Spirala – o găsim pe artefactele străvechi, în orice parte a lumii, ca simbol al vieții dar și ca imagine a portalului dintre cele două lumi, cea de aici și cea de dincolo.

Spirala, ca și crucea și svastica, este unul din cele câteva semne sacre care alăctuiau prima scriere din lume, o scriere șamanică …
… născută undeva, în centrul Lumii Vechi, la întâlnirea celor trei continente: Europa, Asia și Africa, în leagănul primei civilizații…
… o scriere pe care șamanii au răspândit-o în lunga călătorie a omului, de la un capăt la altul al pământului.

I. SPIRALA –  IZVOR AL VIEȚII

Spirala a fost în scrierea șamanilor un semn dublu care simboliza, înainte de toate, perechea, cuplul…
… mai exact unirea celor două principii complementare ale vieții și ale lumii: principiul feminin și cel masculin.
De fapt, era, ca și crucea și svastica, un arhisimbol, ba chiar mai mult, o epifanie a principiului însuși al vieții – cea mai mare forță divină pe care o invoca omul sacru/șamanul.
A fost simbolul cel mai folosit de strămoșii noștri îndepărtați. De ce ? Pentru că, în el, vedeau izvorul însuși din care ia naștere viața.
Acest izvor era unirea magică/sacră a masculinului cu femininul.
Șamanii cucutenieni, de pildă, au reprezentat spirala unirii masculinului cu femininul în cel mai subtil mod cu putință:

Pintaderă  din lut ars  (a doua jumătate a mileniului V) descoperită la Cascioarele, jud. Călăraşi; Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Oltenița

Dacă ne gândim că numele de spirală provine din rădăcina indo-europeană a rotirii, putem presupune că, în limbajul șamanilor, ea mai însemna ceva.
Ce anume ? Însemna: ciclu, perpetua (re)înnoire, continuum-ul naștere-renaștere/ viață-moarte-înviere; transformare, devenire, evoluție, îmbunătățire, perfecțiune, și, de aici, divinitate.

În indo-europeană rădăcina sper- însemna:  a (se) roti, a (se) învârti, a (se) încolăci; a deveni, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a șerpui; întoarcere, rotire, învârtire, transformare, devenire, schimbare…
… și a dat în latină …spira: spirală, colac împletit, funie împletită…
…și în greacă spira/σπεῖρα:spirală, încolăcire.

De aceea, în toate culturile străvechi spirala a fost și o imagine a soarelui care se rotește pe boltă, nu atât a soarelui dătător de viață, lucru de la sine înțeles, cât a soarelui – imagine prin excelență a ciclului, a evoluției, a dezvoltării, a continuum-ului naștere-moarte-renaștere.

Iată câteva artefacte care o dovedesc:

Spirala – imagine antropomorfizată a discului solar, Valcamonica, Italia

Disc – calendar (?) cicladic

Disc – calendar (?) cicladic

Așa se explică de ce spirala a devenit omniprezentă în viața oamenilor, mai ales în epoca neolitică, după dezvoltarea agriculturii…
… și de ce apare pe amulete, pe vase, pe idoli, pe pereții caselor, ai templelor și ai mormintelor: avea puterea de a reînnoi, de a face să renască, mereu și mereu, an de an, ciclu de ciclu, timpul, lumea și viața.

Lucra,de fapt, ca o promisiune a vieții îmbelșugate și a nemuririi.

Cât despre semnificația cea mai subtilă a spiralei, aceea de simbol viu al perechii, al unirii și al echilibrului masculin-feminin, ea nu era cunoscută decât de inițiați.
Inițiați au fost, cu siguranță, cei care au realizat aceste tainice pintadere/sigilii:

Pintaderă, Cucuteni (Bodeşti-Frumuşica, 4450–4200 î. Hr.)

Pintaderă, Cucuteni (Igești, 4500–3900 î. Hr.)

Cu timpul, simbolul dublu al spiralei s-a „desfăcut” în două simboluri separate: spirala, care a rămas să reprezinte pântecul femeii, și phallus-ul, ca eikon al fertilității masculine…

… așa cum vedem la acest ex voto descoperit la Stara Zagora, Bulgaria, folosit la rituri de fertilitate:

… sau pe această pintaderă din cultura Gumelnița:

Gumelnița (Grădiștea Ulmilor, 4600–3900 î.Hr.)

