PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN

Pacea a promis-o Trump, o cer talibanii, o năzuiesc trupele expediționare și o așteaptă comandamentul militar superior pakistanez (cândva, promotor al talibanilor, ca instrument al său în țara vecină): o pace în Afganistan fără trupe străine. Și cu toate că o dorește toată lumea, pacificarea acestei țări asiatice continuă să fie o himeră.

Acest lucru s-a văzut recent, în timpul convorbirilor americane cu șefii gherilelor. Schița unui acord de pace este “pre acordată”, cu retragerea trupelor americane și ale aliaților lor și cu promisiunea talibanilor că nicio organizație teroristă nu va avea sediul în Afganistan. După cum se poate vedea, este vorba doar despre un schimb de intenții, căci, de realități nu se poate vorbi. În prezent, negociatorul occidental este un cetățean american, originar din Afganistan – Zalmay Jalilzads – și care s-a bucurat de prestigiu printre talibani. În realitate, talibanii nu pot garanta că pe pământul lor nu se va așeza vreun nou Bin Laden – mai degrabă ar putea garanta Arabia Saudită și Pakistnul -, și nici SUA nu se pot retrage cu niște asigurări care nu sunt decât promisiuni condiționate.

Talibani afgani

S-ar putea afirma că un început trebuie să existe. În plus, în ziua de azi, “seniorii afgani ai războiului” sunt mult mai puternici și mai bine finanțați, decât în 2001 (anul în care a avut loc atentatul organizat de bin Laden împotriva turnurilor gemene din New York, și care a atras intervenția masivă a Americii în Afganistan), iar țările occidentale sunt mai mult decât sătule de o luptă care nu numai că este o risipă de vieți omenești și de resurse economice și care nu se mai sfârșește, dar, care, în plus, nu are nicio șansă de succes.

Trupe americane în Afganistan

Ceea ce nu se spune – și este esențial – este că se încearcă obținerea unui acord de pace în Afganistan, fără Afganistan. Din punct de vedere politic, economic și social, Afganistanul nu este o țară, ci un mozaic de triburi înghesuite în nişte frontiere care nu despart pe nimeni de nimic. Și să nu uităm că guvernul afgan nu este nici el decât un alt “senior al războiului”; fără vreun trib, însă, ci menținut în viață de ajutorul aerican.

Trupe româneşti în Afganistan

Dacă nu se găsește vreo formulă de coexistență relativ pașnică pentru toate triburile și etniile afgane, orice tratat de pace nu va valora nici cât hârtia pe care va fi semnat. Și se știe că, de la răscoala împotriva prezenței militare sovietice în Afganistan, nimeni nu a încercat măcar să conceapă vreo propunere valabilă în acest  sens.

Probabil, pentru că nu există.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

PAZ EN AFGANISTÁN, SIN AFGANISTÁN

Lo prometió Trump, lo exigen los talibán, lo anhelan las tropas expedicionarias y lo esperan los altos mandos pakistaníes (en su día, promotores de los talibán como herramienta suya en el país vecino): la paz de Afganistán sin tropas extranjeras. Y a pesar de que es la voluntad de todo el mundo, la pacificación de esa nación asiática sigue siendo una quimera.

Eso se ha visto recientemente en las conversaciones estadounidenses con los dirigentes guerrilleros. El esbozo de un acuerdo de paz está “pre acordado”, con la retirada de las tropas norteamericanas y de sus aliados y la promesa talibán de que ninguna organización terrorista tendrá su sede en Afganistán. Como puede verse, se trata de un intercambio de intenciones; de realidades, nada de nada. Y esto que ahora el negociador occidental es un ciudadano estadounidense oriundo él mismo de Afganistán – Zalmay Jalilzads – y que gozó de prestigio entre los talibán. Porque ni éstos pueden garantizar que en sus tierras no se asentará un nuevo Bin Laden – eso, más bien lo podrían garantizar Arabia Saudí y Pakistán -, ni los EE.UU. pueden retirarse sin más seguridades que unas promesas condicionadas.

Talibán afganos

Se podría alegar que por alguna parte hay que empezar. Además, hoy en día, la realidad es que los “señores de la guerra” afganos son más fuertes y están mejor financiados que en el 2001 (año del atentado de bin Laden contra las torres gemelas de Nueva York, acción que determinó la intervención masiva militar estadounidense en Afganistán), en tanto que los países occidentales están más que hartos de una lucha que no sólo es una sangría humana y económica sin fin, sino que, además, carece de probabilidades de éxito.

Tropas norteamericanas en Afganistán

Lo que no se dice – y es el núcleo del conflicto – es que se está tratando de gestar un acuerdo de paz en Afganistán sin Afganistán. Porque política, económica y socialmente Afganistán no es un país, sino un mosaico de tribus embutidas en una frontera que no separa a nadie de nadie. Sin olvidar que el Gobierno afgano no es más que otro “señor de la guerra”; pero éste, sin tribu, y en cambio, mantenido en vida por la ayuda estadounidense.

Tropas rumanas en Afganistan

Si no se halla una fórmula de coexistencia relativamente pacífica para todas las etnias y tribus afganas, cualquier tratado de paz no valdrá ni el precio del papel en que se firme. Y que se sepa, desde la sublevación contra la presencia militar soviética en Afganistán, nadie ha tratado en absoluto de concebir una propuesta viable para ello.

Posiblemente, porque no existe.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu