DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII

Spre surprinderea noastră – a celor care nu ne pricepem la finanțe – banca germană se află mult sub potențialul industriei germane. Atât de mult, încât, pentru a opri un declin alarmant al principalelor sale bănci, guvernul federal promovează, pe față, fuziunea a două dintre cele mai mari bănci: Deutsche Bank și Commerzbank.

Dacă va reuși și dacă aceasta va fi un succes rămâne de văzut. Până  acum, marile fuziuni și absorbții bancare în RFG nu au fost neapărat mari succese, și nici cea care se încearcă acum nu este în măsură să trezească optimism.

Însă, pe lângă economie, povestea actualei încercări de a realiza acest mariaj are un fundal care nu are nimic cu finanțele. Simplificând foarte mult, s-ar putea spune că acest episod este rodul unor vechi gelozii politice și aprecieri greșite a pieței ale următorilor trei protagoniști: guvernele Republicii Federale și guvernul landului Bavaria, precum și cel mai mare consorțiu de asigurări din Germania, Allianz.

Istoria actualei crize a început în 1976, când Deutsche Bank – în vremea aceea cea mai mare instituție financiară din țară – a achiziționat 5,2% din capitalul lui Bayerische Vereinsbank, una dintre cele două mari bănci din Bavaria (cealaltă era Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). Această mișcare a fost percepută la Muenchen ca un atac la autonomia bancară a landului Bavaria, deoarece, în restul RFA, dominau cele trei mari bănci – Deutsche Bank, Dresdner Bank și Commerzbank –, ori, Bavaria era fieful celor două instituții bancare locale. Pătrunderea lui Deutsche Bank în capitalul social bavarez i-a alarmat pe conducătorii din Muenchen. Răspunsul, mai mult politic decât financiar – a fost fuziunea, în anul următor, a celor două bănci bavareze, sub denumirea de Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) care urca, astfel, la categoría de cea de a doua bancă de credit din RFG.

Însă, băncile bavareze fuseseră prea mult timp în serviciul politicii și de aceea (motivul principal, dar, nu unic ) s-au implicat excesiv în speculații imobiliare păguboase. În 1998, BHV a admis că a pierdut 3 miliarde 500 de milioane de mărci și, în 2005, își separă ramura imobiliară de cea bancară, sfârșind prin a fi absorbită, în 2005, de Unicredit italian.

Dar, nici gestiunea băncilor federale nu a fost o operă de artă. În 2000, băncile Dresdner și Deutsche au anunțat, cu surle și trâmbițe, fuziunea lor, operație care s-a anulat câteva săptămâni mai târziu. Marele prejudiciat în aceste turbulențe s-a dovedit a fi  consorțiul de asigurări Allianz, care deținea un considerabil procentaj din capitalul băncii  Dresdner. Allianz a încercat să unifice băncile de rangul doi, însă fuziunea dintre Dresdner și Commerzbank nu a funcționat, terminându-se toată această criză prin absorbirea lui Dresdner Bank de către Allianz.

Remediul a fost infinit mai rău decât boala. Atât de mult rău i-a făcut consorțiului Allianz această operație, încât, în anul 2008, a vândut  banca Dresdner lui Commerzbank. În final, s-a evitat un răsunător faliment al acestei din urmă bănci; statul federal a venit cu un aport de 6 miliarde 300 de milioane de € pentru a o salva. Acești bani i-au pierdut contributorii, iar, în schimb, statul deține, acum, 15% din capitalul lui Commerzbank, și care, în ziua de azi, nu valorează mai mult de 1 miliard 400 de milioane de €. Este, după cum se poate vedea o pierdere foarte mare. Și cel care a pierdut este, de fapt, contributorul german…

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA

Para sorpresa nuestra – los legos en finanzas – la banca alemana está muy por debajo del potencial de la industria alemana. Tanto, que para impedir un declive alarmante de sus principales bancos, el Gobierno federal está impulsando sin tapujos la fusión de dos de los bancos mayores del país: el Deutsche Bank y el Commerzbank.

Si esto acabará fraguando y será un éxito está por ver. Hasta ahora, las grandes fusiones y absorciones bancarias de la RFA no han sido precisamente grandes éxitos y la que se intenta ahora no se plantea en condiciones que impulsen al optimismo.

Pero, economía aparte, la historia del actual intento de maridaje tiene un trasfondo nada financiero. Simplificando muchísimo, se podría decir que este episodio es fruto de viejos celos políticos y apreciaciones erradas del mercado de tres protagonistas: los Gobiernos de la República Federal y el del Estado federado de Baviera, así como el mayor consorcio asegurador de Alemania, Allianz.

La historia de la actual crisis comenzó en 1976, cuando el Deutsche Bank – a la sazón entidad financiera dominante del país – adquirió el 5,2% del capital del Bayerische Vereinsbank, uno de los dos grandes bancos de Baviera (el otro era el Bayerische Hypotheken und Wechsel-Bank). La operación se interpretó en Múnich como un ataque a la autonomía bancaria del Estado federado, ya que, en el resto de la RFA, dominaban los 3 grandes del sector – Deutsche Bank, Dresdner Bank y Commerzbank – y Baviera era feudo de las dos entidades locales. La entrada del Deutsche Bank en el capital social del bávaro, alarmó a los dirigentes de Múnich. La respuesta, más política que financiera – fue la fusión, el año siguiente, de los dos bancos bávaros en el Bayerische Hypo-Vereinsbank (BHV) que alcanzaba, así, la categoría de 2ª entidad crediticia de la RFA.

Pero, los bancos bávaros habían estado demasiado al servicio de la política y por esta razón (la principal, pero, no la única) se habían implicado excesivamente en la burbuja inmobiliaria. Ya en el 1998, el BHV tuvo que admitir una pérdida de 3.500 millones de Deutsche Mark y, en el 2005, separa el ramo inmobiliario del bancario, para acabar siendo absorbido, en el 2005, por el Unicredit italiano.

Por su parte, la gestión de los bancos federales tampoco resultó una obra de arte. En el 2000, Dresdner y Deutsche anunciaron, a bombo y platillo, su fusión, operación que se anuló a las pocas semanas. Gran perjudicado de esas turbulencias resultó la aseguradora Allianz, que poseía un buen porcentaje del capital del Dresdner. La aseguradora intentó el maridaje de los segundones, pero, tampoco cuajó la fusión del Dresdner con el Commerzbank, acabando toda la crisis con la absorción del Dresdner Bank por Allianz.

Y el remedio fue infinitamente peor que la enfermedad. Tan mal le resultó la operación a la aseguradora que, en el 2008, vendió el Dresdner al Commerzbank. Al final, se evitó una bancarrota sonada de este último banco; el Estado federal aportó 6.300 millones de € para salvar la entidad. Ese dinero lo han perdido los contribuyentes y, en cambio, el Estado posee ahora el 15% del capital del Commerzbank y que hoy en día apenas vale 1.400 millones de €. Es, como se ve, una versión germano bancaria del negocio de Roberto y las cabras. Solo que ahora Roberto es llama contribuyente alemán…

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.