… fără, însă, a înceta vreodată să fie legată de pereche, pe care a reprezentat-o și sub forma dublei spirale:

Pintaderă cu spirală dublă, eikon-ul echilibrului masculin-feminin; Gela, Sicilia (mil. V î. Hr.)

În cupa de mai jos vedem… perechea aflată în centrul/ombilicul lumii.

Această cupă a mirilor pare a fi modelul unui altar nupțial ce imagina lumea (iar fondul cu romburi alungite sugerează țesătura sau pânza ei, așa cum și-o închipuiau șamanii) dar și casa.

A fost, probabil, o cupă folosită la o ceremonie nupțială, cupă care avea apoi să binecuvinteze căminul cu urmași și să cheme sporul în toate.
De remarcat perechea spirală-phallus și sensul spiralei, care se desfășoară din interior spre lume, înfăptuind mica magie a rodirii și a înmulțirii: rodirea se întinde de la izvorul vieții, din locul sacru unde se naște viața, spre marginile lumii:

„Cununie” s-ar putea numi această cupă a mirilor din cultura Gumelnița, descoperită în com.Sultana, România (4600-3900 î. Hr.)

Iar în acest grup vedem perechea divină, Părintele și Maica Lumii, unită de semnul spiralei:

Vădastra (Crușovu), România (aprox. 5.000 – 4.500 î. d.H.), Muzeul Național de Istorie București

Erau, poate, idoli ai vetrei (zeul și zeița) care ocroteau și binecuvântau casa, chemând asupra ei belșugul și rodirea.
De remarcat cele două spirale, a Lui și a Ei, mai mică, probabil semnul puterii lor divine, dar și coarnele Zeului (de berbec) și coarnele Zeiței (de vacă), ca și crucile de pe pieptul lor, toate simboluri ale fecundității și ale puterii.

Cât despre spiralele acestui scaun (tron) cucutenian, în ele vedem imaginea magică a perechii (un model european al perechii yin-yang):

 

II. SPIRALA – IMAGINE A FEMEII, A RODIRII ȘI A RENAȘTERII

Cum cele mai multe artefacte sau temple purtătoare de spirală sunt cele neolitice, ne vom opri la câteva, cele mai celebre. Ele ne arată ce alte semnificații a căpătat spirala pentru oamenii epocii noi a pietrei.
În primul rând, prezența spiralei pe figurinele feminine ne arată că devenise un eikon al femeii și că neoliticul a fost o perioadă dominată de ginecolatrie, adică de venerarea femeii, și de matrilatrie, adică de venerare a maternității.
Nu întâmplător, pentru că agricultura și creșterea animalelor deveniseră principala sursă de subzistență în Orientul Apropiat și în Europa Centrală și de Sud, iar „Glia dătătoare de hrană” luase în mintea omului/bărbatului neolitic înfățișarea unei femei atotfertile.
Iar venerarea femeii (ființa care avea darul nașterii), s-a răspândit în momentul în care agricultorul a făcut legătura între magia conceperii pruncului și magia rodirii seminței puse în pământ, adică în pântecul gliei.
Pentru el, femeia a început să fie o Glie mai mică, dăruită cu toate darurile acesteia: darul vieții, al bogăției și al puterii.

Am ales o serie de vase ginecomorfe și idoli feminini din epoca neolitică care ne „vorbesc” despre acest fel de a gândi femeia.
Ele au, însă, ceva mult mai interesant, ceva ce aparține numai inițiaților: spiralele opuse care trimit la forța de generare și la cea de regeneare, adică la continuum-ul naștere-renaștere/ înviere.

