Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  

T 1Trump în Tulsa, Oklahoma

Trump sărind într-un picior     Washington, Diana Negre

Campania pentru realegerea lui Donald Trump a avut un prim episod, acum o săptămână, cu rezultate decepționante pentru locatarul Casei Albe, obișnuit să umple stadioane mari cu un public entuziast, în timp ce alte mii de persoane rămâneau pe-afară.

De data aceasta, pe un stadion din orașul Tulsa, statul Oklahoma, nu numai că a fost spațiu suficient pentru toți, dar două treimi din locuri au prisosit. Primele explicații au fost că niște grupuri de tineri au știut să păcălească organizatorii, cerându-le bilete pe care nici nu se gândeau să le folosească, însă Casa Albă a dezmințit această versiune.  Nu se știe dacă dezmințirea a urmărit să evite ridicolul că niște flăcăi au putut să-l frustreze pe omul care se presupune că este cel mai puternic de pe planetă, sau pentru că într-adevăr cauza slabei prezențe a publicului a fost teama de contagiere cu coronavirus.

Oricum, pentru Trump, un om obișnuit să facă niște campanii agresive cu mii de susținători și să-și atace fără milă rivalii, începutul campaniei se situează undeva între decepție și ridicol.

Este un lucru îngrijorător, dată fiind starea de spirit a electoratului, influențat foarte negativ de criza economică cauzată de lupta împotriva COVID-19.

Această criză, în plus, prezintă riscul de a se înrăutăți: șomerii, care până acum au încasat patru mii de dolari pe lună ca ajutor de șomaj, își vor pierde aceste ajutoare peste mai puțin de o lună, iar întreprinderile la care au lucrat s-ar putea să nici nu mai existe, sau să dispună de bani mai puțini, astfel încât să nu le poată oferi salarii la fel de generoase, ca ajutoarele guvernamentale.

T 3Tulsa, Oklahoma

Pentru Trump, care a tot trâmbițat excelențele guvernării sale când a creat locuri de muncă și a umflat conturile investitorilor americani, e nevoie, acum, ca recuperarea post-COVID să fie ca o decolare verticală, însă există multe rațiuni ca să ne temem că nu va fi așa.

Într-un asemenea caz, posibilitățile de a fi reales ar fi foarte slabe, oricât de mari ar fi limitele rivalului său din Partidul Democrat, vicepreședintele din era Obama, Joe Biden. Cu toată aparența senilă a lui Biden și a unei campanii electorale aproape inexistente, Trump s-ar putea alătura lui Gerald Ford, Jimmy Carter și George H. Bush, pentru a deveni cel de al patrulea președinte american de după cel de al Doilea Război Mondial, care nu reușește să fie reales.

Dacă se va întâmpla așa – adică, dacă Biden câștigă alegerile -, țara cea mai bogată din lume ar putea prezenta caracteristicile unei republici bananiere: cu un președinte (Biden) inoperant din cauza senilității, ale cărui funcții s-ar afla în mâinile altor persoane, poate a vicepreședintelui său, în cazul în care ar fi capabil, sau a unei curii parlamentare, încă nedefinită, care s-ar supune curenților modei.

Sau vom avea un fost președinte în închisoare, loc în care vor să-l trimită cu ardoare pe Trump membrii „rezistenței”, cei care nu i-au acceptat niciodată victoria și care, de patru ani, tot caută un motiv ca să-l destituie.

Desigur că Trump ar putea să evite acest lucru, luând alte măsuri bananiere, cum ar fi să se ierte pe el însuși, făcând uz într-o manieră inedită de această prerogativă prezidențială nelimitată de a grația, incluzând și unele personaje care au ajuns în închisoare pentru că au colaborat cu el.

Desigur, există americani care se pregătesc pentru faza post Trump. Un exemplu este fostul său consilier pentru Securitate Națională, John Bolton, care a scris o carte de memorii din vremea când i-a fost consilier, carte pe care Casa Albă a încercat – fără succes – să o blocheze, tocmai din cauza criticilor formulate contra lui Trump, prezentat într-o lumină tot atât de nefavorabilă ca cea a „rezistenței”. O Mary nepoata președintelui, fiica decedatului frate mai mare, Frederick Trump, prezită o imagine familială a președintelui foarte puțin edificatoare.

Poate că aceste personaje se grăbesc prea mult: este sigur că Trump și-a pierdut din atractivitate printre sprijinitorii săi; i-a pierdut și pe militarii care mai înainte îl susțineau, iar acum, își exprimă opinii negative la adresa sa, însă, în schimb, se pare că a câștigat puncte într-un grup care a fost tot timpul opus republicanilor, cel al populației negre.

În momente ca acestea, de tulburări rasiale, amplificate de difuzoarele mijloacelor de informare, este paradoxal să existe sprijin pentru Trump din partea negrilor. Însă, cel puțin pentru moment, se pare că aici, inamicii lui Trump au sărit peste cal și au obținut exact contrariul a ceea ce și-au propus: mișcarea Black Lives Matter, (viețile negrilor sunt importante) vrea să desființeze poliția, în general, dar 59% din populație vrea să o mențină și chiar să o mărească pentru propria ei securitate. Printre negri, procentajul este și mai mare, căci 67% dintre ei sunt îngrijorați de condițiile de securitate existente în zonele în care locuiesc.

Dar să ne reîntoarcem la ceea ce spuneam la început: dacă în Tulsa stadionul nu s-a umplut, patru zile mai târziu, un stadion din Phoenix, Arizona s-a umplut cu lume până la refuz. Cei care nu au reușit să intre, l-au urmărit pe ecranele televizoarelor, îndurând cu răbdare călduri de 40 de grade, numai pentru a-l auzi pe Donald Trump.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Trump a la pata coja   Washington, Diana Negre

T 2Trump en Tulsa, Oklahoma

La campaña para reelegir a Donald Trump tuvo su primer episodio hace una semana con resultados decepcionantes para el ocupante de la Casa Blanca, acostumbrado a llenar grandes estadios con un público entusiasta, mientras miles de personas se quedan fuera.

Esta vez, en un estadio deportivo de la ciudad de Tulsa, en el estado de Oklahoma, no solo que hubo espacio suficiente para todos, sino que dos tercios de los asientos sobraban. Las primeras explicaciones eran que unos grupos de jóvenes habían sabido engañar a los organizadores pidiendo billetes que no pensaban usar, pero la Casa Blanca desmintió semejante versión.  No se sabe si lo hizo para evitar el ridículo de que unos mozalbetes pudieran frustrar al hombre supuestamente más poderoso del planeta, o porque realmente la causa del escaso público fueron los temores al contagio del corona virus.

Como sea, para Trump, un hombre que siempre ha hecho campañas agresivas presumiendo de tener miles de seguidores y atacando sin piedad a sus rivales, el inicio de campaña se sitúa entre la decepción y el ridículo.

Es algo muy preocupante ante el actual estado de ánimo del electorado, influído de forma muy negativa por la crisis económica causada por la lucha contra el Covid-19.

Y esta crisis, además, corre el riesgo de empeorar: los trabajadores en paro, que hasta ahora han cobrado como mínimo cuatro mil dólares mensuales en subsidios de desempleo, perderán estas ayudas en poco más de un mes y las empresas que los podrían contratar de nuevo, tal vez hayan desaparecido, o tengan unas arcas demasiado vacías para darles sueldos tan generosos como las ayudas gubernamentales.

Para Trump, que no ha parado de cantar las excelencias de su gobierno a la hora de crear empleo e hinchar las cuentas de los inversores norteamericanos, es necesario que la recuperación post-covid sea como un despegue vertical, pero hay muchas razones para temer que no sea así.

En este caso, las posibilidades de reelección serían muy bajas, por grandes que sean las limitaciones de su rival en el Partido Demócrata, el vicepresidente de la era Obama, Joe Biden. A pesar de la apariencia senil de Biden y de una campaña electoral casi inexistente, Trump podría unirse a Gerald Ford, Jimmy Carter y George H Bush, para convertirse en el cuarto presidente desde la Segunda Guerra Mundial que no consigue ser reelegido.

De ocurrir esto – es decir, si Biden gana las elecciones -, el país más rico el mundo podría presentar características de república bananera: un presidente (Biden) inoperante por senilidad, cuyas funciones estarían en manos de otras personas, quizá su vicepresidente en caso de ser capaz, o una curia parlamentaria todavía indefinida que se sometería a las corrientes de moda.

O quizá tendríamos también a un ex presidente en la cárcel, lugar al que desean fervientemente enviar a Trump los miembros de la ¨resistencia”, quienes nunca aceptaron su victoria y llevan cuatro años buscando algún motivo para destituírlo.

Claro que Trump podría evitarlo con más medidas bananeras, como sería perdonarse a sí mismo, haciendo un uso novedoso de ese poder presidencial ilimitado de indulto, en que probablemente incluiría también a personajes que han ido a la cárcel por haber colaborado con él.

T 4Trump en Phoenix, Arizona

Ciertamente, hay quienes se preparan para la fase post Trump. Un ejemplo es su exconsejero de Seguridad Nacional, John Bolton, con un libro de memorias acerca de su época de asesor de Trump, que la Casa Blanca ha intentado inútilmente bloquear, justamente por las críticas contra Trump, a quien presenta en una luz tan desfavorable como la “resistencia”. O Mary la sobrina del presidente, hija del ya fallecido hermano mayor Frederick Trump, que presenta una imagen familiar del presidente poco edificante.

Pero tal vez estos personajes se adelantan demasiado: es cierto que Trump ha perdido atracción entre sus seguidores; que incluso ha perdido a los militares que antes le apoyaban y ahora expresan opiniones negativas, pero en cambio parece haber ganado puntos entre un grupo siempre opuesto a los republicanos, que es la población negra.

En momentos como estos de disturbios raciales, magnificados por los altavoces de los medios informativos, es paradójico que haya algún tipo de apoyo a Trump entre los negros. Pero aquí, de momento al menos, parece que los enemigos de Trump se han pasado y han conseguido lo opuesto de lo que se proponían: el movimiento Black Lives Matter, (las vidas de los negros son importantes) quiere acabar con la policía en general, pero un 59% de la población quiere mantenerla o aumentarla para su propia seguridad. Entre los negros, el porcentaje es aún mayor pues el 67% está preocupado por las condiciones de seguridad en su zona de residencia.

Y para volver a nuestras primeras líneas, si en Tulsa el estadio no se llenó, cuatro días más tarde, un  estadio de Phoenix, Arizona, fue atiborrado de gente para escuchar al presidente desde dentro del recinto, o siguiendo sus palabras en las cámaras de televisión donde, quienes no habían podido entrar, sufrían pacientemente los calores en torno a los 40 grados, para oir a Donald Trump en directo.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.files.wordpress.com/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529