YEMENUL INDIGEST

Pentru Arabia Saudită, Yemenul devine Afganistanul său, într-un război care nu se poate câștiga. Acum, ar fi posibil să se câștige, dar, cu alte ármate, nu cu cele pe care le-au trimis acolo saudiții. Pe lâgă alte armate, ar mai trebui și o altă politică; deoarece cu cea pe care o promovează Riadul, Arabia Saudită rămâne singură în înfruntarea directă cu etnia houthi și indirectă cu Iranul, aliatul acestei etnii.

Pe lângă acestea, puținele succese militare sunt desigur din vina comandanților și a trupelor saudite. Însă, eșecurile politice se datorează mai ales idiosincraziei arabe, unde, alianțele sunt bune și țin doar cât coincid interesele. Ultima alianță a încetat între Riad și Abu Dhabi deoarece, la începutul conflictului, Emiratele Arabe și Arabia Saudită se temeau atât de influența iraniană în Peninsula Arabică, cât și de politica eratică a triburilor houthi.

Însă, văzând că nu se înlătura nimic cu tunurile, ceea ce au obținut Arabia Saudită și Emiratele în Yemen este un sângeros status quo militar și politic -, Emiratele au încetat să mai aibă aceleași obiective ca Riad.

Adică, au începu să-și retragă trupele din Yemen (înlocuindu-le cu miliții mercenare, a căror loialitate este o pură chestiune de soldă) și să se preocupe mai mult ca lupta să se termine cu o divizare a Yemenului. Un Yemen de Sud independent și guvernat din punct de vedre economic de orașul-port Aden, ar fi mult mai convenabil pentru interesele comerciale ale Emiratelor. Iar, acum, toată politica promovată de Abu Dhabi se orientează spre acest obiectiv, cu toate că se bate cap în cap cu planurile lui Mohamed bin Salman, prințul moștenitor saudit.

Și cum întotdeauna știrile neplăcute vin grămadă, iată că Oman se tot îndepărtează de „neutralitatea filo-saudită”, pentru a se înclina spre o neutralitate de semn contrar. Deoarece, cu stagnarea situației militare și generosul ajutor financiar iranian pentru triburile yemenite, Omanul face superbe afaceri, tolerând pe sub mână contrabanda cu arme pentru Yemen.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

EL YEMEN INDIGESTO

Para Arabia Saudita el Yemen se está transformando en su Afganistán, en la guerra que no se puede ganar. Bueno, quizá se pudiera ganar, pero, con otros ejércitos y no con los enviados allá por los sauditas. Y, además de otros ejércitos, haría falta también otra política; porque con la actual de Riad, Arabia Saudita se va quedando sola en el enfrentamiento directo contra los houthi e indirecto contra el Irán, aliado de estos últimos.

A todo esto, los pocos éxitos militares son seguramente culpa de los mandos y tropas saudíes. Pero, los fracasos políticos van mayormente a cargo de la idiosincrasia árabe, donde las alianzas valen y duran tanto cuánto dura la coincidencia de intereses. Y esta última dejó de existir muy pronto entre Riad y Abu Dhabi ya que, al comienzo del conflicto, los Emiratos Árabes y Arabia Saudita temían por un igual la influencia iraní en la Península Arábica y la política errática de las tribus houthi.

Pero, en vista de que a cañonazos no se eliminaba ni lo uno, ni lo otro – lo más que han logrado Arabia Saudí y Emiratos en la república yemenita es un sangriento statu quo militar y político -, los Emiratos dejaron de compartir objetivos con Riad.

Es decir, comenzaron a retirar tropas del Yemen (sustituyéndolas por milicias mercenarias, cuya lealtad es pura cuestión de soldada) y a preocuparse más de que la lucha acabe con una división de Yemen. Un Yemen del Sur independiente y gobernado económicamente por la ciudad portuaria de Adén resultaría muy conveniente para los intereses comerciales de los Emiratos. Y actualmente toda la política de Abu Dhabi se orienta a ello, pese a que resulta absolutamente antagónica a los planes de Mohamed bin Salman, el príncipe heredero saudita.

Y cómo las malas noticias llegan siempre en tropel, ahora Omán va alejándose cada vez más de la “neutralidad filo saudí” para decantarse hacia una neutralidad de signo contrario. Porque con el estancamiento de la situación militar y la generosa ayuda financiera del Irán a las tribus yemenitas, Omán está haciendo magníficos negocios tolerando bajo mano el contrabando de armas con el Yemen.

Valentín Popescu