Iată trei vase ginecomorfe, în formă de tors de femeie, cucuteniene:

Femeie-vas cu spirala nașterii/renașterii pe coapse; Cucuteni (Drăguşeni), jud. Botoşani, Muzeul Judeţean Botoşani

De remarcat aceleași spirale de pe coapsele, abdomenul și sânii femeii-vas, Cucuteni (Drăguşeni, 4500-4100 î. Hr.), Muzeul Județean Botoşani

Cucuteni (Trușești, 4500-4100 î. Hr.), Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Iași

Iată și o mică serie de idoli reprezentativi pentru credințele ginecolatre ale mileniului al IV-lea î. Hr., rezumate în dubla spirală a nașterii-renașterii:

Idol cu duble spirale, față și spate, Cucuteni (Drăguşeni, 4050–3900 î. Hr.), Muzeul Județean Botoşani

Idol din cultura Vinča,  Naturhistorisches Museum, Viena

Idol din cult. Cucuteni (Scânteia, 4500-4100 î. Hr.), Muzeul de Istorie a Moldovei, Iași

Figurină ce poate reprezenta un corp pregătit pentru așezarea în mormânt și însemnat cu semnul nașterii-renașterii, spirala de la picioare; Cucuteni, 4300-4200 î. Hr., Muzeul din Botoşani

 

Și, din nou aceeași dublă spirală a nașterii-renașterii pe un idol funerar feminin descoperit la Cernavodă:

Idol funerar din perioada 1500-1200 î. Hr., Muzeul Național de Istorie, București

Nu știm ce semnificație avea scena următoare, dar pare desprinsă dintr-un ritual de inițiere a fetelor pubere.
Zeița de la Cucuteni pare fi o Afrodită șezând pe un tron foarte larg de forma unui pântec, iar mâinile-i așezate pe… pântecul însemnat cu dubla spirală nu lasă loc de nici o îndoială.
Tronul însuși are însemnul spiralei, iar cele două figurine culcate de-a dreapta și de-a stânga Zeiței, fiecare în dreptul câte unei spirale, așteaptă să fie inițiate în tainele vieții de femeie.
În dreptul picioarelor Zeiței apare o figurină care poate fi luată drept un phallus.

Tot o Afrodită, dar cu… coarne de berbec este și acest idol din cultura Vădastra:

Zeiță cu coarne de berbec, cultura Vădastra (5000-4800 î. Hr.) Muzeul Național de Istorie a României, București

Ea are și o variantă, care provine tot de la Vădastra: zeița-pasăre, după cum sugerează capul său ușor ornitomorf (în formă de pasăre):

Coarnele de berbec nu sunt ceva neobișnuit pentru un idol/o zeiță a fertilității.

H. Schliemann scrie în junalul său de arheolog, Ilios, că „Berbecul și țapul erau consacrate acestei zeițe (Afrodita), precum se știe foarte bine datorită Afroditei lui Scopas din Elida și Afroditei Epitraghia din Atena. Newton a atras atenția asupra unei figurine din Cipru, care reprezintă o femeie cu cap de berbec, probabil o Afrodită; și în Cyprus de Di Cesnola este reprodusă o femeie cu coarne de berbec, care-și atinge sânii cu mâinile”.

Cele două surse la care face trimitere H. Schliemann sunt scriitorii greci Pausanias și Plutarh.

În Descrierea Greciei (VI, 25,1) Pausanias vorbește despre o statuie de bronz a Afroditei Pandemos așezată pe un țap, operă a sculptorului Scopas din Elida (ἄγαλμα Ἀφροδίτης χαλκοῦν ἐπὶ τράγῳ κάθηται χαλκῷ: Σκόπα τοῦτο ἔργον, Ἀφροδίτην δὲ Πάνδημον ὀνομάζουσι).

Iar Plutarh, în Viața lui Tezeu, 18 scrie:

„După ce s-a rugat lui Apollo, Tezeu a coborât la mare. Era în a șasea zi a lunii Munihion (aprox. aprilie), zi în care și astăzi se trimit copilele să se roage la Delfinion, Templul lui Apollo.
Se spune că zeul de la Delfi i-a trimis lui Tezeu un oracol, spunându-i s-o ia pe Afrodita călăuză și s-o roage să-i fie însoțitoare la drumul pe mare. Se mai spune și că atunci când Tezeu i-a jertfit lui Apollo, pe tărmul mării, o capră, aceasta s-a prefăcut dintr-odată într-un țap, de unde și numele care i s-a dat zeiței, acela de Epitraghia, adică zeița cu țap”./Plutarh, Viețile Paralele, Tezeu, 18, trad. Zenaida Luca.
Προσευχηθείς δε, κατέβη εις την θάλασσαν την έκτην του Μουνυχιώνος, ημέραν καθ’ ήν και μέχρι τούδε στέλλονται αι νεανίδες εις το Δελφίνιον να παρακαλέσωσι τον Θεόν. Λέγεται δ’ ότι ο μεν Θεός των Δελφών τω έδωκε χρησμόν να λάβη την Αφροδίτην ως οδηγόν, και να την επικαλεσθή ως συνοδοιπόρον• ότι δ’ εν ώ εθυσίαζον εις αυτόν προς το παραθαλάσσιον αίγα θηλυκήν, μετεβλήθη αιφνηδίως αυτή εις τράγον, εξ ού και η θεά ωνομάσθη Επιτραγία.

