Mobutu Sese Seko

CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU

Congo are o istorie marcată amar de violență și de absurd. Violența nu este nevoie să fie explicată; a fost o prezență constantă în viața țării, atât când a fost colonie, cât și acum. Nici în privința absurdului, țara nu e codașă, dar, în Europa, nu prea vrem să se știe despre aceste lucruri.

Astfel, aici, se vorbește mult despre cât de sângeros a devenit președintele Joseph Kabila, care tocmai își încheie mandatul, și de cazierul nu mai puțin crunt al favoritului din alegerile prezidențiale de la sfârșitul acestui an – Jean Pierre Bemba, de 55 de ani -, însă, aproape nimeni nu încearcă să explice de ce comunitatea internațională l-a tolerat ca președinte pe Kabila și după anul 2016, când, conform constituței, trebuia să plece din fruntea statului, deoarece îi expiraseră cele două mandate. Și absolut nimeni nu vrea să vorbească de faptul că Bemba a fost întemnițat zece ani de Tribunalul Internațional de la Haga, cu toate că fusese absolvit de acuzația că ar fi comis crime de război.

               Joseph Kabila

Jean Pierre Bemba

Pentru a vorbi de Kabila și Bemba trebuie să ne referim și la o altă figură sinistră din istoria recentă a Congo-ului: la președinte Mobutu Sese Seko. Acesta, originar din provincia Ecuador, din nordul țării, la fel ca Bemba, a menținut țara într-un război general – general, deoarece, pe lângă faptul că a fost un război civil, la el au participat mulți dintre vecinii Congo-ului, începând cu Ruanda – și care, conform celui mai optimist bilanț, s-a soldat cu trei milioane de morți.

Și Bemba este tot din Ecuador și este fiul lui Jeannot Bemba Saolona, un prieten apropiat a lui Mobutu, devenit miliardar datorită vânzărilor de arme pe care compania sa aviatică le efectua pentru gherilele „Unita” din Angola.

Tânărul Bemba și-a făcut studiile universitare la Bruxelles și, întors în Congo, a făcut parte din echipa de consilieri-favoriți ai lui Mobutu. Sinecura și-a pierdut-o atunci când Mobutu a fost înlăturat, în 1997, de Laurent Desiré Kabila – tatăl președintelui care își încheie mandatul. Bemba jr. a fugit din țară, a întemeiat „Mișcarea de Eliberare din Congo” și s-a înstăpânit asupra unei mari părți din nordul Congo-ului, datorită ajutorului masiv pe care l-a primit din partea președintelui Ruandei, din acea vreme, Youer Museveni.

Acel război civil s-a sfârșit printr-o pace în stil african: s-a format un guvern în frunte cu L. D. Kabila ca președinte și Bemba ca vicepreședinte împreună cu Banyamulenge, din neamul tutsi.

Au fost ani de aur pentru Bemba care, totuși, nu a uitat nicio clipă cât de precare erau acordurile de pe continent și a avut tot timpul un elicopter gata să decoleze, precum și o gardă personală formată din vreo 200 de oameni… în caz de necesitate. Și acesta a apărut în 2007, când Josph Kabila era deja președinte, și când a hotărât să nu împartă puterea cu nimeni. Bemba s-a refugiat, mai întâi, la ambasada Africii de Sud (Africa de Sud a sprijinit Unita în războiul civil din Angola) și, pe urmă, a fugit din Congo.

Aversiunea celui de al doilea Kabila (Bemba luptase împotriva sa la alegerile prezidențiale din 2006) și niște incredibile incompetențe juridice ale Procuraturii Tribunalului Internațional de la Haga au dus la arestarea lui Bemba în Bruxelles. A fost acuzat că ar fi avut „responsabilitea că ar fi ordonat”  atrocitățile comise de trupele congoleze care au intervenit de partea președintelui Patassé în războiul civil din Republica Centrafricană (2002/3).

Cu toate că toată lumea știa că acele trupe s-au aflat în subordinea directă a lui Patassé, detenția lui Bemba a durat 10 ani.

