OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE

Numele omletei pare să aibă legătură cu forma sa turtită… de lamelă. În franceză, spun lingviștii, omelette ar veni din latinescul lamella, lamelă, diminutivul lui lamina, lamă., foaie, placă (1).

Noi am spune o turtiță de ouă bătute. Sau… spumă de ouă la tigaie… Un dar neprețuit al zeului Gaster (γαστήρ în elină), adică al zeului Pântec…

E sățioasă, pufoasă, e desfătătoare, e încântătoare, ademenitoare, de simțuri deșteptătoare, e o sărbătoare… a începutului perpetuu… pentru că …

… oul este, întotdeauna, un nou început… o nouă promisiune… un prag… o intrare… o ieșire… o scăpare și o schimbare… o nouă stare… o nouă căutare… noi hotare… buna așteptare… toate-ntr-o gustare… înnoitoare… tămăduitoare…

Putem crea omlete cu mirodenii, ierburi, verdețuri, ceapă uscată, ceapă verde, usturoi verde, praz, lăptucă, spanac, lobodă, păpădie… conopidă, brocoli… tot atâtea feluri de spumă de ouă… de metamorfoze, de fapt, pe care le putem experimenta în căutarea de sine…

Aici veți găsi câteva idei de omlete simple, dar binefăcătoare, și tot atâtea idei de călătorii, aventuri și pelerinaje în lumile magice ale bucatelor înălțătoare…

Fiecare omletă… cu darurile și desfătările ei pentru trup, suflet și minte…

(1) (Le trésor de la langue française, https://www.le-tresor-de-la-langue.fr/definition/omelette și Dictionnaire Gaffiot).

Nașterea Elenei, crater, Muzeul arheologic din Bari

1

OMLETĂ CU LĂPTUCĂ – ÎNCEPUTUL DEVOȚIUNII

Spuma de ouă cu lăptucă te poate face să devii devot/devotă pentru o clipă, o oră… un timp sau pentru o eternitate…

… să intri în frăția înţelepţilor și a celor care se hrănesc cu laptele Mamei Cunoașteri…
Lăptuca este, pentru Maeștrii Înaltei Bucătării, salata celor cumpătați, a călugărilor și a filosofilor… Dar și a iubirii… devotate a mamei.

Ne ajută atunci când avem nevoie să ne amintim de laptele mamei… Lăptuca înseamnă Lăptoasa în românește. Vine din latină: lactuca (lăptoasa; lac, lactis = lapte)… Sau când avem nevoie de dulcele somn de la sânul mamei… Lăptuca e soporifică…

Ne poate ajuta atunci când avem nevoie de latura maternă a lui Dumnezeu, de îmbrățișarea la sânu-i iubitor…

Se scaldă în tigaie în ulei de măsline și se mai poate însoți cu ceva ceapă și usturoi verde și se poate acoperi și învălui, când e gata, cu verdețuri proaspete: pătrunjel, mărar, leuștean, coriandru… Dar și presăra cu nucșoară, praf de cuișoare, de ienibahar…

Se unge cu ceva unt… esența laptelui fecund…

2

OMLETĂ CU LEURDĂ – ÎMBLÂNZIREA LUI MARTE

Spuma de ouă cu leurdă ne poate scăpa de supușenia greșită și transforma în ființe aprinse și pasionale, deșteptate din moleșeala gândirii comune și obediente și din adormirea/hibernarea minții stătute.

Nu degeaba i se mai spune în Europa şi usturoiul urşilor. Se pare că primul lucru pe care-l fac urşii, după lungul somn de iarnă, este s-o caute ca să-și primenească sângele şi să-şi recapete puterile.

Maeștrii Înaltei Bucătării spun că leurda ne scapă de umorile stătute ale trupului și de lenea și docilitatea minții. Și că, de vreme ce este ipostaza feminină a usturoiului, ne dăruiește ceva din războinicia amazoanelor.

