GENERAȚIA INTERNETULUI           Diana Negre ,  Washington

Folosirea tweet-urilor și a informațiilor care apar ca ciupercile pe internet și a telefoanelor mobile sunt ca o marcă de fabrică pentru noile generații, care învață să scrie la computer mai înainte de a merge la școală.

Că este așa o dovedește faptul că mai multe districte școlare americane au renunțat la orele de caligrafie, deoarece copiii nu mai scriu pe hârtie, căci folosesc ecrane și tastaturi.

Accesul la atât de multă informație la o vârstă fragedă este considerat de mulți ca un avantaj pentru acești tineri, care, grație stimulării cerebrale precoce pe care o primesc, urmează să fie aproape o nouă specie de superdotați, care știu mai mult și mai devreme.

Rămâne de văzut dacă omenirea se va bucura într-adevăr de asemenea ființe superioare, căci, pentru moment, nu au apărut decât multe probleme. Pe de o parte, sunt milioane de copii care nu pot să se concentreze și să se supună unei discipline intelectuale – și cu atât mai puțin disciplinei în sine –  și, într-o măsură mult mai mare, sunt informațiile care proliferează pe internet și pătrund în telefoanele mobile, transmit tot felul de date greșite, știri false și chiar inventate, precum și analize ale unor fapte desprinse de realitate.

Imaginea consumatorului de asemenea informații este cea a unui copil sau adolescent, sau chiar a unui adult tânăr fără multă pregătire, ușor de impresionat și de manipulat. Însă, realitatea este aceasta: căile de acces la internet prin intermediul mobilelor și al computerelor au ceva vechime, iar utilizatorii lor un mai sunt chiar atât de tineri… cu toate că vârsta nu pare să-i fi maturizat prea mult.

O problemă recent apărută sunt medicii tineri care și-au luat licența, au făcut practică și încep să lucreze în saloanele de urgență și medicină critică: se pare că mulți dintre ei au prea multă încredere în ceea ce pentru această nouă generație pare a fi literă scrisă, adică, comentariile electronice care, de multe ori, contrazic ceea ce au învățat în universități.

Un exemplu îngrijorător cu consecințe grave este răspândirea unor păreri despre noile tratamente pentru ictus, considerate de principalele centre medicale ca fiind o autentică revoluție capabilă nu numai să salveze vieți, dar și să evite frecventele deteriorări ale zonelor din creier cauzate de aceste hemoragii.

Și aceasta deoarece, acum 22 de ani, un grup de cercetători a putut să constate că folosirea lui TPA (Activator de Plasminogen) permitea pacienților să se recupereze complet, deoarece dizolva trombii, evitându-se astfel necroza țesutului cerebral, cu condiția ca acest medicament să se administreze în „fereastra” de cel mult trei ore. După ce s-au făcut testele de rigoare, atât Asociația Națională de Cardiologie, cât și Asociația Americană împotriva Hemoragiilor Cerebrale au recomandat și continuă să recomande administrarea TPA pentru marea majoritate a celor afectați de ictus.

În momentul adevărului, nu toți bolnavii beneficiază de această șansă, căci, de multe ori, medicii tineri din saloanele de urgență nu „cred” în eficiența acestui tratament, deoarece s-au lăsat seduși de articole și tweet-uri de autori spontani pe internet, care avertizează că acest tratament se lasă cu tot felul de consecințe rele. Neîncrederea acestor medici nu este o simplă chestiune de opinie, deoarece o aplică atunci când trebuie să decidă, și au existat cazuri în care, au refuzat să administreze TPA, cu toate cererile familiei și recomandările medicinei tradiționale.

Este tocmai ceea ce i s-a întâmplat doctorului Lewandowski, cel care a promovat testele: tatăl său a fost adus la urgențe cu un ictus și, cu toate implorările soției lui, medicul de gardă nu a vrut să-i administreze TPA, deoarece „nu credea” în acest tratament, și nici nu-l interesa cine îl recomanda. Lewandowski însuși a venit la spital, dar, după ce a parcurs 700 de kilometri a fost prea târziu. Tatăl său a mai trăit câțiva ani cu fața deformată, fără să poată vorbi sau să-și miște un braț sau un picior.

În fiecare an, în SUA, suferă un ictus 700.000 de persoane, iar 30% dintre ele nu primesc tratamentul cu TPA. Sunt cazuri în care bolnavul nu ajunge la timp – în cel mult 3 ore – la spital, dar, în multe alte cazuri, medicul se lasă „sedus” de articole cu opinii personale contrare anumitor tratamente.