Și cum în tot răul e și un bine, acea greșeală prelungită – dacă a fost într-adevăr o greșeală – a Tribunalului Internațional, acum, Bemba o capitalizează în campania pre-electorală, prezentându-se aproape ca un proto-martir al regimurilor Kabila…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU

Mobutu Sese Seko

La historia del Congo está amargamente enmarcada por la violencia y lo absurdo. La violencia no hay que explicarla; ha sido una constante en la vida del país tanto en la época colonial como ahora. En cuanto a lo absurdo, no le va a la zaga, pero, en Europa, no queremos enterarnos.

Así, aquí se habla mucho del devenir sangriento del presidente saliente del país, José Kabila, y del historial no menos cruento del favorito de las presidenciales de este fin de año – Jean Pierre Bemba, de 55 años -, pero, casi nadie trata de explicar porque la comunidad internacional toleró que Kabila siga de presidente cuando constitucionalmente tenía que haber dejado de serlo en el 2016, al expirar sus dos mandatos. Y absolutamente nadie quiere hablar de cómo Bemba estuvo diez años encarcelado por el Tribunal Internacional de la Haya, pese a que la causa contra él por crímenes de guerra acabó con una absolución.

Para hablar de Kabila y Bemba hay que remontarse a otra figura siniestra de la historia reciente del Congo : el presidente Mobutu Sese Seko. Este, oriundo de la provincia norteña de Ecuador, al igual que Bemba, mantuvo a la República en una guerra general – general, porque, además de civil, tuvo de protagonistas a muchos de los vecinos del Congo, empezando por Ruanda – cuyo balance más optimista es de tres millones de muertos.

Joseph Kabila

Jean Pierre Bemba

Bemba también es de Ecuador e hijo de Jeannot Bemba Saolona, un íntimo de Mobutu y multimillonario gracias a la venta de armas que hacía su compañía aérea a los guerrilleros angolanos de “Unita”. El joven Bemba curso estudios superiores en Bruselas y, a su regreso al Congo, ingresó en el equipo de asesores-favoritos de Mobutu. La bicoca abortó cuando Mobutu fue derrocado por Laurent Desiré Kabila – padre del presidente saliente – en 1997. Bemba jr. Huyó del país, fundó el “Movimiento de Liberación del Congo” y se apoderó de buena parte del Congo septentrional gracias a la ayuda masiva del presidente ruandés del aquél entonces, Youer Museveni.

Esa guerra civil acabó con una paz a la africana : se formó un Gobierno con L. D. Kabila de presidente y Bemba de vicepresidente junto al tutsi Banyamulenge. Fueron años dorados para Bemba que, no obstante, no perdió nunca de vista lo precario de los acuerdos del Continente y mantenía siempre un helicóptero a punto despegar y un grupo de 200 guardias personales…por si acaso. El por si acaso se produjo en el 2007, con José Kabila ya de presidente, al decidir el nuevo mandatario que no iba a compartir su poder con nadie. Bemba se refugió primero en la embajada sudafricana (África del Sur había apoyado a Unita en la guerra civil angolana) y finalmente huyó del Congo.

La inquina del segundo Kabila (Bemba había luchado contra él en la presidencial del 2006) y unas incompetencias jurídicas increíbles de la fiscalía del Tribunal Internacional de la Haya llevaron a la detención de Bemba en Bruselas. Se le acusaba por “responsabilidad de mando” de las atrocidades que habían cometido las tropas congoleñas que intervinieron a favor del presidente Patassé en la guerra civil de la República Centroafricana (2002/3). Pese a que era público que esas tropas estuvieron bajo el mando directo de Patassé, el encarcelamiento de Bemba duró 10 años.

Jean Pierre Bemba

Y como no hay mal que por bien no venga, ahora este prolongado error – si error fue – del Tribunal Internacional lo capitaliza Bemba en la campaña pre electoral, presentándose poco menos que un protomártir de los Kabila…

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu