columbiei.

Avea la bord 200 de tone de aur, argint și smaralde, adunate din coloniile pe care Spania le avea, în vremea aceea, pe continentul american.

Descoperirea locului unde se află epava galionului a declanșat o serie de revendicări:

Mai întâi, Spania, țară care susține că îi aparține, deoarece vasul a fost unul militar și naviga sub pavilion spaniol (are acest drept, conform unei convenții UNESCO  din 2001);

Columbia îl revendică deoarece epava se află în apele sale jurisdicționale (anume nu a aderat la acea convenție!);

Peru și Bolivia reclamă drepturi asupra comorii din pântecele epavei, deoarece metalele și pietrele prețioase ar proveni de pe teritoriile lor.

La aceasta se mai adaugă pretenția firmei Sea Search Armada, care consideră că i se cuvine jumătate din comoară, întrucât a cumpărat toate drepturile în acest sens de la firma americană de explorări submarine, Glocca Morra, cea care a descoperit epava galionului (Curtea Supremă din Columbia a dat o sentință, în 2007, prin care îi atribuia 50% din comoară).

Dar, în prezent, guvernul Columbiei nu mai recunoaște acest drept.

Aducerea la suprafață a comorii (de la o adâncime de aproximativ 255 de metri) se complică și mai mult, deoarece dreptul internațional stabilește că vasele de război dispun de imunitate suverană.

Cu alte cuvinte, oriunde s-ar afla, ele se bucură de extrateritorialitate; sunt, la fel ca ambasadele, o mică parte a teritoriului statului respectiv. Mai ales dacă au fost scufundate în luptă. La aceasta, Spania adaugă faptul că galionul San Jose reprezintă mormântul submarin al celor aproximativ 600 de marinari-militari ai săi.

Epava a fost descoperită în 1982, dar Columbia a păstrat secretul  33 de ani, până în 2015.

Vasele de tip galion erau construite anume pentru a putea transporta cantități mari de marfă și erau botezate, de obicei, cu nume de apostoli.

Galionul San Jose și vasele însoțitoare au fost atent urmărite de spionii englezi încă din portul panamez Portobelo, acolo unde a fost adusă la bord valoroasa încărcătură de aur, argint și smaralde. Informațiile spionilor englezi ajungeau la căpitanul Charles Wager, care conducea o flotă foarte bine înarmată.

Și spaniolii știau de prezența în zonă a flotilei de corsari englezi. Însă, Wager dispunea de o informație deosebit de importantă: galionul San Jose era nevoit să facă niște reparații, astfel că din Portobelo nu se putea întoarce direct spre Spania, ci urma să se îndrepte spre sud, spre portul columbian Cartagena de Indias, singurul loc unde se puteau efectua aceste reparații.

Știa, deci, unde să-i întindă o ambuscadă. Desigur, Wager voia să pună mâna pe valoroasa încărcătură a galionului  San Jose.

Locul ales de el pentru a ataca flotila spaniolă a fost o zonă lângă insulele Rosario, la aproximativ 30 de mile de Cartagena.

După un schimb de focuri, care a durat aproximativ o oră și jumătate, între cele două flotile – englezii dispuneau de mai multe tunuri – la bordul galionului San Jose a avut loc o explozie în urma căreia vasul s-a scufundat rapid.

Din cei 600 de marinari, au supraviețuit numai 11.

Comoara a rămas pe fundul oceanului timp de trei secole și nici în prezent nu se știe când și dacă vor începe lucrările de aducere a ei la suprafață din cauza complicatelor dispute juridice pe care le-a iscat.

Spania se arată dispusă să renunțe la drepturile ei cu condiția ca întreaga comoară să rămână intactă și să fie expusă într-un muzeu din Columbia.

Valoarea artistică și numismatică a obiectelor care o formează este mult mai importantă decât simpla valoare a greutății metalelor și pietrelor prețioase. Orice împărțire a ei ar însemna o distrugere a unor valori care aparțin întregii omeniri – afirmă Spania.

Galion spaniol din secolul al XVII-lea, replică, Quebec City, 2016

AUTOR: EUGEN HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului, EUGEN HAC, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.