FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA

Stanislaw SzvedStanislaw Szved

FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ

Polonia este celebră pentru excentricitățile, martiriile și vitejiile sale, însă nicio ciudățenie nu se poate compara cu cea a actualului guvern, care a declarat că Polonia și Filipinele au multe în comun, deoarece ambele țări sunt catolice…!

Această ”comunitate culturală” cu o țară care se află aproape la antipozi a descoperit-o viceministrul muncii, Stanislaw Szved, în timpul unui interviu acordat presei, în care a încercat să explice de ce Polonia, o țară care urmează o linie xenofobă dură, negociază cu guvernul filipinez un tratat pentru a aduce muncitori filipinezi în Polonia.

POLONIA

În realitate, istoria este un compendiu al problemelor social-economice ale lumii actuale. Polonia, care în mod traditional este o națiune de emigranți, a văzut cum – după prăbușirea URSS – mai mult de 2 milioane din cele 38 de milioane de cetățeni ai săi au emigrat în țările occidentale, pentru a câștiga și a trăi mai bine decât la ei acasă.

Situația s-a schimbat radical din momentul în care Polonia a intrat în Uniunea Europeană (în 2004), și iată că această țară înregistrează, acum, una dintre cele mai mari creșteri economice din Europa – anul trecut, PIB-ul său a crescut cu 4,6% – și se confruntă cu o mare nevoie de mână de lucru în sectoare cheie cum sunt: sănătatea, informatica și industriile cu tehnologie de vârf. Sosirea relativ recentă a sute de mii de ucraineeni, bieloruși și moldoveni nu a rezolvat problema, astfel încât guvernul PiS (inițialele în poloneză ale partidului “Dreptate și Justiție”) a început negocieri cu Manila pentru a semna un acord în sectorul laboral. Din punctul de vedere al Varsoviei, problema se pune acut, deoarece Polonia suferă un evident proces de îmbătrânire a populației.

Până aici, conduita guvernului polonez este logică. Însă, dacă ținem seama de atitudinea sa xenofobă, aproape rasistă față de valul de migranți afro-asiatici, lucrurile sunt, cel puțin, șocante. Țara nu numai că s-a închis în fața fugarilor veniți din aceste zone ale lumii (anul trecut, în Polonia au obținut azil doar 17 sirieni !), ci declară ca sigur faptul că, odată cu afro-asiaticii – în mod special, odată cu musulmanii – intră în Europa Occidentală terorismul, crima organizată și patologiile exotice.

Această atitudine este surprinzătoare dacă luăm în considerare faptul că Polonia a avut o experiență foarte pozitivă cu niște imigranți asiatici: în deceniul anilor 70 au intrat în țară vreo 20.000 de vietnamezi, ca “muncitori invitați” – un eufemism folosit de țările comuniste pentru a se referi la imigranții din Asia comunistă – care au sfârșit prin a rămâne și a se integra mai mult decât satisfăcător în Polonia.

Dar, după câte se vede, acestea sunt întâmplări din alte vremuri și cu alți imigranți…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

FILIPINE

LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA

Stanislaw Szved 2Stanislaw Szved

Polonia es célebre por sus excentricidades, martirios y valentías, pero ninguna rareza se puede comparar a la del actual Gobierno que ha declarado que Polonia y Filipinas tienen mucho en común : ¡ ambas naciones son católicas…!

Esa “comunidad cultural” con un país que está casi en los antípodas la descubrió el vice ministro polaco de Trabajo, Estanislao Szved, en una entrevista periodística en la que trataba de explicar por qué Polonia, un país de una dura línea xenófoba, está negociando con el Gobierno filipino un tratado para la inmigración laboral desde ese país a Polonia.

En realidad, la historia es un compendio de los problemas socio-económicos del mundo actual. Polonia, tradicionalmente una nación de emigrantes, vio cómo – tras el hundimiento de la URSS – más de 2 millones de los 38 millones de ciudadanos emigraban a naciones occidentales para ganar más y vivir mejor que en casa.

MANILA

La situación cambió radicalmente a partir del ingreso de Polonia en la Unión Europea (2004) y el país es actualmente una de las naciones europeas de mayor desarrollo – el año pasado el PIB creció un 4,6% – y se encuentra con una fuerte demanda de mano de obra en sectores clave como la sanidad, informática e industrias de tecnología punta. La relativamente reciente entrada de cientos de miles de ucranianos, bielorrusos y moldavos no ha paliado el problema, así que el Gobierno del PiS (siglas polacas para “Derecho y Justicia”) ha entablado negociaciones con Manila para un acuerdo laboral. Desde el punto de vista de Varsovia, esto es tanto más apremiante cuanto que Polonia se encuentra en un claro proceso de envejecimiento demográfico.

Hasta aquí, la conducta del Gobierno polaco es lógica. Pero, si se tiene en cuenta la actitud xenófoba, casi racista, adoptada ante la oleada migratoria afroasiática resulta, por lo menos, chocante. Y es que no sólo ha cerrado el país a los fugitivos de esa parte del mundo (¡ el año pasado sólo obtuvieron asilo en Polonia 17 sirios !), sino que da por sentado que con los afroasiáticos – en especial, los musulmanes – entran en Europa Occidental el terrorismo, el crimen organizado y patologías exóticas.

La actitud es tanto más sorprendente si se tiene en cuenta que Polonia ha tenido una experiencia inmigratoria asiática muy positiva: en el decenio de los 70 entraron cerca de 20.000 vietnamitas como “trabajadores invitados” – un eufemismo usado por las naciones comunistas europeas para designar a los inmigrantes del Asia comunista – que acabaron quedándose e integrándose de forma muy satisfactoria en Polonia.

Pero, por lo visto, estas son historias de otros tiempos y otros emigrantes…

Inmigrantes filipinosInmigrantes filipinos

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu

VALENTIN POPESCU