Christine Ford

Două Americi              Washington, Diana Negre

Spectacolul politicii americane din aceste ultime zile, atât în New York, unde se reunește, anual, în luna septembrie. Adunarea Generală a ONU, cât și în Washington, unde se coc bobul și lintea politicii și economiei  americane, arată că nu există una, ci două țări în SUA, din ce în ce mai îndepărtate, cu un dialog dificil și cu slabe posibilități de a se înțelege între ele.

Nu că ar fi, aici, societatea împărțită între bogați și săraci, între universitari și muncitori cu brațele, între tineri și bătrâni, între imigranți și cetățeni cu drepturi depline, sau între cele patru generații care populează astăzi această imensă țară, ci faptul că există două viziuni asupra lumii din ce în ce mai ireconciliabile și care se pare că aruncă SUA într-un nou război civil, din fericire lipsit de cruzime, dar, nu mai puțin exasperant.

În New York, președintele și-a desfășurat din nou politica sa plină de izbituri, cu care a distrat o jumătate de lume, a exasperat o parte din compatrioții săi, a entuziasmat o altă parte și s-a apropiat de rivalii tradiționali ai SUA.

Cititorii noștri își amintesc, desigur, hohotele de râs care au însoțit discursul lui Trump, rostit în fața adunării internaționale din săptămâna aceasta, când s-a exprimat în maniera sa obișnuită pentru a ridica în slăvi rezultatele politicii sale internaționale și îmbunătățirile “astronomice” pe care le-a adus în viața economică a concetățenilor săi.

O mare parte a națiunii s-a alăturat amuzamentului internațional, și a deplâns situația ridicolă  în care a țara a fost adusă de Donald Trump, însă, o altă parte s-a simțit mândră de faptul că americanii îi înfruntă pe cei pe care îi consideră aliați ingrați, și vor să se termine cu practicile comerciale abuzive, și cu toleranța față de regimurile ostile Americii.

Însă, mult mai mult decât cele spuse la ONU cântărește dezbaterea asupra unui loc vacant la Tribunalul Suprem al SUA, care nelinișteste  întreaga națiume și arată, în mod clar, cât de adânc este divizată țara.

Joia trecută, în avioane, în bursa de la New York, în birouri, în case private sau în taverne, națiunea întreagă a urmărit, timp de aproape nouă ore, depoziția judecătorului Brett Kavanaugh, candidatul ales de Trump pentru a deveni cel de al nouălea magistrat al Tribunalului Suprem, și mărturia doamnei Christine Ford, care îl acuză că ar fi încercat să o violeze, acum 36 de ani, când amândoi erau adolescenți.

Christine Ford

Timp de cinci ore, Ford a declarat fără să șovăie că Brett Kavanaugh a trântit-o pe un pat, a încercat s-o dezbrace ca s-o violeze și că a fost cât pe ce să se sufoce când i-a acoperit gura ca să nu țipe. Timp de trei ore, Kavanaugh a dat asigurări că nu a fost niciodată în casa din apropierea Washingtonului în care s-ar fi petrecut tentativa de viol și a prezentat agenda pe care o folosea, în anii aceia, pentru a demonstra că, atunci, nici măcar nu se afla în zonă.

Ford s-a arătat foarte afectată de ceea ce s-a întâmplat acum mai mult de trei decenii, iar Kavanaugh a deplâns acuzațiile ne fondate care, după părerea sa, nu au decât o motivație politică.

După terminarea depozițiilor, pe care țara le aștepta de zece zile, de când apăruseră denunțurile, toți democrații o credeau pe Ford, iar republicanii pe Kavanaugh. Și nu numai în Comisia Senatului, ci și pe stradă, în discuțiile din cafenele și din birouri, precum și în mijloacele de informare în masă.

În ziua următoare, în orele de dinaintea votului în comisia judiciară, democrații chiar au părăsit sala de dezbateri pentru a face declarații pe culoare.

Toate acestea corespund profundei divizări a societății americane între globaliști și naționaliști, între cei care vor să salveze avortul cu orice preț și cei care-l consideră o crimă, între cei care vor mai multe ajutoare sociale și cei care pretind o mai mare responsabilitate individuală; unii vor să primească mai mulți imigranți, iar alții se tem pentru identitatea societății americane, unii cred în Dumnezeu, iar alții văd credința ca pe un fel de demonstrație de igoranță, și …unii îl apără, iar alții îl detestă pe Trump.

