HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ        Washington, Diana Negre

Hong Kong aparține Chinei, nimeni nu pune la îndoială acest lucru, cu excepția unei mari părți a… locuitorilor acestei foste colonii britanice. Însă, faptul că criza din Hong Kong nu este numai o problemă exclusiv a Chinei, ci și a SUA, îi uluiește doar pe observatorii superficiali.

Aceștia sunt uimiți pe bună dreptate, deoarece, față de tulburările de acolo, care durează de ceva vreme, președintele Trump proclamă, sus și tare, că e vorba de o problema internă a Chinei, și că, deasemenea, conducătorul cel mare de la Beijing – Xi Jinping – este  „… un mare om de Stat… care, în mod sigur, va rezolva problema…”.

Conducătorii Partidului Democrat din SUA nu sunt uimiți deloc, lasă însă să se întrevadă că sunt nemulțumiți de faptul că președintele nu se amestecă în această criză și nu condamnă China, nu se implică în găsirea unei soluții pentru acest conflict străin și depărtat.

Totuși, democrații sunt, în ziua de azi, în opoziție și consideră că orice criză e bună pentru a-l coroda pe rival. Și, dacă criza nu-i americană și rezolvarea ei se află dincolo de posibilitățile și responsabilitățile Casei Albe, nu prea le pasă; important este să câștige viitoarele alegeri prezidențiale.

În realitate, China este un nod în gât pentru Trump, cu sau fără criza din Hong Kong. Căci Beijingul post-stalinist a făcut să apară o Chină cu un comerț gigantic, care schimbă regulile economiei mondiale … și nu tocmai pe placul și pe gustul SUA. Îi vine foarte greu, este puțin rentabil pentru America să conviețuiască cu China, dar, nici fără ea nu-i este ușor.

Trump a încercat, în felul său, să reașeze relațiile comerciale cu această țară, adică brusc și smucit. Atât de brusc și de smucit că, de mai multă vreme, se vorbește de un război comercial între acești doi coloși. La urma urmelor, însă, Trump – și odată cu el, toată lumea financiară americană – a constatat că globalizarea politico-economică este, în prezent, atât de încurcată, încât nu se poate să nu ții seamă de ea.

Amânarea bruscă (în loc de septembrie, pentru o dată care să fie după Crăciun) a măririi taxelor vamale americane asupra bunurilor de consum care provin din China ilustrează admirabil acest lucru. această interdependență. Trump a luat această hotărâre în urma unei somații sau amenințări nu din partea Beijingului, ci din partea comercianților americani. Asta pentru că, sporirea taxelor vamale ar fi afectat nu numai respectivele întreprinderi din China (majoritatea depind de Stat), ci și pe cele din SUA, unde ar fi declanșat o creștere a prețurilor și unde ar fi ruinat afacerile de Crăciun ale unui număr foarte mare de comercianți, ca să nu mai vorbim și de bugetele marii mase a consumatorilor finali.

Desigur, consilierilor prezidențiali le-a scăpat această interdependență comercială, atunci când i-au recomandat (sau i-au tolerat) lui Trump o politică de reașezări bruște cu China. Și acum Trump, confruntat cu neașteptatele – pentru el – plângeri ale comercianților naționali, caută o ieșire din situația dificilă „…nici cu tine, nici fără tine…”

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO    Washington, Diana Negre

Que Hong Kong sea chino no lo pone en duda más que gran parte de los habitantes de la ex colonia británica. Pero, que la crisis de Hong Kong no sea exclusivamente china, sino también estadounidense, solo sorprende a los observadores superficiales.

Estos se sorprenden de buena fe de que, ante los prolongados disturbios de allá, el presidente Trump grite a los cuatro vientos que se trata de un problema interno chino y que el máximo líder de Pekín – Xi Jinping – es “… un gran hombre de Estado… que, a buen seguro, arreglará el problema…”.

Y los dirigentes del Partido Demócrata estadounidense no se sorprenden, pero, hacen ver que sí y que se indignan de que el presidente no se inmiscuya en la crisis y no condene a China y se implique en hallar a una solución al conflicto ajeno y lejano.

Pero, los demócratas son, hoy por hoy, la oposición y consideran que cualquier crisis es buena para desgastar a su rival. Y si la crisis no es americana y su solución se sale de las posibilidades y responsabilidades de la Casa Blanca, no les importa; lo que importa es ganar las próximas presidenciales.

En realidad, China es un mal trago para Trump, con o sin crisis de Hong Kong. Porque el Pekín post estalinista  ha hecho surgir una China comercialmente gigantesca, que está cambiando las reglas de la economía internacional… y no precisamente a gusto y conveniencia de los EE.UU. En primer lugar, porque convivir con ella es poco rentable para ellos, pero, sin ella, tampoco pueden vivir a gusto.

El reajuste de las relaciones comerciales lo ha buscado Trump a su manera, basta y brusca. Tan brusca y basta que hace tiempo que se viene hablando de una guerra comercial entre los dos colosos. Pero, a la hora de la verdad, Trump – y con él, todo el mundo financiero estadounidense – se ha encontrado con que la globalización político-económica del mundo es, actualmente, tan intrincada que la guerra, aunque sea comercial, es mucho peor que la situación actual.

El súbito aplazamiento (de septiembre a pasadas las próximas Navidades) de la subida de los aranceles estadounidense sobre los bienes de consumo chinos ilustran esta interdependencia maravillosamente. Trump no decidió el aplazamiento a instancias o amenazas de Pekín, sino de los comerciantes estadounidenses. Porque el incremento del gravamen habría perjudicado en China a las respectivas industrias (en su mayoría, dependientes del Estado), pero, en los EE.UU., habría causado una elevación de los precios y arruinado el negocio navideño de infinidad de comerciantes, para no hablar de las finanzas domésticas de la masa de consumidores finales.

Evidentemente, los asesores presidenciales pasaron por alto esta interdependencia comercial cuando recomendaron (o toleraron) a Trump una política de reajustes a la brava con China. Y ahora, confrontado con las – para él, inesperadas – quejas de los comerciantes nacionales, Trump está buscándole una salida a aquello de“… ni contigo, ni sin ti…”

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.