La un nivel general, se află articole adresate marelui public, în care se avertizează asupra pericolelor pe care le prezintă vaccinurile pentru copii, cărora le atribuie autismul, cu trista consecință că unii copii rămân fără protecție împotriva oreionului, variolei,  varicelei sau rujeolei.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

LA GENERACION DEL INTERNET                Diana Negre ,  Washington

El uso de los twits y de las informaciones que surgen como setas en el internet y los teléfonos móviles son algo así como la marca de fábrica de las nuevas generaciones, que aprenden a teclear antes que a escribir en la escuela.

Tanto es así, que varios distritos escolares norteamericanos han decidido eliminar las clases de caligrafía porque los niños ya no escriben sobre papel, sino que utilizan pantallas y teclados.

El acceso a tanta información a una edad tan temprana es vista por muchos como una ventaja para estos jóvenes, que gracias al estímulo cerebral precoz que reciben están destinados a ser casi una nueva especie de superdotados que saben más y mucho antes.

Está por ver si la Humanidad realmente disfrutará de tales seres superiores, pero, de momento, lo que han surgido son muchos problemas.  Por una parte, están los millones de niños y jóvenes incapaces de concentrarse y de someterse a una disciplina intelectual – y mucho menos disciplina a secas – y, en mucho mayor medida, están las informaciones que proliferan en el internet y se meten en los móviles, transmiten todo tipo de datos erróneos, noticias falsas e incluso inventadas y análisis de los hechos desligados de la realidad.

La imagen del consumidor de tales informaciones es de un niño o un adolescente, o incluso un adulto joven sin gran preparación, fácilmente impresionable y manipulable. Pero, la realidad es que las vías de acceso al internet, que son los móviles y ordenadores, llevan ya mucho tiempo y sus usuarios no son ya todos tan jóvenes…aunque la edad no parece haberles hecho madurar mucho.

Un problema reciente son los médicos jóvenes que ya se han licenciado, han hecho sus prácticas y empiezan a trabajar en salas de emergencia y medicina crítica: muchos de ellos parecen tener demasiada fe en lo que para esta nueva generación pasa como letra impresa, es decir, los comentarios electrónicos que, muchas veces, contradicen lo que han aprendido en sus universidades.

Un ejemplo preocupante y de graves consecuencias es la difusión de opiniones acerca de los nuevos tratamientos para tratar los ictus, considerados por los principales centros médicos como una auténtica revolución capaz, no solo de salvar vidas, sino que evitar los frecuentes destrozos de áreas del cerebro provocados por estos derrames.

Es porque, hace ya 22 años, un grupo de investigadores pudo comprobar que el uso del TPA (Activador de Plasminógeno) permitía a los pacientes recuperarse totalmente del ictus, pues disolvía los trombos y así se evitaba la necrosis del tejido cerebral, a condición de que el fármaco se administre en una ‘“ventana” de tres horas. Después de los ensayos, tanto la Asociación Nacional de Cardiología como la Asociación norteamericana contra los Derrames recomiendan administrar el TPA a la gran mayoría de los afectados por un ictus.

A la hora de la verdad, no todos los enfermos aprovechan esta oportunidad, en muchos casos, porque los médicos jóvenes en las salas de emergencia no “creen” en el tratamiento y se han dejado seducir por artículos y twits de autores espontáneos en el internet, advirtiendo de todo tipo de males derivados del tratamiento. La incredulidad de estos médicos no es simplemente cuestión de opiniones, sino que la aplican a la hora de decidir y se han dado casos en que se han negado a administrar el TPA, a pesar de las peticiones de la familia y de las recomendaciones de la medicina tradicional.

Es precisamente lo que le ocurrió al promotor de los ensayos, el Dr Lewandowski, cuyo padre ingresó en urgencias con un ictus y, a pesar de las súplicas de su mujer, el médico de guardia se negó a administrarle el TPA, porque “no creía” en el tratamiento, ni le importaba quien lo recomendase. El propio Lewandowski acudió al hospital, pero, después de recorrer 700 Kms., era ya demasiado tarde. Su padre sobrevivió varios años con la cara deformada, incapaz de hablar ni de mover un brazo y una pierna.

Anualmente, hay 700.000 personas que sufren un ictus en Estados Unidos y el 30% de ellas no reciben tratamiento con TPA. En algunos casos, se debe a que el enfermo no llega a tiempo al hospital antes de que se cierre la “ventana”, pero, en muchos otros, es porque el médico se ha dejado “seducir” por artículos con opiniones personales contrarias a ciertos tratamientos.

A un nivel más general, están los artículos estremecedores dirigidos al gran público, en que advierten del peligro de las vacunas infantiles a las que atribuyen el autismo, con la triste consecuencia de que hay niños sin protección contra las paperas, la viruela, la varicela o el sarampión.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.