Zeița de la Vădastra poartă pe piept un meandru, o spirală pătrată dacă se poate spune așa.
Deși se spune că meandru vine de la numele fluviului Meandros (Μαίανδρος în greaca veche) din vechea Carie (azi în Turcia), un fluviu cu multe … meandre,  totuși, meandrul ca simbol nu are nici o legătură cu vreun fluviu. Este un semn înrudit cu spirala și cu labirintul și foarte probabil trimite tot la pântecul – matrice a vieții.

În grupul următor recunoaștem, cu siguranță, modelul Zeiței cu pruncul:

Zeița cu pruncul, o Zeiță a Maternității, așezată pe tron, Thessalia, Grecia. De remarcat spirala pubiană.

 

În seria următoare de vase spirala apare fie ca semnul dublu al perechii, fie ca semnul simplu al pântecelui din care se naște viața.

Vasele însele, de altfel, sunt mitromorfe, adică amintesc de pântecele femeii (mitra/ μήτρα în gr. înseamnă uter):

Vas din cultura Komariv,  Botoșani

Vas dublu de ceremonie, Cucuteni (Vorniceni, 4100-3800 î.Hr.) Muzeul Județean Botoșani

Cupă de ceremonie, Vădastra (Fărcașele-Olt, 5500-5000 î. Hr.) Muzeul Olteniei Craiova

Vas de ceremonie, Cucuteni (Scânteia, 4500-41000 î. Hr.), MIM, Iaşi.

Vas din cultura Cucuteni

Vas de Cucuteni (Dumești, 4500-4100 î.Hr.) Muzeul Județean Vaslui

Vas de Cucuteni (Vorniceni, 4050–3850 î. Hr.) Muzeul Județean Botoșani

Vas de lut ars din Dimini (Volos, Thessalia, 3800-3300 î. Hr.) Muzeul Arheologic din Atena

Oinochoe cu spirale și coarne de berbec, 750-480 î. Hr. Cipru

Amforă  cu dublă spirală de la sf. sec. VIII descoperită într-o necropolă din Etruria de Sud, Valle di S. Montano, Italia

Amforă din perioada 700-680 î. Hr. cu dublă spirală,  Etruria de Sud, Italia

 

Vas egiptean din perioada 3850–2960 î. Hr.

Vas descoperit în Madaba, Iordania

Vas din cultura Ban Chiang, Tailanda, Thai Department of Fine Arts, UCL Institute of Archaeology

 

III. SPIRALA– SEMN APOTROPAIC ȘI SEMN AL RENAȘTERII/ÎNVIERII

Spirala însemna nu numai vase, idoli sau amulete, ci și bijuterii, adică primele filacterii:

Brățară din cupru Cucuteni (Ariuşd, 4500-4100 î. Hr.)  Muzeul Județean de Istorie Braşov

Brățară dacică din aur, Muzeul Național de Istorie al României, București

Cu siguranță aceste brățări erau sacre: îl apărau pe cel ce le purta de puterile răului, de maleficii și, în același timp, îi canalizau energiile spre împlinirea vreunui scop…

… la fel ca aceste podoabe:

Inel german, sec. XIV–XII î. Hr., aliaj de cupru

Pandantiv de cupru, Grandson, Suedia

Torques de bronz (sec.  III – II î. Hr.) aflat la gâtul scheletului unui tânăr jertfit, găsit în 1895, întâmplător, într-o prăpastie, lângă castrul din Povir, Slovenia.
Museo Civico di Antichità, Trieste

Torques din tezaurul de la Škocjan (San Canziano), Slovenia (IV sec. î. Hr.) descoperit în 1908 sub o dală de piatră lângă zidul unui castru; Museo Civico di Antichità, Trieste

 

Spirala apăra și binecuvânta și casa, de aceea era pictată pe pereții caselor neolitice:

Arheoparcul de la Drăgăneşti-Olt, satul neolitic gumelnițean, reconstituit în 2010 de Muzeul Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt

 

Spirala apăra, de asemenea, și intrarea în templele/ sanctuarele megalitice și le însemna pretutindeni.

