Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Theresa May  și Boris Johnson

BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI

Decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană – „brexit-ul” – a tulburat apele politice din Răsăritul Europei, tot atât de mult ca în Uniunea Europeană însăși și în Marea Britanie.

Cu toate că în niciuna din țările care aspiră să intre în curând în UE nu se spune ceea ce se gândește, motivele neliniștii lor sunt evidente. Pe de o parte, se tem că adevăratul motiv al „brexit-ului” – respingerea imigrației masive a „celor de la periferie” (europenii din răsărit) și din lumea a treia – se poate generaliza în restul U.E. Pe de altă parte, există teama că Europa Comunitară fără Regatul Unit  ar dispune, în viitorul apropiat, de și mai puține fonduri decât în prezent, pentru a-i  integra și promova pe noii membri la un nivel economic și civic similar nucleului occidental al U.E.

Conducătorii prooccidentali ai țărilor din Balcanii Occidentali (vechea Iugoslavie), dar și din Ucraina, Republica Moldova și Georgia vor avea, în țările lor, un rol tot mai dificil. Respingerea occidentală a stârnit un contra-orgoliu național pe cât de puternic, pe atât de îndepărtat de realitate (delincvența în U.E. a cetățenilor și bandelor organizate care provin din Răsărit este de netăgăduit și depășește frecvent indicele delincvenței locale).

Igor Dodon, președintele Republicii Moldova

Această atitudine alimentează cu tot mai multă forță partidele și conducătorii rusofili din țările aspirante, care insistă că este mai convenabilă o orientare politico-economică promoscovită a tuturor acestor state, deoarece intrarea lor în U.E. se tot amână  „ad calendas grecas”, adică la nesfârșit.

Această analiză este ușor de contestat, deoarece sentimentele se bănuiesc, dar nu se văd, nici nu se spun. În schimb, bugetele sunt mai mult decât vizibile. Deja U.E. are fonduri puține – mai bine zis „insuficiente” – pentru a promova infrastructurile de bază ale țărilor care se află pe lista de așteptare.

Dar, fără aportul britanic la pușculița comună, în mod firesc, vor fi și mai mici. Dar, chiar și tranșele bugetare în vigoare în prezent sunt decepționante. De pildă, „Fondul de apropiere”, pentru a-i ajuta pe aspiranții din fosta Iugoslavie până în anul 2020, se ridică la un miliard de €. Adică, a șasea parte din fondurile destinate îmbunătățirii transporturilor și industriei energetice din Romania, un spațiu european care adăpostește tot atâția locuitori, cât toată fosta Iugoslavie extracomunitară. Dar, România este deja membră a Uniunii Europene…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO

La decisión británica de abandonar la Unión Europea – el “brexit” – ha removido las aguas políticas de la Europa del Este, tanto como las de la propia U.E. y Gran Bretaña.

Aunque en ninguna de las naciones que aspiran a ingresar próximamente en la Comunidad se dice lo que se piensa, la razón de sus inquietudes son evidentes. Por un lado, temen que el principal motivo del “brexit” – la repulsa a la inmigración masiva de “periféricos” (europeos del este) y tercermundistas – se generalice en el resto de la U.E. Por otro lado, existe el temor de que la Europa Comunitaria sin el Reino Unido disponga, en un futuro cercano, de todavía menos fondos que ahora, para incorporar y promover a los nuevos miembros a un nivel económico y cívico similar al del núcleo occidental de la U.E.

Los dirigentes occidentalistas de las naciones de los Balcanes Occidentales  (la antigua Yugoslavia), así como Ucrania, Moldavia y Georgia tienen en sus respectivos países un papel cada vez más difícil. Y es que el rechazo occidental ha espoleado un contra-orgullo nacional tan fuerte como alejado de la realidad (las actividades delictivas en la U.E. de ciudadanos y bandas organizadas oriundas del Este son innegables y superan frecuentemente el índice nativo de criminalidad). Esta actitud alimenta, cada día con más fuerza, a los partidos y dirigentes rusófilos de las naciones aspirantes, que insisten en una orientación político-económica pro-moscovita de todos estos Estados, que ven su ingreso en la U.E. aplazado poco menos que “ad calendas grecas”; es decir, a nunca jamás.

Belgrado

Este análisis es fácilmente impugnable porque los sentimientos se deducen, pero no se ven, ni se cuentan. En cambio, los presupuestos, sí que se cuentan. Ya ahora, la U.E. tiene unos fondos muy exiguos –“insuficientes” sería una definición más apropiada – para promover las infraestructuras básicas de las naciones en lista de espera para el ingreso. Y sin las aportaciones británicas a la caja común, seguramente que serán aún menores. Pero, incluso las partidas presupuestarias actualmente vigentes son decepcionantes. Así, el “Fondo de aproximación”, para ayudar a los aspirantes de la ex Yugoslavia hasta el 2020, asciende a unos mil millones de €. Esto es la sexta parte los fondos destinados a la mejora del transporte y la industria energética de Rumanía, un espacio europeo que cobija un número similar de habitantes que toda la ex – Yugoslavia extracomunitaria. Pero, Rumania ya es miembro de la U.E….

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.