Vargă, măciucă, a căta și Tata Doamne: cuvinte care ne aduc aminte cât de bune surori  sunt româna și spaniola.

Și anul acesta pe 23 aprilie, Ziua Mondială a Cărţii, îi sărbătorim, ca de obicei, pe Miguel de Cervantes și pe William Shakespeare, de la a căror moarte se împlinesc, rotund, 400 de ani.

Au murit în aceeaşi zi, la o diferenţă de câteva ore.

De fapt, lor le datorăm o Zi a Cărții: în 1995 UNESCO a hotărât ca, în fiecare an, de ziua morții celor doi, poate cei mai mari scriitori ai tuturor timpurilor, 23 aprilie să fie o zi dedicată lecturii și scriitorilor.

Miguel de Cervantes

William Shakespeare

În Spania, de pildă, s-a statornicit obiceiul de a citi Don Quijote de la Mancha, tot romanul, în lectură publică la care participă politicieni, academicieni sau artiști. Este o lectură continuă, preluată ca o ştafetă, pe paragrafe şi capitole, cu voci şi interpretări superbe. Este o sărbătoare a lecturii și o zi care uneşte.

Omul de rând obişnuieşte să citească sau să-şi amintească măcar o frază din această carte, a doua, în lume, după Biblie.

Am ales un paragraf din cap. al VIII-lea, unde se povestește „înfricoșătoarea și nemaiînchipuita” luptă a viteazului don Quijote cu morile de vânt, anume când prima moară „îl învinge, îi rupe lancea, dă cu el şi cu Rocinante de pământ, foarte rău…” și când, în mare grabă, soseşte Sancho Panza, scutierul, care-şi ajută stăpânul să se ridice şi să urce din nou în şa, pe… deşelatul Rocinante….

Don Quijote se gândește cum să-şi facă rost de o altă lance…:

„-Îmi aduc aminte că-am citit cum un cavaler spaniol, pe numele lui Diego Pérez de Vargas, rupându-i-se spada într-o bătălie, a smuls dintr-un stejar o cracă zdravănă sau chiar trunchiul cu totul, cu care a săvârşit asemenea isprăvi în acea zi și a măciucat atâția mauri (fără nicio aluzie la criza refugiaților sirieni – n.n.), că i-a rămas porecla de Măciucă, așa că, și el şi urmaşii lui s-au chemat, de atunci încoace, Varga şi Măciucă”.

 „—Yo me acuerdo haber leído que un caballero español llamado Diego Pérez de Vargas, habiéndosele en una batalla roto la espada, desgajó de una encina un pesado ramo o tronco, y con él hizo tales cosas aquel día, y machacó tantos moros, que le quedó por sobrenombre Machuca, y así, él como sus descendientes se llamaron desde aquel día en adelante Vargas y Machuca”.

 

Nici varga şi nici machuca (se pronunţă maciuca) nu mai înseamnă în spaniola modernă vargă (vara, pértiga)  sau măciucă (maza, porra) …

…  în schimb în română noi le folosim și azi: vargă și măciucă !

 Să spunem, în treacăt, că vargă este virga din latină (vargă, nuia, crenguță).

Dar în spaniolă Vargas a rămas ca nume de familie (apellido) și mai există în uz verbul machucar sau machacar: a zdrobi, a strivi, a tritura.

Asemena mărturii lingvistice existente în spaniola medievală vin în sprijinul  etimonului *matteuca (cu asterisc, deoarece este un cuvânt reconstituit) propus  ca strămoș al lui măciucă din limba română.

Iată, în încheiere, alte câteva cuvinte din spaniola medievală pe care le găsim şi în română :

ca (= că, căci, deoarece, ca să: „ca perderie los averes y aun los ojos de la cara…”, „căci şi-ar pierde averile şi chiar ochii din cap…” (Cantar de Mio Cid)…

 … catar (= a căta, a se uita la, a privi, cuvânt care, în zilele noastre, înseamnă… a degusta, de pildă catavinos este degustătorul de vinuri)… și, nu în ultimul rând…

 … Tata-Dios,  Tata-Doamne/Dumnezeu Tatăl.         

 măciucă

măciuci

 AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.