Portretul Dorchester (despre care se presupune că-l înfățișează pe William Shakespeare) aprox. 1630

 

De ziua lui Shakespeare Ariadna vă propune un sonet pe cât de frumos, pe atât de misterios, sonetul 102:

Iubirea-mi e mai tare, deși mai slabă pare.
Nu mai puțin iubesc, și totuși, deși n-arăt, nu mai puțin tânjesc.
Iubirea-i doar o marfă când limba celui ce iubește
Strigă oriunde, orișicui, cât de tare o prețuiește.
Iubirea noastră abia-născută era în primăvara-i, abia-ncepută,
Când cu poeme o primeam, de bun-venit;
Ca Philomela care cântă la-nceputul verii
Dar viersul și-l oprește când vara-i la sfârșit:
Vara nu-i mai puțin plăcută-acum
Decât atunci când cântările-i de dor făceau ca toate s-amuțească-n noapte,
Doar că, cu-o muzică sălbatică o-ngână ramurile toate
Iar desfătările, cu timpul, nu mai sunt ce-au fost odată, se duce încântarea dragă, toată.
Deci, ca Philomela, și eu, opri-voi limba-mi și-o voi lăsa să tacă
Căci nu voiesc să te saturi de cântecu-mi vreodată.

 

My love is strengthen’d though more weak in seeming.
I love not less, though less the show appear;
That love is merchandiz’d, whose rich esteeming,
The owner’s tongue doth publish every where.
Our love was new, and then but in the spring,
When I was wont to greet it with my lays;
As Philomel in summer’s front doth sing,
And stops her pipe in growth of riper days:
Not that the summer is less pleasant now
Than when her mournful hymns did hush the night,
But that wild music burthens every bough,
And sweets grown common lose their dear delight.
Therefore like her, I sometime hold my tongue:
Because I would not dull you with my song.

 

 

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.