BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

BÂJBÂIND

trump-1

Venirea lui Donald Trump a uimit și a alarmat în interiorul, dar, mai ales, în afara Statelor Unite ale Americii, deci neliniștea nu se limitează numai la situația americanilor, ci cuprinde întreg spectrul politic mondial.

Este într-adevăr alarmant faptul că omenirea, în ansamblul ei mai bogată ca oricând, se adâncește în crize și probleme care există dintotdeauna, iar, pentru a le rezolva, bâjbâie, adică, caută soluții orbecăind mai mult ca oricând.

Astfel, socialismul european se află într-o decadență, ce durează de câțiva ani din lipsă de idei, națiunile încep să se îndoiască de identitatea lor, islamul ezită între a fi în continuare o credință sau a fi islamism, adică o opțiune politică, în timp de SUA scotocesc în trecutul lor cel mai urât, acela al violenței mentale și legislative, în încercarea de a potrivi societatea cu realitatea laborală, umană și tehnologică din secolul al XXI-lea.

Dar, năzuința de a se situa în noua realitate se manifestă nu numai în Statele Unite ale Americii: Marea Bitanie a brexit-ului, de exemplu, știe, mai mult sau mai puțin, ce vrea, dar, în mod sigur, nu știe încă cum ar vrea să părăsească Uniunea Europeană. Iar statul-călăuză al Uniunii Europene –Germania – nu se emoționează și nici nu se rușinează de faptul că doamna cancelar, Angela Merkel, a fost în pelerinaj în Turcia, de cinci ori, într-un an și jumătate, în încercarea de a mai opri, cu ajutorul lui Erdogan, fluxul migranților spre UE.

theresa-mayTheresa May

refugiati-sirieni-criatiaRefugiați sirieni în Croația așteptând să treacă granița cu Serbia, 25 sept. 2015

Problemele, numai câteva dintr-o listă mult mai lungă, sunt deosebit de grave în cazul Americii, deoarece este vorba de națiunea al cărei model social, economic și chiar și cel cultural a impregnat, în mod decisiv, politica lumii occidentale, în ultimii o sută de ani. Aceasta este cauza pentru care direcția spre care se îndreaptă SUA neliniștește atât de mult.

Într-un moment de dereglare generală, în care nu există explicații pentru un șomaj selectiv, nici pentru diferențele flagrante de nivel economic, alarmează și înspăimântă faptul că opțiunea preferată în SUA a fost cea pentru Donald Trump, adică cea mai radicală și mai simplistă care se putea alege din oferta electorală.

Desigur, dacă privim la vertiginoasa dinamică financiară, științifică și demografică din SUA, apare întrebarea dacă  electoratul avea într-adevăr și altă opțiune, atunci  când s-a văzut nevoit să aleagă între Hillary Clinton și Donald Trump. Era evident că continuitatea pe care o oferea Partidul Democrat cu Hillary însemna ceva mai mult decât atât, mai mult decât o continuitate care a nemulțumit jumătate din națiune.

Dar, dacă această respingere era clară, lipsea și încă lipsește – în SUA și în toată lumea – o alternativă înnoitoare care să convingă. Ba chiar mai rău: milioanele de americani vedeau că, în ultimii ani, se deteriora calitatea vieții, fără să știe de ce, fără ca cineva să le arate cauza. Radicalismul brutal, atât în felul de a pune problemele, cât și în găsirea soluțiilor, a fost cel puțin inteligibil și  a adus maselor o satifacție : aceea de a se crede în posesia adevărului și de a le fi dat o lecție celor care erau la putere „dintotdeauna”.

Acum, când primele măsuri xenofobe și discrimatorii ale președintelui american au confruntat opinia publică cu realitatea, întreaga națiune va trebui să-și reconsidere modelul de conviețuire  – internă și externă – pe care îl vor cu adevărat. Și poate că vor ști și vor reuși : atunci când, peste 4 ani, americanii vor vota din nou. Iar restul lumii… când va vrea Dumnezeu.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

PALOS DE CIEGO

trump-2

La irrupción de Donald Trump ha causado estupor y alarma, dentro y especialmente fuera de Estados Unidos, pero la inquietud no debería limitarse a la situación norteamericana, sino a todo el panorama político mundial.

Es francamente alarmante que una Humanidad, en conjunto más rica que nunca esté cayendo en crisis y problemas de siempre y para resolverlos recurra a más palos de ciego – es decir, buscando soluciones a tientas – que nunca.

Así, el socialismo europeo está en decadencia desde hace años  por falta de ideas, las naciones comienzan a dudar de sus identidades, el islamismo oscila entre seguir siendo una fe o ser una opción política, y los Estados Unidos hurgan en su peor pasado – el de la violencia mental y legislativa – para intentar adecuar su sociedad a la realidad laboral, humana y tecnológica del siglo XXI.

Pero los problemas para situarse en la nueva realidad no se los plantean solo en EEUU. Así, por ejemplo, la Gran Bretaña del brexit sabe más o menos lo que quiere, pero no sabe en absoluto aún cómo lo quiere. Y el Estado-guía de la Unión Europea – Alemania – no se conmueve ni se abochorna de que su canciller, Ángela Merkel, haya peregrinado a Ankara cinco veces en año y medio para tratar de reducir con la ayuda de Erdogan el flujo de migrantes hacia la U.E.

merkel-erdoganÁngela Merkel y Erdogan

refugiati-sirieni-in-germaniaRefugiados sirios en Alemania

Los problemas, tan solo  unos cuantos de una lista que se podría alargar enormemente, son especialmente graves en el caso norteamericano porque se trata de la nación cuyo modelo social, económico y hasta cultural ha impregnado decisivamente la política del mundo occidental en los últimos 100 años. De ahí que los cambios de rumbo estadounidenses afecten e inquieten tanto.

Que en un momento de desajuste general, en el que no hay explicaciones para un paro selectivo ni para unos desniveles económicos brutales, alarma y espanta que la opción escogida en Washington haya sido la de Donald Trump, es decir, la más radical y simplista que se podía formular en una oferta electoral.

Claro que si se tiene en cuenta la vertiginosa dinámica financiera, científica y demográfica de EE.UU, surge la pregunta de si el país tenía realmente otra opción cuando se vio obligado a escoger entre Hillary Clinton y Donald Trump. Porque era evidente que el continuismo que ofrecía el Partido Demócrata con Hillary significaba más de lo mismo, de un lo mismo que había dejado descontenta a media nación.

Pero si ese rechazo era claro, faltaba y falta aún – en los EE.UU. y en todo el Globo – una alternativa renovadora convincente. Peor todavía: para los millones y millones de norteamericanos que comprobaban en los últimos años  que perdían calidad de vida sin saber por qué, ni que se lo explicase nadie, el radicalismo brutal, tanto en planteamientos como en las soluciones propuestas, era por lo menos inteligible y aportaba además a las masas una malsana satisfacción: la de creerse en posesión de la verdad y haberles dado una lección a “los de siempre”.

Ahora, cuando las primeras medidas xenófobas y discriminatorias del presidente estadounidense  han confrontado a la opinión pública con la realidad, la nación entera va a tener que replantearse el modelo de convivencia – interior y exterior – que de verdad quieren. Y quizá lo sepan y lo acierten:  los norteamericanos, dentro de 4 años, cuando vuelvan a votar. Y el resto del mundo… cuando Dios quiera.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux