Jamil Mukulu (David Steven)

AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE

Dacă există blesteme, Africa Orientală ar putea avea titlul de regiune blestemată. Însă, nenorocirile politice, rasiste și toate războaiele care lovesc această regiune, de pe la mijlocul secolului trecut, se datorează unei cauze mult mai triste și amare: corupția, cu cea mai rea dintre consecințele ei – violența.

De când au început genocidurile dintre hutu și tutsi în Ruanda și Burundi, precum și războaiele civile și secesioniste din Congo, în această parte a Continentului Negru, are loc o serie neîntreruptă de masacre. Unul dintre ultimii protagoniști ai acestor masacre este ADF (Allied Democratic Forces) din Congo, o bandă de răufăcători care afirmă că luptă pe frontul radicalismului islamic. De când a apărut, în 2014, în partea de răsărit a țării,  a omorât peste o mie de persoane și a jefuit, incendiat sau mutilat orice localnic sau soldat guvernamental a întâlnit.

ADF a fost creat în 1966 de David Steven, un ugandez creștin convertit la islam, cu ce a mai rămas din gherilele NALU (National Army for the Liberation of Uganda). Activitățile sale s-au mutat din Uganda, unde a acționat la început, în Congo, cu scopul de a crea un califat pe care să-l conducă. David Steven se numește acum Jamil Mukulu… și se află întemnițat în Haga, urmând să fie judecat de Tribunalul Internațional.

Jamil Mukulu (David Steven)

AFD este, de fapt, o entitate militară neînsemnată: are 450 de oameni. Însă, este un simptom deosebit de alarmant al patologiei politico-militare a Africii negre. Pe de o parte, sunt foarte multe grupuri și grupuscule înarmate apărute în această parte a Continentului sub steagul islamismului radical, revendicându-se de la Al Qaeda, până la Statul Islamic. Pe de altă parte, este de-a dreptul rușinoasă ineficiența trupelor regulate în lupta lor împotriva gherilelor.

Această ineficiență ar fi inexplicabilă dacă n-ar domni corupția în zonă.  În ultima ofensivă guvernamentală împotriva ADF, 22.000 de militari congolezi s-au pus într-o situație ridicolă atunci când au încercat să elimine banda. Nu au reușit și, în plus, au suferit pierderi inexplicabile… inexplicabile, pentru că corupția a mai redus din dorința de a-l găsi pe inamic, de a trage asupra lui și de a-l nimeri.

Cel mai rău în această situație militară este că ea există pe tot Continentul. Eșuează nu numai armatele din Congo, ci și cele din Ruanda, Zimbabue și Namibia, care s-au dovedit a fi tot atât de inofensive atunci când au fost duse să lupte (în 1998) pentru președintele Kabila în Congo. Trupele acestea s-au tot luptat cu mercenarii din Congo Oriental, până în 2003 și, pe lângă faptul că au omorât peste două milioane de civili, n-au rezolvat niciuna dintre problemele pentru care au fost aduse să lupte.

Iar cele 16.000 de „căști albastre” – cel mai mare contingent înarmat mobilizat de ONU – care se află în Congo din 2010 pentru a pacifica țara, au un palmares foarte asemănător cu cel al trupelor regulate, care operează în această zonă africană de trei decenii încoace.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR

Si existieran las maldiciones, África Oriental podría reclamar el triste título de región maldita. Pero, todas las desgracias políticas, racistas y bélicas que se abaten sobre esta región, desde mediados del siglo pasado, tienen un origen mucho más triste y amargo: la corrupción, con la peor de sus secuelas que es la violencia.

Y es que desde que se iniciaron los mutuos genocidios de hutus y tutsis en Ruanda y Burundi, así como las guerras civiles y secesionistas del Congo, esa parte del Continente Negro ha registrado un rosario ininterrumpido de matanzas. Uno de los últimos protagonistas de ese rosario es el ADF (Allied Democratic Forces) congoleño, una banda de forajidos que aseguran que militan en el frente del radicalismo islámico. Desde su aparición en el 2014, en el este congoleño, ha asesinado a más de mil personas y robado, incendiado y mutilado a cuanto indígena pacífico o soldado gubernamental se le pusiera por delante.

El AFD fue fundado en 1966 por David Steven, un cristiano ugandés convertido al islam, con los supervivientes de la guerrilla ugandesa NALU (National Army for the Liberation of Uganda). Sus actividades se desplazaron desde un principio de Uganda al Congo con el objetivo de crear allí un califato encabezado por Steven, ahora llamado Jamil Mukulu… y encarcelado en La Haya en espera de ser juzgado por el Tribunal Internacional.

Jamil Mukulu (David Steven)

En sí, el AFD es una entidad militar insignificante; cerca de 450 hombres. Pero es un síntoma doblemente alarmante de la patología político-militar del África negra. Por una parte, son legión los grupos y grupúsculos armados que surgen en esa parte del Continente enarbolando la bandera del islamismo radical, invocando desde Al Qaeda hasta el Estado Islámico, y por otra parte, es abochornante la ineficacia de las tropas regulares en su lucha contra las guerrillas.

Esta inoperancia resultaría inexplicable si no fuera por la corrupción que impera en la zona. En la última ofensiva gubernamental contra el ADF, 22.000 soldados congoleños hicieron el ridículo en un teórico intento de eliminación de la banda. No lo consiguieron y, además, sufrieron pérdidas inexplicables… inexplicables, salvo que la corrupción mermase las ganas de dar con el enemigo y de disparar a dar

Lo peor de esta situación militar es que se da en todo el Continente. No son solo los ejércitos del Congo los que fracasan; los de Ruanda, Zimbabue y Namibia resultaron igual de inofensivos cuando acudieron (1998) a luchar por el presidente Kabila en el Congo. Estas tropas combatieron a los mercenarios del Congo Oriental hasta el 2003 y, aparte de causar la muertes de bastante más de dos millones de personas – casi todas, civiles -, no resolvieron ninguno de los problemas que habían ido a combatir.

Y los 16.000 “cascos azules” – el mayor contingente armado movilizado por la ONU – que están en el Congo desde el 2010 para pacificar el país tienen un palmarés muy, muy, similar al de las demás tropas regulares que operan en esta zona africana desde hace tres decenios.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.