Putin râde în hohote Diana Negre
Aproape nimeni nu mai pune la îndoială că Rusia a încercat să influențeze alegerile americane, în strădania ei de a deteriora sistemele democratice, dar, ce se întâmplă acum în SUA este mult mai mult decât a visat Vladimir Putin.
Se pare că Rusia a reușit mai mult decât să-l favorizeze pe unul sau altul dintre candidați :a alterat mersul de zi cu zi al politicii americane, ceea ce slăbește echipa care va conduce țara în următorii trei ani și jumătate.
Este suficient să vedem cum, atât democrații din Congres, cât și majoritatea mijloacelor de informare în masă urmăresc obsesiv orice ar putea indica un comportament nepotrivit al președitenlui Trump sau al colaboratorilor săi în timpul campaniei electorale, mai ales acum, când nu mai este vorba de cuvinte, ci de fapte, cum a fost întâlnirea fiului cel mare al lui Donald Trump (Donald Trump Jr.), cu o avocată rusoaică, care susținea că are informații compromițătoare despre Hillary Clinton.
Donald Trump și Donald Trump Jr.
În speranța de a anula rezultatele alegerilor, democrații se agață de orice informație pentru a doborî un președinte pe care îl detestă, iar unii dintre ei menționează, cu vădită plăcere, cuvântul „impeachment”, o modalitate juridică de a-l da jos pe președinte, în cazul în care pot să-l acuze de „delicte grave”.
Unii își amintesc de ceea ce spunea Mitt Romney, un fost candidat republican la președinție, care avertiza, în campania sa din 2012, că Rusia este principala problemă internațională pe care o au SUA, din cauza pretențiilor ei hegemonice și pentru că Moscova, moștenitoare a Uniunii Sovietice, nu și-a închis încă rănile, și nici nu a reușit să-și depășească umilințele pentru înfrângerea din „războiul rece”.
Mitt Romney
Acum, cu obsesia contactelor lui Trump sau a colaboratorilor săi cu reprezentanții ruși, avertismentul lui Romney pare a fi și mai îndreptățit: Rusia a reușit ca eforturile sale de a influența alegerile să afecteze constant viața politică a țării, unde, încrederea în sistemul său electoral se pare că scade.
Dă impresia că s-a pornit un mecanism care nu mai are nevoie de vreun efort din partea rușilor: inamicii lui Trump, – și sunt mulți – fac munca pe care, în mod normal, ar trebui să o facă agenții lui Putin, și care poate afecta foarte serios conviețuirea în SUA.
Spre deosebire de sistemele parlamentare europene, în SUA, nu există un mecanism pentru a da jos un președinte prin vot parlamentar, ci trebuie să se aștepte până la următoarele alegeri. Dacă președintele este destituit sau moare, automat îi urmează în funcție vicepreședintele – în acest caz, vicepreședinte este fostul congresman de Indiana, Mike Pence, care, în mod sigur, ar moșteni aceleași probleme de legitimitate.
Mike Pence
O asemenea situație alterează teribil – acest lucru se întâmplă deja – activitatea zilnică a guvernului, ceea ce afectează nu numai SUA, ci și restul lumii, care se molipsește imediat de tot ce se petrece în cea mai puternică țară din punct de vedere economic și militar de pe glob, iar, în plus, șubrezește încrederea în procesul electoral și chiar în însăși ideea de democrație.
Congresul american are în față problemele sale obișnuite, cum este bugetul, reforma sanitară, o ambițioasă reformă fiscală, dar, totul paralizează din cauza dezbaterilor asupra activității colaboratorilor sau a familiei Trump, când, în timpul campaniei electorale, s-au întâlnit cu cetățeni ruși.
Pentru democrați, totul pare că se compensează prin posibilitatea de a paraliza un președinte, care amenință că va numi, în posturi pe viață, magistrați în Tribunalul Suprem și judecători în tribunalele federale, numiri care vor influența viața politică a țării. Este o prerogativă a președinților: Obama a exercitat-o cu peste 300 de numiri, două dintre ele, în Tribunalul Suprem.
În rivalitatea dintre Moscova și Washington, nu s-ar putea imagina o victorie mai dulce pentru un conducător ca Vladimir Putin, un om care consideră că implozia imperiului sovietic a fost cea mai mare nenorocire a secolului trecut, și care, fără îndoială, consideră că SUA ar fi în bună parte responsabile pentru acesta. Perspectiva de a-l șubrezi pe rivalul pe care mulți îl consideră „liderul lumii libere” printr-o simplă manevră de rutină pentru a-i influența alegerile, aduce nu numai satisfacție, dar declanșează și un sonor râs în hohote.
