BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL

În actualele demonstrații antiguvernamentale din Belarus, opoziția arborează steaguri în roșu și alb, iar în locurile unde poliția i-a linșat pe demonstranți, zac flori roșii și albe. Culorile acestea sunt încărcate cu un simbolism istoric… și exprimă respingerea față de președintele Aleksandr Lukașenko.

Actuala Republică Belarus s-a născut acum 25 de ani – în urma prăbușirii URSS și odată cu ea și a Republicii Socialiste Sovietice Belarus (RSSB) – cu ajutorul lui Lukașenko, cel care a hotărât ca steagul noii republici să fie tot cel vechi al RSSB, dar căruia i s-au adăugat niște ornamente folclorice marginale în alb și roșu. În secolul trecut, cele trei încercări nereușite de a dobândi independența s-au făcut sub un stindard roșu și alb.

Aleksandr Lukașenko

Aspectul cel mai complicat al actualei crize prin care trece țara este că, dacă problema sa este evidentă – Lukașenko a pierdut sprijinul maselor – în schimb, rațiunea de a fi a revendicărilor naționaliste nu este limpede. Căci Republica nu se deosebește de Rusia în ziua de azi mai mult decât se deosebea în secolul X, când stăpânii feudali locali s-au eliberat de sub suveranitatea Kievului. Limba bielorusă este pentru ruși o rusă năpădită de neologisme poloneze, iar pentru polonezi o poloneză rea, plină de neologisme rusești. Iar, dacă din punct de vedere idiomatic situația e confuză, din punct de vedere istoric este și mai mult.

Căci Rutenia, cum se numea în Evul Mediu, a devenit cunoscută ca Rusia Albă, pentru a se deosebi de Rusia care era ocupată de mongolii – o rasă galbenă – lui Ginghis Han și Kublai Han. În Occident, denumirea de Rusie Albă (traducerea formulării rusești) apare de abia prin secolul XVI. Numai în timpul în care regatul lituano-polonez și-a atins maxima întindere (includea și Ucraina Occidentală) legătura etnică, culturală și sentimentală a bielorușilor nu a fost cu Rusia.

Această înrudire strânsă dintre Rusia și Belarus se vede peste tot. În economie, 80% din comerțul exterior al bielorușilor se îndreaptă spre Rusia, iar între cele două țări nu există taxe vamale. În istoria recentă, actualul steag – copiat după cel al RSSB – a fost adoptat în urma unui plebiscit, aprobat de 75% din populație. În faza finală a URSS, când Gorbaciov a fost secretar general al PC, RSSB avea cel mai înalt nivel de viață din toată Uniunea. În nenorocirea cauzată de catastrofa nucleară de la Cernobîl, Belarus a suferit tot atât de mult ca și Ucraina.

Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin

Pentru naționaliștii bieloruși cei mai încăpățânați, această legătură strânsă cu Rusia înseamnă un mare obstacol. Pe de o parte, mulți bieloruși nu vor o distanțare ostilă de „fratele mai mare”. Pe de alta, în Rusia actuală, alianța cu Minsk este o piesă cheie în toată structura și strategia militară față de Occident; este piesa la care nu se poate renunța.

Toate acestea ne îndeamnă să credem că o posibilă soluție, chiar probabilă, a situației actuale va fi ca Moscova să-l lase pe Lukașenko să cadă și să accepte, pentru moment, o figură din opoziție (poate, Victor Babariko, închis de Lukașenko) ca președinte…„de probă”, păstrând steagul actual al țării.

Viktor Babariko

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO

En las actuales manifestaciones antigubernamentales de Bielorrusia la oposición enarbola banderas rojiblancas y en los lugares en que la policía linchó manifestantes, yacen flores rojas y blancas. Y es que esos colores van cargados de un simbolismo histórico… y de expresión del repudio al presidente Alexander Lukashenko.

Porque la Bielorrusia actual nació hace 25 años – a raíz del hundimiento de la URSS y con ella, su República Socialista Soviética Bielorrusa (RSSB) – de la mano de Lukashenko, quien impuso como bandera del nuevo país la de la antigua RSSB a la que se le añadieron unos ornamentos marginales folklóricos en blanco y rojo. El siglo pasado los tres intentos malogrados de independencia bielorrusa se hicieron bajo un estandarte rojo y blanco.

Aleksandr Lukașenko

El aspecto más complicado de la actual crisis del país es que si su cuita actual es evidente – Lukashenko ha perdido el apoyo de las masas -, en cambio la razón de ser de las reivindicaciones nacionalistas no lo es. Porque la República se diferencia hoy en día tan poco de Rusia como en el siglo X, cuando los señores feudales locales se liberaron de la soberanía de Kiev. El idioma bielorruso es para los rusos un idioma ruso plagado de neologismos polacos y para los polacos, un mal polaco infestado de neologismos rusos. Y si idiomáticamente la situación es confusa, históricamente lo es aún más.

Porque Rutenia, como se llamaba en la Edad Media, pasó a ser conocida como Rusia Blanca para diferenciarse de la Rusia que estaba ocupada por los mongoles – raza amarilla – de Gengis Khan y Gubilai Khan. En Occidente la denominación de Rusia Blanca (traducción de la formulación rusa) aparece sólo a partir del siglo XVI. Solamente durante los años de máxima extensión del reino lituano-polaco, (que se extendió hasta la Ucrania Occidental) la referencia étnica, cultural y sentimental de los bielorrusos no fue rusa.

Ese estrecho parentesco entre Rusia y Bielorrusia aflora por doquier. En lo económico, el 80% del comercio exterior bielorruso se dirige a Rusia y entre los dos países no existen gravámenes aduaneros. Y en la historia inmediata, la bandera actual – calcada de la de la RSSB – fue adoptada tras un plebiscito aprobado por el 75% de la población. En las postrimerías de la URSS, cuando Gorbachov fue secretario general del PC, la RSSB gozaba del nivel de vida más alto de toda la Unión. Incluso en las desgracias el parentesco hizo acto de presencia y la catástrofe nuclear de Chernóbil causó casi tantos daños en Ucrania como en Bielorrusia.

Para los nacionalistas bielorrusos más empecinados, esta estrecha vinculación a Rusia significa un gran obstáculo. Por un lado, buena parte de los propios bielorrusos no quieren un distanciamiento hostil del “gran hermano”. Y en la Rusia actual, la alianza con Minsk es pieza clave de toda su estructura y  estrategia militar de occidente; es pieza irrenunciable.

Todo esto induce a pensar que una salida posible, incluso probable, de la situación actual sea que el Kremlin deje caer a Lukashenko y acepte de momento a una figura de la oposición (por ejemplo, Victor Babariko, encarcelado por Lukashenko) como nuevo presidente… “a prueba”, manteniendo la bandera actual del país.

Viktor Babariko

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.