VIESPAR ISRAELIAN

Israelul este cel mai modern și mai occidentalizat stat din tot Orientul Mijlociu, însă politica sa îi confirmă și îi sporește, pe zi ce trece, condiția-i absolut orientală. Și, în acest proces ce tinde constant să dobândească “o și mai mare dificultate”, țara se află în fața dilemei de a-l aduce sau nu în fața tribunalelor, tocmai în preajma alegerilor generale, pe un prim ministru, Biniamin Netanyahu, care – conform unor sondaje – le va câștiga, din nou, în luna aprilie a acestui an.

Biniamin Netaniahu

Esența orientală a Israelului nu se vede, însă, numai în ambitusul juridico-moral. Vertiginoasa proliferare (prin scindări ideologice și egocentrisme personale) a partidelor politice o scoate și mai mult în relief.

Astfel, pe Netanyahu și partidul să, “Likud”, l-ar alege, azi, 41% din electorat; alte statistici îi dau numai 25%. Oricum, pentru a rămâne la putere, va trebui să se alieze cu unul sau cu mai multe partide. Ca ideologie, cel mai aproape ar fi “Partidul Rezistenței din Israel”. Însă, acest partid, care e pe locul al doilea, foarte aproape de Likud, în preferințele electoratului, este produsul unei disidențe tocmai din interiorul Likud-ului: l-a creat Biniamin Gantz, fostul secretar general al Likud-ului. Și l-a părăsit deoarece nu a fost de acord cu matrapazlâcurile lui Netanyahu, dar și datorită propriilor ambiții personale.

Biniamin Gantz

În mod logic, o alianță între acești doi oameni ar fi lipsită de sens. Dar, ambiția de a poseda puterea și întortochiatele speculații sunt atât de mari, încât orice alianță este posibilă. Dacă ar fi și de dorit, e cu total altă chestiune.

Între timp, fragmentarea scenei politice continuă. Astfel, centrul și-l dispută – deocamdată – peste o jumătate de duzină de partide și grupări politice. Printre ele figurează Partidul Laburist, care, în istoria politică a Israelului, a reprezentat, întotdeauna, stânga… până când această ideologie a încetat să mai placă maselor. “Hatenuah” (Mișcarea), condusă de fostul ministru de externe, doamna Tzipi Livni, dă asigurări că apără poziții centriste, cu toate că are un evident trecut stângist.

De fapt, oferta politică din Israel este, mai ales, o vitrină de ambiții și șmecherii personaliste – o bună parte dintre partide nici măcar nu au programe ideologice – iar separatismul merge de la o extremă ideologică la alta, fiind tot atât de fragile și partidele, de la o extremă la alta. Până și spectrul religios se alătură fragilității generale, și același lucru se întâmplă și cu trei sferturi din partidele care afirmă că apără interesele colonilor israelieni, care s-au instalat în teritoriile ocupate din Iordania.

Și ca panorama aceasta de confuzie generală să fie completă, Procuratura Generală recunoaște că are dovezi mai mult decât suficiente pentru a-i deschide trei procese lui Netanyahu. Dar nu menționează nici ce anume presupuse delicte ar urma să cerceteze – spune doar că ar fi vorba despre două cazuri de corupție și unul de prevaricaţiune -și nici dacă va acționa înainte sau după alegeri, sau dacă nu va aduce deloc aceste cauze în fața judecătorilor. Este evident pentru absolut toată lumea că o punere sub acuzație a lui Netanyahu înainte de alegeri, le-ar influența în mod decisiv…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

AVISPERO ISRAELÍ

Israel es el Estado más moderno y occidentalizado de todo el Oriente Medio, pero la política israelí ratifica y mejora cada día su condición de absolutamente oriental. Y en este proceso de un constante “más difícil todavía”, el país se halla ante el dilema de llevar ante los tribunales en vísperas de unas elecciones generales a un jefe de Gobierno, Benjamín Netanyahu, que – según encuestas – volverá a ganarlas en la consulta del próximo mes de abril.

Benjamín Netanyahu

Pero la esencia oriental de Israel no se ve solo en esa tesitura jurídico-moral. La vertiginosa proliferación (por escisiones ideológicas y egocentrismos personales) de partidos políticos lo evidencia todavía más.

Así, a Netanyahu y a su partido, el “Likud” le elegiría hoy en día el 41% del electorado; otras estadísticas le conceden apenas el 25%. En cualquier caso, para seguir en el poder tendrá que coligarse con uno o varios partidos más. Ideológicamente, el más afín sería “Poder de resistencia para Israel”. Pero este partido, que sigue muy de cerca al Likud en las preferencias populares es fruto de una disidencia dentro de este partido : Lo creó Benjamín Gantz, que había sido justamente secretario general del Likud. Y lo dejó de ser a partes iguales por discrepar los tejemanejes de Netanyahu como por ambición personal de Gantz.

Benjamín Gantz

Lógicamente, la alianza de estos dos hombres es un contrasentido. Pero la ambición de poder y las retorcidas especulaciones son tales, que cualquier alianza es posible. Que sea deseable, es harina de otro costal.

Benny Gantz

Mientras tanto, la fragmentación del escenario político prosigue. Así, el centro se lo disputan – por ahora – media docena larga de partidos y agrupaciones políticas. Entre ellas figura el Partido Laborista, que en la historia política de Israel representó siempre a la izquierda… hasta que esta ideología dejó de gustar a las masas. “Hatunah”, dirigida por la exministra de Exteriores, Tzipi Livni asegura que también defiende posturas centristas pese a un innegable pasado izquierdoso.

En realidad, la oferta política en Israel es ante todo un escaparate de ambiciones y trapicheos personalistas – buena parte de los partidos ni exhiben siquiera programas ideológicos – y el separatismo va de un extremo ideológico al otro, siendo por un igual de frágiles los partidos de un extremo como del otro. Hasta el espectro religioso se suma a la fragilidad general y tres cuartos de lo mismo les pasas a los partidos que dicen defender los intereses de los colonos sionistas que se han instalado en las tierras ocupadas de Jordania.

Ah, y para que  ese panorama de confusión general se complete, la Fiscalía General reconoce que tiene indicios más que suficientes para abrirle tres causas a Netanyahu. Pero ni especifica que presuntos delitos quiere investigar – tan solo dice que serían dos casos de corrupción y uno de prevaricación -, ni si actuará antes o después de los comicios o no se personará en absoluto ante la magistratura. Y es evidente a ojos de todo el mundo que un encausamiento de Netanyahu antes de las elecciones, influiría decisivamente en estas.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu