Tabăra de refugiați de la Bidi Bidi
UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII
Politica umanitară a Ugandei este cea mai generoasă din lume, dacă ar fi să judecăm după felul în care abordează această problemă. Cu toate că realitatea nu se ridică la nivelul acestui spirit frățesc, Uganda nu numai că are, la ora actuală, cea mai mare tabără de refugiați din lume,– la Bidi Bidi, în nord-estul țării, cu 272.000 de azilanți, la care se adaugă alți 150.000 de imigranți clandestini, care traversează continuu frontiera sudanezo-ugandeză, deoarece sunt păstori care încă mai au mici turme în Sudanul Meridional -, dar își păstrează ferm, în continuare, o atitudine foarte deschisă și primitoare față de acești nevoiași.
Tabăra de refugiați de la Bidi Bidi
Și aceasta, deoarece guvernul Ugandei este convins că acești migranți – în marea lor majoritate, sudanezi din sud – sunt o oportunitate și nu o problemă: este o masă umană care, dacă este integrată, va spori PIB-ul țării. Astfel, azilanții sunt identificați, înregistrați și găzduiți în tabără, în cel mult 48 de ore de la sosire, li se dau cartele pentru rații de alimente, copiii lor sunt școlarizați gratuit și tot gratuită este toată asistența medicală.
În plus, fiecare azilant primește 30 de metri pătrați – la începutul acestui deceniu, parcelele erau de 100 x 30 m – pentru a se adapta imediat la viața economică a țării și este ajutat (în măsura posibilităților) să se integreze cât mai bine în societate. Nu este nevoie să mai spunem că marea majoritate a terenurilor repartizate refugiaților sunt pământuri desțelenite, pe care ugandezii localnici nu au vrut, pănă acum, să le lucreze.
Toată această abordare este deosebit de generoasă și se datorează, în bună parte, faptului că, în guvernul ugandez actual, sunt politicieni care, la sfârșitul secolului trecut, s-au refugiat în Sudanul Meridional, dar, punerea ei în practică, este, în realitate, destul de tristă. Este adevărat că tabăra Bidi Bidi nu este înconjurată cu garduri, iar rezidenții ei se pot mișca liber, însă, pentru a ieși din district, este nevoie de un permis special, pe care puțini sudanezi pot să-l obțină.
Paduel, Sudanul de Sud
Trăsătura cea mai pozitivă a ospitalității ugandeze este, poate, atitudinea populației, care acceptă, fără reticențe și fără invidie, prezența refugiaților și relativele privilegii de care se bucură aceștia : bonuri pentru alimente, școlarizare gratuită – fără să simtă vreo gelozie sau invidie; cel mult, câte un șmecher ugandez se dă drept refugiat sudanez, prin districtul Yumbe – unde se află tabăra Bidi Bidi – ca să beneficieze de o asistență socială la care n-ar avea dreptul.
Pe de altă parte, integrarea acestei mase umane, fără prea multă calificare profesională și intelectuală, ar necesita – conform calculelor autorităților de la Kampala – o tranșă din buget de un miliard de dolari, ori, donațiile primite, până acum, din străinătate rămân departe de această sumă.
Kampala, Uganda
Autorul articolului: Valentín Popescu
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
El campamento de Bidi Bidi
Si fuera por los planteamientos, la política humanitaria de Uganda con los refugiados es la más generosa del mundo. Y si bien la realidad rebaja notablemente ese espíritu fraternal, Uganda no sólo tiene hoy en día el mayor campamento de refugiados del mundo – Bidi Bidi, en el noroeste del país, con 272.000 asilados a los que hay que sumar cerca de 150.000 inmigrantes clandestinos que cruzan constantemente la frontera sudan-ugandesa porque son pastores que aún tienen pequeños rebaños en el Sudán Meridional -, sino que mantiene una actitud muy abierta e integrista con los fugitivos.
El campamento de Bidi Bidi
Porque el Gobierno ugandés insiste en ver en los desplazados – en su inmensa mayoría, sudaneses del sur – una oportunidad y no un problema : una masa de población que, una vez integrada, ha de elevar el PIB nacional. Y así, a los asilados se les identifica, registra y aloja en campamentos en un máximo de 48 horas, se les da cartillas de racionamiento para que compren alimentos, a sus niños se les escolariza gratis y gratuita es también la asistencia médica.
Además, a cada refugiado se le regala un solar de 30 m2 – a principios del decenio las parcelas eran 100 x 30 m – para que se integre inmediatamente en la vida económica del país y se le ayuda (en la medida de lo factible) a insertarse en la sociedad. No hace falta decir que la inmensa mayoría de las tierras repartidas entre los fugitivos son solares yermos que los indígenas no han querido trabajar hasta ahora.
Todo esto que como planteamiento es enormemente generoso y se debe en gran parte a que el actual Gobierno ugandés está compuesto por políticos que a finales del siglo pasado se refugiaron en Sudán Meridional tiene una plasmación bastante más triste en la realidad. Y si es verdad que el campamento de Bidi Bidi no está cercado y que sus residentes se pueden mover libremente, para salir del distrito se necesita un salvoconducto y este lo obtienen tan solo contadísimos sudaneses.
La crisis en el Sudán del Sur, 2014
A todo esto, quizá la característica más positiva de la hospitalidad ugandesa sea la actitud de la población que acepta sin reticencias ni envidias la presencia de los refugiados y los relativos privilegios de estos – bonos alimentarios, escolaridad gratuita – sin sentir celos ni envidias; a lo sumo, algún listillo ugandés se hace pasar por refugiado sudanés en el distrito de Yumbe – donde está emplazado Bidi Bidi – para hacerse con una asistencia social a la que no tiene derecho.
Por otra parte, la integración de esta masa humana de escasa formación profesional e intelectual requeriría – según cálculos de las autoridades de Kampala – una partida presupuestaria de mil millones de $ y los donativos recibidos hasta ahora del extranjero quedan muy lejos de esta suma.
Kampala, Uganda
Valentín Popescu
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentí Popescu.
ghemulariadnei 