De pildă, în celebrul și enigmaticul sanctuar de la Tarxien din Malta, spirala este atotprezentă amintind, tot timpul, de atotprezența și de atotputernicia Gliei, Marea Mamă a Vieții și a Renașterii, dar și de puterea fascinantă și misterioasă a femeii-născătoare (după cum o arată și idolii feminini de lut sau de piatră descoperiți în sanctuar):

Sanctuarul megalitic de la Tarxien, 3600 – 2500 î. Hr.

Sanctuarul de la Tarxien

Marea Zeiță a Vieții și a Renașterii, sanctuarul de la Tarxien

Altar cu spirale, sanctuarul de la Tarxien

Atotprezentă este spirala și în celelalte temple megalitice din Malta, cum este, de pildă Templul din Buggiba:

Spirala dublă falică pe o piatră de altar din Templul din Buggiba, Malta

Spirala însemna și apăra mormintele, adică locuințele celor strămutați în lumea de dincolo:

Necropolă apărată de spirală la intrare, Noeddale, Ossi, Sardinia

Poate cel mai celebru mormânt cu spirale este tumulul de la Newgrange, la nord de Dublin:

Tumulul de la Newgrange, aprox. 3300-2900 î. Hr.

Aici spirala are cel puțin două meniri:

1. păzește mormântul, cel puțin asta putem presupune văzând piatra de la intrare acoperită cu spirale, printre care și tripla spirală:

2. le arată celor strămutați dintre cei vii drumul de ieșire spre lume și îi ajută să renască.

Acesta era rostul triplei spirale din galeria lungă de aproape 19 de metri, ce duce la camera centrală:

Detaliu

Și nu mai puțin interesante sunt spiralele-vortex și spiralele duble care acoperă pereții și tavanul camerei principale de la Newgrange:

O spirală dublă la Newgrange

Sir Norman Lockyer a observat în anul 1909 că în dimineața solstițiului de iarnă, ziua cea mai scurtă a anului, la ora 9 și 17 minute, soarele intră în galerie și ajunge direct în camera centrală unde rămâne aproximativ un sfert de oră (17 minute).
În cameră se află un vas de piatră cu cenușa a cel puțin cinci „strămoși” importanți incinerați cu haine și podoabe.
La Newgrange, ca în toate mormintele/necropolele, spirala era poarta de intrare și de ieșire în/din lumea celor vii.
Semnifica vortex-ul/vârtejul care aduce şi duce, apropie/depărtează, care absoarbe și expulzează, care leagă și dezleagă și care face trecerea dintr-o lume într-alta, altfel spus, semnifica intrarea şi ieşirea în/din lume.

Nu întâmplător, în mormântul megalitic cu galerie de la Knowth (aprox. 2500-2000 î. Hr.), geamănul tell-ului de la Newgrange de care-l desparte doar un kilometru, s-a găsit un calendar solar cu spirale:

Calendarul solar de la Knowth, desen: spirala cea mare indică solstițiul de vară, iar spirala cea mică, pe cel de iarnă

În insulele britanice spiralele, ca și labirinturile, erau constuite și pe pământ, marcând un loc sacru unde „se deschidea”, probabil, poarta dintre cele două lumi, cea a oamenilor și cea a zeilor:

Spirală în Ballard Downs, Dorset, Marea Britanie

Cât despre tripla spirală, triskel-ul (în gr. adj. τρισκελής înseamnă „cu trei picioare”) – o emblemă a unei treimi, ea apare, de pildă, și în marele sit cu gravuri rupestre de la Tanum, Suedia:

… pe o farfurie cucuteniană:

Farfurie din cultura Cucuteni cu triskel (Ariusd, Covasna), a doua jumătate a mileniului V

… pe o piatră-amuletă din castrul Sfintei Tecla, Galicia, Spania:

… sau pe un vas grecesc ce trimite la o femeie-pasăre/zeiță-pasăre:

Și, dacă tot am pomenit de tripla spirală, trebuie să spunem că ea are și o soră, spirala cvadruplă, tetraskelul, care reprezintă imaginea lumii:

Vas cicladic cu tetraskel: lumea/pământul înconjurat de ape și luminat de soare pe toată fața sa

Sigiliu din Asini (Ασίνη, 2700-2200 î. Hr.) Muzeul Arheologic din Nafplio

Nu mai puțin demne de atenție sunt spiralele tombale din sudul Italiei, mai exact din Sardinia și Sicilia.