Divizări aproape de nerezolvat, doarece nu mai este vorba despre buzunar, ci de convingeri, ori cu acestea este aproape imposibil să se ajungă la vreun compromis.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Dos Américas            Washington, Diana Negre

El espectáculo de la política norteamericana de estos últimos días, tanto en Nueva York donde anualmente se reúne en septiembre la Asamblea General de la ONU, como en Washington donde cuecen las habas de la política y la economía del país, indican que no tenemos tan solo uno, sino dos países en Estados Unidos, cada vez más alejados, con un diálogo más difícil y menos posibilidad de entendimiento.

No es que la sociedad esté aquí dividida entre ricos y pobres, universitarios y trabajadores manuales, jóvenes y viejos, inmigrantes o ciudadanos o las cuatro generaciones que hoy pueblan este vasto país, sino que son dos visiones del mundo cada vez más irreconciliables y que parecen sumir a Estados Unidos en una nueva guerra civil, afortunadamente incruenta, pero no por esto menos enconada.

En Nueva York, el presidente desplegó nuevamente su política de trompazos, con lo cual ha divertido a medio mundo, desesperado a una parte de sus compatriotas, entusiasmado a otra y se ha acercado a rivales tradicionales de Estados Unidos.

Nuestros lectores seguramente recuerdan las carcajadas que acompañaron al discurso de Trump ante la asamblea internacional esta semana, cuando se expresó en su forma habitual de ensalzar los resultados de su política internacional y las mejoras “astronómicas” que presume de haber traído a la vida económica de sus compatriotas.

Una buena parte del país se sumó a las burlas internacionales y lamentó el ridículo que su país está haciendo a causa de Donald Trump, pero otra parte se sintió orgullosa de que los norteamericanos planten cara a lo que consideran aliados desagradecidos, prácticas comerciales abusivas o tolerancia ante regímenes enemigos.

Pero mucho más que las Naciones Unidas es el debate en torno a una vacante del Tribunal Supremo, lo que tiene en vilo al país y muestra de forma más clara lo profundo de sus divisiones.

Este pasado jueves, desde los aviones, la bolsa de Nueva York, hasta las oficinas y las casas particulares o las tabernas, el país estuvo siguiendo las casi nueve horas de testimonio del juez Brett Kavanaugh, el candidato elegido por Trump para convertirse en el noveno magistrado del Supremo y de la señora Christine Ford, quien lo acusa de haber intentado violarla hace 36 años, cuando ambos eran adolescentes.

Brett Kavanaugh

Christine Ford

Durante casi cinco horas, Ford declaró que no abriga duda alguna de que Kavanaugh la echó sobre una cama, intentó desnudarla para violarla y casi la mata cuando le tapó la boca para que no gritara. Durante más de tres horas, Kavanaugh aseguró que jamás había estado en la casa próxima a Washington en la que supuestamente habría ocurrido el intento de violación y presentó la agenda que utilizaba en aquellos años para demostrar que ni siquiera se encontraba en el área.

Ford se mostró muy afectada por lo ocurrido hace más de tres decenios y Kavanaugh lamentó las acusaciones infundadas que, a su modo de ver, no tienen más motivación que la política.

Al acabar los testimonios, que el país ha estado esperando durante diez días desde que surgieron las denuncias, todos los demócratas creían a Ford, los republicanos a Kavanaugh. Y no solo en la comisión del Senado, sino en las calles, las discusiones en cafés y oficinas y, como no, los medios informativos.

Al día siguiente, en las horas anteriores al voto de la comisión judicial, los demócratas abandonaron incluso la sala del debate para hacer declaraciones en los pasillos.

Todo corresponde a la división profunda en la sociedad norteamericana entre los globalistas y los nacionalistas, los que quieren salvar el aborto a toda costa y los que lo consideran un crimen, los que desean más ayudas sociales y quienes exigen responsabilidad individual; unos quieren acoger a más inmigrantes y otros temen por la identidad de la sociedad norteamericana, unos creen en Dios y otros ven la fe como una demostración de ignorancia, y… unos defienden y otros detestan a Trump.

Divisiones casi insalvables porque no se trata ya del bolsillo, sino de las convicciones y, con estas, es casi imposible hacer compromisos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.