Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  

Bill și Hillary Clinton

Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică          Washington, Diana Negre

La Congresul SUA, la fel ca la Casa Albă, au ajuns multe persoane cu bani puțini. Și, mai ales la Casa Albă, mai ales în ultima vreme, majoritatea s-au îmbogățit.

Nu este nu lucru surprinzător și nici nu este neapărat un indiciu de corupție: în definitiv, americanii înșiși acceptă principiul conform căruia „afacerea Statelor Unite este banul” (the bussines of the USA is money) iar oamenii politici de la Washington nu se sfiesc să urmeze acest principiu.

Unii legiuitori vin de la început cu mari averi pe posturile lor, și nu numai cei din Partidul Republican.  Printre democrați, care, în ultima vreme, se străduiesc să apară ca păstori ai săracilor, există personaje, cum este liderul Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, care posedă o avere de peste o sută de milioane de euro. Nu a câștigat atâția bani în Camera inferioară și nici în vreo muncă anterioară, căci niciodată nu a avut nevoie să muncească sau să câștige un salariu. Fiică a primarului din Baltimore, care e bănuit că ar fi avut ceva legături cu mafia locală, Nancy s-a născut în abundență, iar acum, încasează, anual, peste 200 de mii de euro de la Congresul american, însă suma aceasta este nimic în comparație cu averea ei personală.

Însă, nu Pelosi are cea mai mare avere din Congres, căci sunt alți cinci congresmani mai bogați decât ea și mulți alții cu pușculițele pline, dar și vreo cincizeci care n-au decât datorii… bancare. Sunt personaje care obțin ușor credite pentru a efectua diferite investiții, iar soliditatea veniturilor lor ca oameni politici și garanția pe care o oferă postul pe care îl ocupă fac ca unii dintre ei să aibă datorii de peste un milion de euro.

Adevărul este că toți au un salariu anual garantat de peste 150 de mii de euro, la care se adaugă indemnizațiile de reprezentare și întreținere, toate plătite de contribuabili. Însă, aceste venituri nu ar fi suficiente pentru a garanta datorii de zece ori mai mari, dacă n-ar fi influența de care se bucură, grație fotoliilor pe care le ocupă și care le permit să rezolve tot felul de probleme.

Dacă sunt mulți legiuitori federali (535 de senatori și congresmani), totuși, cei care într-adevăr primesc bani mulți sunt președinții. Unii dintre ei, ca Wilson, Rockefeller, Kennedy sau Bush, au venit la Casa Albă cu averi personale considerabile. De fapt, averile i-au ajutat să ajungă pe cea mai înaltă funcție în stat, căci campania electorală este foarte costisitoare.

Însă, așa cum au demonstrat personaje ca Barak Obama sau Bill Clinton, se pot obține bani din alte locuri, datorită afinităților ideologice, dorinței de putere sau beneficiilor pe care le aduce amiciția cu Casa Albă, deoarece sunt mulți care donează milioane ca să obțină victoria candidatul lor favorit.

Să luăm exemplul lui Bill și Hillary Clinton, puțin armonizați ca soți. Ei formează, însă, o excelentă echipă politică și financiară. După ce au plecat de la Casa Albă, Hillary Clinton a spus că erau „ruinați” când și-au terminat mandatul prezidențial, ceea ce nu se potrivea cu afirmațiile bărbatului ei, care, puțin mai înainte, tocmai declarase că nu se temea de viitorul care îi aștepta: „atâta timp cât sănătos și am energii, nu vom avea probleme cu banii”. Jurnaliștii se întrebau cum era posibil ca, după opt ani de serviciu excelent, casă gratis și un salariu anual de peste 250 mii de euro, să mențină un asemenea nivel de viață, fără să posede o mare avere personală.

Și într-adevăr nu au fost probleme, însă, atât soția lui cât mai ales el au muncit zdravăn pentru a menține nivelul de viață cu care erau obișnuiți. Salariul lui Hillary ca senatoare de New York putea să acopere doar cheltuielile de bază, deoarece cei aproximativ 150.000 de mii de euro nu ajungeau pentru a plăti un pălățel în cartierul exclusiv Georgetown din Washington, unde avea să locuiască ea, ca senatoare. În plus, mai exista elegantul edificiu în apropierea orașului New York, în care stătea mai mult fostul președinte. Desigur și el își primește pensia, care împreună cu cheltuielile de întreținere se ridică la peste 800.000 de euro. În fond, nici el și nici ea nu au de ce să-și facă griji pentru siguranța lor, deoarece contribuabilul american va acoperi cheltuielile pentru o securitate comparabilă cu cea pe care au avut-o când au stat la Casa Albă, cât timp unul dintre ei va fi în viață.

Însă, toate acestea nu au fost de ajuns pentru a rămâne la același nivel de viață, iar această sarcină i-a revenit mai ales bărbatului din casă, care s-a deșălat călătorind la prima clasă sau cu avioane private pentru a ține conferințe în jurul lumii, în schimbul a 250 până la 500 de mii de dolari conferința. Și nevasta lui a contribuit la întreținerea casei cu pensia ei relativ modestă de senatoare și cu niște conferințe, cu toate că nereușita ei electorală de acum patru ani a redus considerabil interesul pentru ele, iar onorariile ei au căzut cu 87%.