Afgani antrenați în tabere din Iran

MAI BINE MORT DECÂT VIU

Unul dintre subprodusele războiului civil sirian – de fapt, a întregului șir de „războaie islamice” care au pustiit Orientul Mijlociu de la invazia sovietică în Afganistan – este numărul tot mai mare de mercenari, care fac zile amare lumii actuale. În lumea morții în slujba ofertantului care plătește cel mai bine, printre principalele țări care angajează mercenari, se evidențiază, puternic, Iranul.

Năzuințele hegemonice ale Teheranului în lumea musulmană, cu sprijinul pe care îl acordă organizației Hamas în Palestina și lui Assad în Siria, au dus la crearea unui autentic corp expediționar (brigăzile Qud) și la desfășurarea unei constante activități războinice care țintește departe.

Departe, deoarece ayatolhii prevăd o reizbucnire a violențelor în Afganistan: de îndată ce se vor retrage din această țară trupele occidentale, va renaște imperiul taliban, urât de două ori: pentru că va fi un aliat al Arabiei Saudite și pentrucă va fi format din musulmani suniți. Și pentru acea zi, Teheranul își pregătește o intervenție militară în Afganistan, în principal cu brigăzile Qud și brigăzile de voluntari afgani, pe care îi are înrolați și luptă, acum, în Siria.

Ayatolahii vorbesc de „Divizia afgană”, dar, aceasta numără cel mult 18.000 de voluntari. Unii dintre ei sunt veterani ai războaielor afgane, însă marea majoritate a fost recrutată din milionul de afgani refugiați ilegal în Iran și trăiesc într-o sărăcie lucie, cu teama că oricând pot fi expulzați din țară. Pentru ei, înrolarea în „Divizia afgană” înseamnă bani și situație legalizată.

Căci, după trei concentrări succesive de trei luni fiecare, primesc, în mod automat, permisul de ședere și de muncă în Iran. Cât timp sunt în serviciul activ, primesc cel puțin echivalentul a 770 € pe lună, care nu sunt o avere pentru nivelul de viață din Iran, dar îi scapă de mizerie.

Plata și premiul – prăzile din campanie sunt în plus, nu se iau în considerare – reprezintă o suficientă atracție pentru tineri, cu toate că nu deschid larg porțile spre bunăstare. Mai degrabă le deschid spre moarte. Familia (văduvele, fiii, părinții) celor căzuți în luptă primesc, automat, cetățenia iraniană și o pensie de  250 € pe lună, precum și un tratament mai binevoitor din partea autorităților pentru a-și găsi de lucru, pentru a primi asistență socială sau locuință.

Dacă este adevărat ce spune presa din Iran și din țările vecine, Teheranul a creat „Divizia afgană” și brigăzile Qud deoarece prevede că vor avea loc noi conflicte armate. Înfruntarea cu Riadul mai mult ca sigur că va escalada, și după ceea ce s-a văzut în Siria, Yemen și Afganistan, confruntarea armată va fi inevitabilă. Mai ales, dacă nu se vor face multe și abile manevre politice, Iranul se va vedea în situația de a-și folosi marea sa superioritate demografică în fața blocului saudit.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

MEJOR MUERTO QUE VIVO

Niños afganos refugiaos en Irán

Uno de los subproductos de la guerra civil siria – en realidad, de toda la ristra de “guerras islámicas” que han asolado el Oriente Medio desde la invasión soviética de Afganistán – es el creciente número de mercenarios que atormentan el mundo actual. Y en este mundo de la muerte al mejor postor destaca fuertemente el Irán como uno de los principales contratistas.

Las aspiraciones hegemónicas de Teherán en el mundo musulmán, con su apoyo a Hamas en Palestina y a los Assad en Siria, desembocaron en la creación de un auténtico cuerpo expedicionario (las brigadas Qud) y una constante actividad bélica de largo alcance.

De largo alcance, porque los ayatolás prevén un próximo rebote de las violencias en el Afganistán: En cuanto se retiren de allá las tropas occidentales, resurgirá el imperio talibán, doblemente odiado: por aliado de Arabia Saudita y por ser musulmanes sunníes. Y para ese día, Teherán prevé su intervención militar en el Afganistán, principalmente con las brigadas Qud y las brigadas de voluntarios afganos que tiene actualmente enrolados en Siria.

Los ayatolás hablan de la “división afgana”, pero su número es cómo máximo de 18.000 voluntarios. Unos cuantos de ellos son veteranos de las guerras afganas, pero la gran mayoría ha sido reclutada entre el millón de afganos que se han refugiado ilegalmente en el Irán y malviven acuciados por la pobreza extrema y el miedo a la expulsión del país. Para ellos el enrolamiento en la “División afgana” significa dinero y legalidad.

Porque después de tres enganches consecutivos de tres meses cada uno reciben automáticamente el permiso de residencia y trabajo en el Irán. Y mientras están sirviendo, la solada mínima es el equivalente de 770 € mensuales, que no es ninguna fortuna para el nivel de vida iraní, pero sí una garantía contra la miseria.

La paga y el premio – los botines en campaña no se contabilizan – son aliciente suficiente para muchos jóvenes pese a que no abren de par en par las puertas del bienestar. Estas las abren más bien la muerte. Los familiares (viudas, hijos, padres) de los caídos en combate reciben automáticamente la ciudadanía iraní y una pensión de viudedad/orfandad de 250 € mensuales, amén de un trato más que benevolente por parte de las autoridades a la hora de buscar trabajo, asistencia social o alojamiento.

De ser cierto lo que dice la prensa del Irán y las naciones vecinas, Teherán ha creado la “División afgana” y las brigadas Qud en previsión de nuevos conflictos armados. El enfrentamiento con Riad irá seguramente a más y después de lo visto en Siria, Yemen y el Afganistán, el recurso a la confrontación armada resultará inevitable. Sobre todo, si a falta de muchas y hábiles maniobras políticas, Irán se ve en la tesitura de aprovechar su gran superioridad demográfica frente al bloque saudí.

Mapa de Irán

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.