Prinsă în spuma celestă de ouă, ea metamorfozează o femeie prea-delicată, preacuminte, (prea)domestică și înclinată spre supunere, într-o fiică atotputernică a Marii Zeițe, ce se aprinde și se înflăcărează, radiază, luminează și încălzește totul în jurul ei, ca o flacără sacră… în stare să-și îmblânzească bărbatul preaputernic, dominator, înfierbântat și marțial și să-l facă să-și descopere… venusitatea, delicatețea, tandrețea, dulceața…

Un alt dar al leurdei, spun Maeștrii, este acela că ajută o soție prea-supusă să devină stăpâna propriei persoane și să-și transforme partenerul prea-stăpânitor într-un partener solidar.

Spuma de ouă cu leurdă: se toacă mărunt o mână de frunze de leurdă, nu mai mult, două-trei fire de ceapă și usturoi verde (aliații care-i dăruiesc din puterea și esența lor lunară și solară) și se amestecă cu două ouă bătute (pentru o porție). Se coace în tigăița de fontă în untdelemnul Atenei (îmblânzitoarea monștrilor minții) și se presară, când e gata, cu leuștean tăiat mărunt… esența venusității masculine.

Iată cum:


3

OMLETA CU LOBODĂ ȘI CEAPĂ VERDE – DESPECETLUIREA

Loboda cea cu buzele pecetluite (numele ei se trage din rădăcina indo-europeană lē̆b-/lō̆b-/ lāb– care înseamnă buze) este, acea ipostază a feminității pecetluite, interiorizate, timide, nerevelate, care – spun Maeștrii Înaltei Bucătării – nu prea știe cum să-și exprime frumusețea, grația și dulceața și înțelepciunea pentru că nu se prea înțelege și cunoaște pe sine.

Ea ar avea nevoie, spun ei, de un mic ajutor ca să se comunice pe sine. Ceapa !

Ceapa – știu Maeștrii – este o esență unificatoare.

Romanii îi spuneau cepa (de unde ceapă în română), dar și unio (de la unus, unul). Nu întâmplător !

Unio înseamnă uniune, unime. Misiunea tainică a cepei-unio este aceea de a uni și de a reuni.

Ea este una din esențele care ar putea ajuta psyhe cea cu buzele pecetluite să se deschidă spre nesfârșita lume care este ea însăși și să se reunească cu celelalte laturi ale sale, cele ascunse, latente, adormite.

Și să se ivească, apoi, întreagă, la lumină. Conștientă de marea-i frumusețe și cunoaștere de sine.

Maeștrii spun că ceapa este un simbol al Marii Zeițe și că, atunci când o mâncăm, spiritul ei ne călăuzește spre centrul ființei noastre, locul tainic unde inima se unește cu mintea.

Împreună cu ea, dând la o parte strat după strat, cămașă după cămașă, văl după văl, ajungem acolo unde începe „toată cunoașterea și toată viața cea adevărată”.

Putem pregăti acest remediu al ieșirii din latență începând cu recitarea unui poem de Rumi pe care l-am tradus din spaniolă:

Frumusețea inimii
Frumusețea inimii e frumusețea nepieritoare:
Buzele-i aduc apa vieții, s-o bei.
Adevărată-i apa… cine-o toarnă și cine-o bea.
Cele trei se fac una când talismanul tău fi-va făcut țăndări.
Unimea asta n-o poți cunoaște cu mintea.
Mathnawi II, 716-718

La Belleza del corazón
La Belleza del corazón es la belleza duradera:
sus labios brindan el agua de vida para beber.
Verdadera es el agua, quien la vierte, y quien la bebe.
Los tres se vuelven uno cuando tu talismán está hecho añicos.
Esa unidad no la puedes conocer por medio de la razón.

Omleta cu lobodă și ceapă verde:

Vezi și https://ghemulariadnei.wordpress.com/bucataria-subtila/ceapa-pantecul-in-care-se-coace-spiritul-nostru-inalt/

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.