Contrareforma                  Washington, Diana Negre

Măsura aprobată de Congresul american pentru a desființa reforma sistemului medical, cunoscut sub denumirea de  Obamacare, reprezintă o victorie politică pentru președintele Trump, dar, nu e clar dacă va fi și pentru republicani și nici nu e sigur că ea va fi pusă în pactică.

Stârnește aceleași reacții pozitive și negative ca legea pe care vrea să o înlocuiască, cu care are ceva în comun : nu are și nici nu a avut  sprijinul bipartidist, adică al republicanilor și al democraților.

Pentru o lege care afectează mai mult de 17% din economia națională, a nu întruni un minim consens politic este foarte surprinzător, și, desigur, cea mai bună modalitate de a explica politica din sistemul medical al SUA este să o comparăm cu ceea ce, în Europa, au fost războaiele  religioase de acum cinci secole. Pentru democrați este o obligație absolut necesară ca statul să facă mai mult, în timp ce republicanii intonează fraza președintelui Reagan: „guvernul nu este soluția, ci problema”.

Legea sistemului medical, aprobată în timpul președinției lui Barak Obama, este ceva asemănător cu Reforma luterană, în timp ce promisiunea republicanilor de a o desființa este versiunea laică a Contrareformei. Ori, după câte se pare, ambele tabere s-au lansat în luptă cu aceeași vehemență și… intransigență.

Se împlnesc șapte ani de când este în vigoare „Obamacare” sau ACA (Affordable Care Act,  Legea pentru Îngrijire Medicală Accesibilă), care avea ca scop garantarea îngrijirii medicale pntru toți cetățenii țării și promitea reducerea costurilor.

ACA a fost aprobată fără niciun vot republican și fără ca democrații, care s-au folosit de majoritatea lor în cele două camere pentru a-și impune politica lor, să știe adevăratul ei conținut : „trebuie să o aprobăm ca să aflăm ce conține”,  spunea, la vremea respectivă, președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, când a cerut votul colegilor ei din Partidul Democrat, care nu avuseseră timp să citească cele 2500 de pagini ale legii.

Dacă promisiunile conținute în ACA s-au împlinit pentru milioanele de americani care nu au avut acces la asigurările medicale, ele au eșuat pentru multe alte milioane care au văzut cum au crescut toate costurile medicale, în asemenea măsură, încât, aceasta a devenit cauza înfrângerii democraților, în anul 2010, în urma căreia, republicanii au recâștigat controlul asupra Camerei Reprezentanților.

Nu numai aceasta, dar și promisiunea de a desființa această lege a devenit strigătul lor de luptă, pe care l-au menținut până la alegerile de anul trecut, când au obținut majoritatea în cele două camere, precum și Casa Albă.

La ora adevărului, a anula această lege este atât de dificil, încât majoritățile legislativă și executivă nu sunt suficiente: contrareformiștii descoperă, acum, că nu se vor putea întoarce la situația de dinaintea ACA, și se văd nevoiți să ia în considerare noile realități create în cei șapte ani de reformă, care, cu toate neajunsurile ei este sprijinită considerabil și de sus și de jos.

Jos se află cei care sunt atât de săraci încât sporirea primelor și a deducerilor nu îi afectează, deoarece le subvebționează totul. Sus se află medicii, spitalele, companiile de asigurări și laboratoarele care au găsit, între timp, modalități de a se descurca cu ACA, și nu mai vor schimbări. În mod special pentru că premisa că reforma ar ieftini costurile nu s-a împlinit, nici medicamentele nu sunt mai puțin ieftine, nici spitalizările nu sunt mai accesibile și nici primele de asigurări nu s-au redus.

Această alianță a sectoarelor politice progresiste cu puternicele interese economice în favoarea ACA a contagiat tabăra republicană în asemenea măsură, încât a ruinat prima încercare de contrareformă din luna martie: eșecul nu s-a datorat faptului că republicanilor le-a lipsit sprijinul democrat, ci mai degrabă neînțelegerilor dintre ei – sunt atât de divizați, încât la a doua încercare de joia trecută, au reușit să treacă legea pentru a anula reforma cu o majoritate de numai patru voturi, deoarece 20 de republicani au votat împotrivă.

Au votat împotriva propriului lor partid deoarece așa i-a îndemnat conștiința, sunt convinși că contrareforma nu merge pe drumul cel bun, dar și datorită unor interese electorale, deoarece se tem că vor păți la fel ca democrații în 2010, și că alegerile din 2018 vor aduce în Camera Reprezentanților o majoritate democrată.

Lupta dintre cele două tabere de abia a început: măsura aprobată joia trecută va deveni lege doar dacă o va aproba și Senatul, unde majoritatea republicană este slabă, iar senatorii partidului au anunțat că vor pregăti altă versiune. Dacă vor reuși să o aprobe, cele două versiuni urmează să se armonizeze, iar cele două camere vor vota, din nou, când li se va presenta versiunea finală.

