Manos Hatzidakis

Compozitorul grec Manos Hatzidakis (Μάνος Χατζιδάκις) l-a întâlnit pe Kemal, un emigrant turc de 20 de ani, la New York, probabil la o petrecere.

Era iarna lui ’68. Impresionat de frumusețea, de delicatețea și de tinerețea lui – care nu se potriveau deloc cu chipul unui alt Kemal, cel care, în 1922, incendiase Smirna, prigonise și înecase în mare mulțime de greci alungați din casele și din pământurile lor, în timp ce încercau să fugă în Grecia – compozitorul l-a întrebat de ce plecase din Turcia.

Se pare că tânărul i-a răspuns: pentru ideile lui politice. Dar Hatzidakis nu l-a crezut. Avea să spună mai târziu, într-un interview, că, mai degrabă, acest Kemal din New York venise să se piardă în America…

Oricum, trebuie că l-a plăcut mult pe acest efeb (care sigur l-ar fi impresionat teribil pe Kavafis) de vreme ce, câteva ore mai târziu, ajuns acasă, i-a compus un cântec: Kemal.

Mark Snow i-a scris versurile în engleză.

Cântecul a fost înregistrat de New York Rock & Roll Ensemble, cu Clifton Nivison solist… pe discul Reflections, editat de Atlantic Recording Studio, NY, și lansat în 1970.

Manos Hatzidakis s-a întors în Grecia… cu amintirea lui Kemal turcul care plecase în America, poate nu să se piardă, cum crezuse la început, ci… ca să schimbe lumea!

L-a rugat pe prietenul său, poetul Nikos Gațos (Νίκος Γκάτσος), să-i scrie niște versuri în greacă. Versurile sunt, de fapt, un minunat poem: Kemal/Κεμάλ. Prințul arab, apărătorul celor neajutorați și bătuți de soartă… plecat în lume s-o cunoască, ca strămoșul lui Sinbad, și ca s-o… facă mai bună.

Cântecul lui Kemal a apărut în 1993 la Atena, pe discul Reflexii/ Αντικατοπτρισμοί. A fost interpretat de Aliki Kaialoglou (Αλίκη Καγιαλόγλου) și de Hatzidakis însuși în rol de povestitor. Iată versurile grecești:

Kemal
Ascultați acum povestea lui Kemal,
tânărul prinț din Răsărit,
coborâtor din Sinbad marinarul,
care a crezut că poate schimba lumea;
dar, amare… voile lui Allah
și întunecate sufletele oamenilor.

Fost-a-n Răsărit, odată, într-o țară-ndepărtată,
o vreme când gol le era chimirul și apa mucedă, stricată,
Fiilor deșertului, ce-n van soarta-și plângeau cu amar
la curmalul vechi de veacuri, în Mossul și-n Basra chiar.

Auzindu-i de departe cum se vaită și jelesc
într-acolo, vai, se duse, un tânăr de neam mare și vlăstar de os domnesc.
Spre el ochii triști înalță beduinii fără stea
și pe Allah se jură prințul că vremurile s-or schimba.

Când șeicii auziră de netemătorul tânăr, spre a-l nimici și a-l frânge,
gloate asmuțiră asupra-i: lupi turbați și lei sălbatici cu colți însetați de sânge.
De la Tigru îl vânară pân la Eufrat și de la pământ la cer
pe răzvrătit viu să-l prindă, să-l ducă la temnicer.
Buluc se aruncă asupra-i cetele dezlănțuite, ca de câini scăpați din lanț
și-l duc la calif degrabă, gâtu-i să-i atârne-n laț.
Neagră miere, lapte negru bău el în zori de zi
și-n ștreang ultima-i suflare își dădu și-apoi muri.

Pe prinț mi-l aștepta Profetul la Rai în poartă chiar,
cu două cămile bătrâioare și un roșu armăsar.
Merg ținându-se de mână sub un cer noros, cernit,
dar steaua Damascului tovărășie le ținu necontenit.

Peste-o lună, peste-un an, dinainte-l văd c-apare pe Allah cel îndurat
ce din tronu-i-nalt grăit-a lui Sindbad cel necugetat:
„șoimul meu învins, cu pace vremurile nu se schimbă, mai deloc.
Lumea merge înainte de-i mereu trecută doar prin sabie și foc.”

Noapte bună, Kemal, lumea asta nu se va schimba niciodată.
Noapte bună…

Manos Hatzidakis și Nikos Gațos

Κεμάλ
Ακούστε την ιστορία του Κεμάλ
ενός νεαρού πρίγκιπα, της Ανατολής
απόγονου του Σεβάχ του θαλασσινού
που νόμισε ότι μπορεί να αλλάξει τον κόσμο.
αλλά πικρές οι βουλές του Αλλάχ
και σκοτεινές οι ψυχές των ανθρώπων.

Στης Ανατολής τα μέρη μια φορά και ένα καιρό
ήταν άδειο το κεμέρι, μουχλιασμένο το νερό
στη Μοσσούλη, τη Βασσόρα, στην παλιά τη χουρμαδιά
πικραμένα κλαίνε τώρα της ερήμου τα παιδιά.

Κι ένας νέος από σόι και γενιά βασιλική
αγροικάει το μοιρολόι και τραβάει κατά εκεί.
τον κοιτάν οι Βεδουίνοι με ματιά λυπητερή
κι όρκο στον Αλλάχ τους δίνει, πως θ’ αλλάξουν οι καιροί.

Σαν ακούσαν οι αρχόντοι του παιδιού την αφοβιά
ξεκινάν με λύκου δόντι και με λιονταριού προβιά
απ’ τον Τίγρη στον Ευφράτη, απ’ τη γη στον ουρανό
κυνηγάν τον αποστάτη να τον πιάσουν ζωντανό.
Πέφτουν πάνω του τα στίφη, σαν ακράτητα σκυλιά
και τον πάνε στο χαλίφη να του βάλει την θηλιά
μαύρο μέλι μαύρο γάλα ήπιε εκείνο το πρωί
πριν αφήσει στην κρεμάλα τη στερνή του την πνοή.

Με δύο γέρικες καμήλες μ’ ένα κόκκινο φαρί
στου παράδεισου τις πύλες ο προφήτης καρτερεί.
πάνε τώρα χέρι χέρι κι είναι γύρω συννεφιά
μα της Δαμασκού τ’ αστέρι τους κρατούσε συντροφιά.

Σ’ ένα μήνα σ’ ένα χρόνο βλέπουν μπρος τους τον Αλλάχ
που από τον ψηλό του θρόνο λέει στον άμυαλο Σεβάχ:
«νικημένο μου ξεφτέρι δεν αλλάζουν οι καιροί, 
με φωτιά και με μαχαίρι πάντα ο κόσμος προχωρεί»

Καληνύχτα Κεμάλ, αυτός ο κόσμος δε θα αλλάξει ποτέ 
Καληνύχτα…

Iată versurile originale:

KEMAL
This is the story of foolish Prince Bass Fiddle and wise Jerry Kemal. As you remember, last time, the Prince was found without a dime on the Ponce Valdez while Jerry watched from a tree… In the land of Ali Baba near the Sea of Babalee, Lived a man who played the zither with a pronoun on his knee. He would dance among the fuzzy trees and bring the birds to life And his name was Prince Bass Fiddle and he loved his ugly wife. He would sing the songs of Lutvee in his very special way And he puffed tea with his lumpy head and sleep all night and day. With his turban and his leicester faced the thieves of Germany But beware great Prince Bass Fiddle, you´ll be hanging from a tree. Fifty days and nights they waited for a sign from old Ratan To pretend to wear the colours of the Emperor Charlie Chan. So they strolled into the forest with a song and energy To find bay leaves in the cauldron of the mad witch Betty Lee. Came the answer from a leaf top that was found upon the ground «Only time and Prince Bass Fiddle will repair your bellies round. Search the highlands search the lowlands, cruise the Sea of Babalee, But remember that your children need the food from filigree.» Then one day in Abalone came a messenger to say That onion-head Bass Fiddle broke in half no more to play. Will we lose our land of Lutvee to the bearded men of Cleaves? Only miracles can save us and some tricks inside our sleeves. From the sky there was an answer to the question of the plebes «You will meet a tall dark stranger wearing black and blue cannives. Who is Lucy, who is Nestor? We should only be there now. Why its Aphrodite Milton and his keeper Prince Kemal.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.