1.    Spiralele din Mormântul „Tablei de Șah”

În Mormântul „Tablei de Șah”/Tomba della Scacchiera, din Bonovra, Sardinia de Nord-Vest, un mormânt neolitic cu trei nișe și enorme coarne de taur sculptate (3800 – 2900 î. Hr.) descoperit în 2008 (și, din păcate, sigilat de autoritățile sarde) există o serie de șapte spiralele roșii, fiecare cu diametrul de  70 cm, pictate într-o nișă laterală:

Nișa cu spirale. De remarcat și tavanul înalt de 1, 70 metri, pictat în albastru și alb, cuoarea cerului și culoarea luminii

Spiralele peretelui din dreapta

Spiralele peretelui din stânga

 

2.    Panourile din Castelluccio

De departe cele mai interesante sunt panourile descoperite în marea necropolă din Castelluccio (sec. XIX – XV î. Hr.), Siracuza, Sicilia. Unul pare a simboliza unirea rituală a celor două principii: masculin și feminin, iar celălalt pare a avea un simbolism falic:

 

3.    Dubla spirală falică

Tot în Sardinia există așa-numitele Domus de Janas, morminte săpate în piatră/hipogee semănând cu un pântec de femeie, unde dubla spirală apare ca element falic:

Mormântul din Moronzanos, Chiaramonti, Sardinia

Domus di Corongiu, Pimentel, Sardinia

Domus dell’Ariete/Mormântul Berbecului, Perfugas, Sardinia

 

IV. SPIRALA ȘAMANULUI

Am ales câteva desene gravate în stâncă în care spirala apare fie ca o… unealtă a omului sfânt – șamanul, fie ca un semn de protecție și binecuvântare:

Alice Springs, Australia

Arroyo Hondo, New Mexico, SUA

Tucson, SUA

Chaco Canyon, SUA, intrarea dinspre sud, 900 d. Hr. ;spirala indică solstițiul de vară

Chaco Canyon, SUA, aprox.400 d. Hr.

Spirală și pasăre, Albuquerque, SUA

Spirală din Alaska

spirală din La Zarsa, Insulele Canare,aprox. 900 d. Hr.

Spirală din La Palma, Insulele Canare

Spirală din valea Fontanalbe, muntele Bégo, Alpii Maritimi, Franța (unde au fost descoperite 35 000 de petroglife)

***

Semnul spiralei, oricât de tentant ar fi să credem că ar fi intrat în viața strămoșilor noștri din lumea vie din jurul lor, era un semn sacru, investit cu putere de șamanul/inițiatul unei comunități.
Sigur, seamănă pefect cu cochilia de melc, dar seamănă și cu ADN-ul, cu forma galaxiilor sau cu vârtejul unui ciclon, pe care strămoșii noștri nu aveau cum să le vadă. Cum se explică ?
Poate străvechea scriere șamanică era o scriere universală, adică limba comună a Universului ?

LUCRĂRI CONSULTATE

Indogermanisches etymologisches Wörterbuch, Julius Pokorny
Istoria religiilor I-Religiile antice, Giovanni Filoramo (coord.), Polirom 2008
Histoire des croyances et des idées religieuses I (de l’ âge de la pierre aux mystères d’ Éleusis), Mircea Eliade, Payot, Paris, 1978
Imagini și simboluri, Mircea Eliade, Ed. Humanitas, București 2013 (reeditare)
De la Preistorie la Istorie, Gordon Childe, Ed. Științifică, București, 1967
Civilizație și cultură, Marija Gimbutas, Ed. Meridiane, București, 1989

Website-ul Il Navigatore curioso, Sardegna misteriosa: le affascinanti spirali della Tomba della Scacchiera, 11 ottobre 2013

AUTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui articol cu condiția menționării sursei:

http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și a autorului: ZENAIDA ANAMARIA LUCA