Muhammad bin Salman

NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR

Dacă există o țară pe care pandemia de COVID-19 a prins-o pe picior greșit, aceea este Arabia Saudită. La costurile sanitare enorme ale acestei plăgi se adaugă, acum, grijile unei prăbușiri a prețului petrolului – baza aproape exclusivă a economiei naționale -, eșecurile păgubosului război din Yemen și implementarea incipientelor reforme sociale.

Pentru Riad, situația este alarmantă, dar fără să fie îngrijorătoare, deoarece rezervele financiare ale țării sunt fabuloase (aproape 300 de miliarde de $). Însă, criza aceasta multiplă are loc în cel mai rău moment pentru prințul moștenitor, Mohamed Bin Salman: tocmai când Arabia Saudită urmează să preia președinția Conferinței G 20, în luna noiembrie a acestui an.

Iar dacă lucrurile nu se schimbă radical în următoarele luni – ceea ce este puțin probabil – prințul nu va mai prezida de la înălțimea unei țări cheie pe piața hidrocarburilor, ci din poziția unui regat cu un bilanț fiscal tot atât sau chiar mai negativ decât cel al unei țări din lumea a treia.

Căci, din cauza unei neavenite OPEC și a unei nefericite gestiuni a Riadului a situației care a dus la prăbușirea hidrocarburilor, Arabia Saudită a putut să constate că exporturile sale de petrol s-au redus cu 30% și, în același timp, prețul țițeiului a scăzut cu 50%. La această enormă pierdere de venituri se adaugă faptul că pandemia va anula, probabil, anul acesta, tradiționalul pelerinaj musulman la Meca, pelerinaj al aproape două milioane de credincioși, care, an de an, au un aport de 20% din PIB-ul saudit.

Toată această pierdere financiară are loc tocmai când Bin Salman întreprinde o reformă profundă a societății, în care creșterea demografică va face ca tineretul actual să se confrunte, în viitor, cu un șomaj perpetuu, ceea ce îi va stârni o profundă nemulțumire. Spre deosebire de Iran, marele său rival din lumea islamică, Arabia Saudită nu dispune de o economie diversificată și o industrializare importantă, care să absoarbă măcar o parte din noile generații.

Cireașa de pe tortul acestor probleme de care se lovesc saudiții o pune Turcia lui Erdogan, ale cărei aspirații de a se erija în putere hegemonică în lumea islamică sunt încurajate, acum, de regresul Riadului, datorat acestor cauze economice, și care nu mai are protagonismul pe care îl avea de ani buni încoace.

Recep Tayyip Erdogan

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES

Muhammad bin Salman

Si hay un país al que la pandemia del covid-19 le haya pillado más inoportunamente, este es Arabia Saudí. Y es que a los enormes costes sanitarios de la plaga se le suman, ahora, las angustias de un desplome del precio del petróleo, base casi exclusiva de la economía nacional, los reveses en la ruinosa guerra del Yemen y la implementación de las incipientes reformas sociales.

La situación es alarmante para Riad sin ser angustiosa, porque las reservas financieras del país son fabulosas (aproximadamente, 300.000 millones de $). Pero, la múltiple crisis se produce en el peor momento para el príncipe heredero, Mohamed Bin Salman: justo cuando Arabia Saudí ha de asumir la presidencia de la Conferencia de los G 20 del próximo noviembre.

Y si las cosas no cambian radicalmente en los próximos meses – cosa muy improbable -, el príncipe ya no presidirá desde la cúspide de una nación clave en el mercado de los hidrocarburos, sino desde la de un reino con un balance fiscal tanto o incluso más negativo que el de cualquier país tercermundista.

Porque, a causa de una mal avenida OPEP y una desafortunada gestión de Riad en el desplome de los hidrocarburos, Arabia Saudí ha visto cómo sus exportaciones de petróleo han disminuido un 30% y, al mismo tiempo, que el precio del crudo se ha reducido un 50%. A esta enorme pérdida de ingresos hay que sumar que la pandemia anulará muy probablemente este año la tradicional peregrinación musulmana a la Meca, cuyos dos millones de fieles aportan, año tras año, cerca del 20% del PIB saudí.

Toda esta merma financiera se produce justo cuando Bin Salman está emprendiendo una reforma profunda de la sociedad, en la que el crecimiento demográfico enfrenta a la juventud actual con un porvenir de paro perpetuo y el consiguiente descontento. A diferencia de su gran rival en el mundo islámico – Irán – Arabia Saudí carece de una economía diversificada y una industrialización importante capaces de absorber, por lo menos, en parte a las nuevas generaciones.

La guinda de ese pastel de contratiempos saudíes la pone la Turquía de Erdogan, cuyas pretensiones de erigirse en potencia hegemónica del mundo islámico se ven alentadas por el obligado retroceso – por causas económicas – del protagonismo que ha venido teniendo Riad, en los últimos lustros.

Recep Tayyip Erdogan

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.