Autor: Diana Negre.
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.
***
La carcajada de Putin Diana Negre
Pocos dudan en Estados Unidos que Rusia intentó influir en el proceso electoral norteamericano y que esto forma parte de un esfuerzo para perjudicar los sistemas democráticos, pero, lo que ahora está ocurriendo en Estados Unidos ha de superar las mejores esperanzas de Vladimir Putin.
Rusia parece haber conseguido mucho más que favorecer a uno u otro candidato presidencial, sino que ha alterado la marcha diaria de la política norteamericana y, posiblemente, debilita al equipo que ha de dirigir el país durante los próximos tres años y medio.
Basta con ver cómo, tanto los demócratas del Congreso, como la mayoría de los medios informativos siguen de manera obsesiva cuanto pueda indicar un comportamiento inapropiado del presidente Trump o sus colaboradores, durante la campaña electoral, y tratan de presentar sus acciones como delitos, especialmente ahora, que no se trata ya de palabras, sino de hechos, como la reunión del hijo mayor de Donald Trump (Donald Trump Jr.) con una abogada rusa, que aseguraba tener información comprometedora para Hillary Clinton.
Donald Trump Jr.
En sus esperanzas de anular los resultados electorales, los demócratas se agarran a cualquier información para poder acabar con una presidencia que detestan, y algunos mencionan, con evidente gusto, la palabra “impeachment”, una fórmula judicial para destituir al presidente, si pueden acusarlo de “delitos graves”.
Algunos recuerdan la advertencia del otrora candidato presidencial republicano, Mitt Romney, quien, durante su campaña del 2012, advirtió que Rusia era el principal problema internacional de EEUU, en parte por las pretensiones hegemónicas históricas rusas y en parte porque Moscú, heredera de la Unión Soviética, todavía no ha cerrado totalmente las heridas, ni superado la humillación por su derrota en la “guerra fría”.
Donald Trump y Mitt Romney
Ahora, a la vista de la obsesión en torno a los contactos de Trump o de sus colaboradores con representantes rusos, la advertencia de Romney parece más justificada: Rusia ha conseguido que sus esfuerzos para influir en las elecciones afecten constantemente la vida política del país, donde, la confianza en su sistema electoral parece disminuir.
Da la impresión de que ha puesto en marcha un mecanismo que no necesita ya mucho esfuerzo ruso: los muchos enemigos de Trump hacen el trabajo que normalmente correspondería a los agentes de Putin y que puede causar verdadero daño a la convivencia en Estados Unidos.
A diferencia de los sistemas parlamentarios europeos, aquí no hay un mecanismo para substituir a los presidentes mediante un voto parlamentario, sino que hay que esperar a las próximas elecciones. Si el presidente es destituido o muere, le sucede automáticamente su vicepresidente – en este caso, el ex congresista de Indiana, Mike Pence, quien heredaría, seguramente, los mismos problemas de legitimidad.
Mike Pence
Semejante situación alteraría, como ya está ocurriendo, las tareas diarias de gobierno, algo que no solo perjudica a Estados Unidos, sino al resto del mundo que se ve afectado por cuanto ocurre en la primera potencia económica y militar, además de reducir la confianza en el proceso electoral y la democracia misma.
El Congreso norteamericano tiene delante sus problemas habituales, como el presupuesto, además de la reforma sanitaria y una ambiciosa reforma fiscal, pero, todo parece paralizado ante debates acerca de la actuación de los colaboradores y la familia de Trump, en sus contactos con ciudadanos rusos, durante la campaña.
Para los demócratas, todo parece compensado ante la posibilidad de paralizar a un presidente que amenaza con colocar en puestos vitalicios a magistrados del Supremo y jueces en tribunales federales, que han de influir en la vida política del país. Esta es una prerrogativa de todos los presidentes y su predecesor Obama también la ejerció con más de 300 nombramientos, entre ellos, dos en el Supremo.
En la rivalidad entre Moscú y Washington, es difícil imaginar una victoria más dulce para un líder como Vladimir Putin, un hombre que considera la caída del imperio soviético como la mayor desgracia del pasado siglo y que, sin duda, atribuye a Estados Unidos buena parte de la responsabilidad. La perspectiva de debilitar al rival que muchos llaman el “líder del mundo libre” con lo que fue una maniobra rutinaria de influir en sus elecciones, no solo ha de ser causa de satisfacción, sino de una sonora carcajada.
Autor: Diana Negre.
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre. 
ghemulariadnei 