Se pare că președintele Trump a avut un rol decisiv în obținerea majorității favorabile contrareformei în Camera Reprezentanților. Va trebui să repete performanța și cu senatorii, însă, va trebui să se grăbească: campania electorală pentru 2018 va începe peste câteva luni, iar leguitorii vor fi mult mai ocupați să câștige voturi, decât să se macine între ei, în aceste războaie politice religioase.

Camera Reprezentanților SUA

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

La contrarreforma                  Washington, Diana Negre

La medida aprobada en el Congreso norteamericano para eliminar la reforma sanitaria conocida como Obamacare representa una victoria política para el presidente Trump, pero no está tan claro si también lo será para los republicanos y mucho menos claro es que se convierta en realidad.

Genera  las mismas reacciones positivas o negativas que la ley que quiere substituir y con la que tiene algo en común: no tiene, ni tuvo apoyo bipartidista

Para una legislación que afecta más del 17% de la economía nacional, la falta del más mínimo consenso político resulta sorprendente y seguramente que la mejor forma de explicarlo es que la política sanitaria en Estados Unidos se parece a lo que en Europa fueron las guerras de religión hace cinco siglos. Para los demócratas es artículo de fe que el Estado tiene que hacer más, mientras que los republicanos entonan la frase del presidente Reagan “el gobierno no es la solución, sino el problema”.

Si la ley sanitaria aprobada durante la presidencia de Barak Obama es algo así como la Reforma luterana, la promesa de los republicanos de ponerle fin es la versión laica de la Contrarreforma y todo indica que ambos bandos se han lanzado a la lucha con la misma vehemencia –e intransigencia.

Hace ya siete años que está en vigor la “Obamacare” o ACA (Affordable Care Act, o Ley para una medicina asequible) cuyo objeto era garantizar atención médica a todos los norteamericanos además de prometer reducir costos.

ACA se aprobó sin el apoyo de ni un sólo voto republicano y sin que tan siquiera los demócratas que utilizaron su mayoría en las dos cámaras para imponer su política supieran su verdadero contenido: “la tenemos que aprobar para enterarnos de lo que contiene”,  dijo la entonces presidenta de la Cámara de Representantes, Nancy Pelosi, al pedir el voto a sus correligionarios demócratas que no habían tenido tiempo para leer las más de 2.500 páginas de la ley.

Si las promesas de ACA se cumplieron para millones de norteamericanos sin acceso al seguro médico, fallaron totalmente para muchos millones más que vieron incrementadas sus primas y en general todos los costos médicos, hasta el punto de que ésta fue una razón para la paliza electoral demócrata del año 2010, que devolvió a los republicanos el control de la Cámara de Representantes.

No solo esto, sino que la promesa de anular esta ley se convirtió en su grito de guerra que mantuvieron hasta las elecciones del año pasado de las que salieron con mayorías tanto en las dos cámaras del Congreso como en la Casa Blanca.

A la hora de la verdad, anular esta ley es tan difícil que las mayorías legislativa y ejecutiva no son suficientes: los contra-reformistas descubren que ya no pueden volver a la situación anterior al ACA sino que han de actuar sobre las nuevas realidades creadas por siete años de una reforma que, a pesar de todos sus defectos, tiene apoyos importantes tanto desde arriba como desde abajo.

Por abajo están quienes son tan pobres que el aumento de primas y deducibles no les afecta pues les subvencionan todo. Por arriba están los médicos, hospitales, aseguradoras y laboratorios que ya han encontrado la manera de apañarse con el ACA y no quieren cambios. Especialmente porque la premisa de que la reforma abarataría los costos no se ha realizado y ni las medicinas valen menos, ni las estancias hospitalarias son más asequibles ni las primas de seguro ha bajado.

Esta alianza de los sectores políticos progresistas con poderosos intereses económicos en favor del ACA ha infectado el campo republicano hasta el punto de provocar el fracaso del primer intento de contrarreforma en el mes de marzo: no se debió a que a los republicanos les faltase el apoyo demócrata, sino que están tan divididos entre ellos que el segundo intento, cuando este jueves consiguieron aprobar la ley para anular la reforma, tan solo tuvo una mayoría de cuatro votos porque 20 republicanos votaron en contra.

Votaron en contra de su partido en parte por conciencia, por convencimiento de que la contrarreforma no va por el buen camino, pero también por intereses electorales pues temen que les pase lo mismo que a los demócratas en el 2010, y que las elecciones de 2018 devuelva a la Cámara de Representantes una mayoría demócrata.

Pero la lucha entre los dos bandos no ha hecho más que empezar, porque la ley aprobada este jueves no se convertirá en tal mientras no la apruebe el Senado, donde la mayoría republicana es tenue y los senadores del partido ya han anunciado que preparan otra versión. Si consiguen aprobarla, las dos versiones han de armonizarse y las dos cámaras han de votar de nuevo cuando les presenten la versión final.

Aseguran que el presidente Trump ha sido decisivo para conseguir la mayoría favorable a la contrarreforma en la Cámara.  Le tocará repetir la hazaña con los senadores, pero tendrá que darse prisa: la campaña electoral de 2018 empezará en unos pocos meses y los legisladores estarán mucho más dedicados a ganar votos que a luchar en estas guerras políticas de religión.

El Senado de los Estados Unidos

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.