Cronică din cealaltă Americă    Washington, Diana Negre

Cititorii noștri au avut și continuă să aibă ocazia de a citi, de a vedea sau a auzi la radio sau la televiziune ce gândesc jurnaliștii americani sau corespondenții acreditați în orașele Washington sau New York.

Acesta din  urmă este marele oraș cosmopolit al Americii și un loc vizitat frecvent  de turiști, în timp ce Washington este sediul guvernului federal, reședință a jurnaliștilor, are cea mai mare concentrație de avocați din lume și găzduiește un mare număr de „think tanks” –un fel de „tancuri ale gândirii”- în care, academicieni iluștri sau care aspiră la o asemenea condiție își folosesc pregătirea primită în universități de elită pentru a arăta restului lumii ce și cum să gândească.

Cele două orașe sunt foarte diferite: în timp ce New York este o junglă urbană suprapopulată, Washington este un oraș liniștit cu o populație cu densitate mică, dar cu venituri de înalt nivel al clasei mijlocii, cu parcuri și muzee gratuite, străzi străjuite de arbori, cu flori, din luna mai, până în noiembrie, când spectacolul vegetal se încheie cu o sărbătoare a toamnei în toată gama culorilor roșii.

   Cu toate diferențele lor de ritm și caracter, ambele metropole au în comun afinități politice: dacă New York-ul i-a dat, acum 4 ani, 79% din voturile sale democratei Hillary Clinton, Washington i-a luat-o înainte cu 91%.

În aceste două orașe apar cele mai influente ziare din țară: New York Times, citit și de redacțiile din toată lumea, și Washington Post, care acum este proprietatea milionarului Jeff Bezos, stăpânul firmei Amazon. Amândouă aceste ziare sunt lecturi obligatorii pentru elitele țării. Cu toate că USA Today și Wall Street Journal, cu tonuri politice mai nuanțate, au o circulație de câteva ori  mai mare, nu sunt acestea izvoarele din care se adapă corespondenții străini.

În Washington și New York, cu restaurantele lor internaționale, cu elitele lor intelectuale și centrele lor de influență, Donald Trump cu impolitețele sale produce respingere și chiar silă, care se reflectă zilnic în ziarele editate în aceste orașe.

Dar, la mai puțin de o oră de mers cu automobilul spre interior, există o altă țară ai cărei locuitori au puține privilegii și o slabă protecție în fața avatarelor, cum este de pildă pandemia, care a costat multe locuri de muncă, spre deosebire de funcționarii și experții din orașe care, pe lângă faptul că primesc salarii mult mai mari, lucrează în tele-muncă de acasă.

Tocmai acești privilegiați îi sfătuiesc să nu-și trimită copiii la școală sau să nu-și viziteze rudele, ceea ce are consecințe total diferite pentru elitele de la orașe, în comparație cu zonele rurale, unde mulți părinți nu au cunoștințele necesare pentru a-și putea ajuta copiii la lecțiile pentru școală, sau nu găsesc cu cine să-i lase atunci când sunt la muncă.

Sunt „cele două Americi” la care se tot referă oamenii politici progresiști și care doresc ștergerea diferențelor dintre elitele urbane puternice și locuitorii din imensele câmpii ce se întind de la Munții Apalași până la Munții Stâncoși, oameni care nu numai că au bani mai puțini, dar sunt conștienți că sunt disprețuiți  pentru că păstrează valori tradiționale ca patriotismul, religia sau familia.

A menține unite aceste două Americi, cu culturi, aspirații și posibilități diferite nu a fost niciodată ușor. Războiul de secesiune a fost o înfruntare între cei care aveau concepții opuse despre țara lor.

Atunci lupta s-a concentrat asupra sclaviei.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Crónica desde la otra América  Washington, Diana Negre

Nuestros lectores han tenido y tienen la oportunidad de leer en las páginas de este y otros diarios, o de ver y oír en las radios y televisiones de nuestro país, lo que piensan los periodistas norteamericanos y los residentes de las ciudades de Washington o Nueva York, donde viven nuestros corresponsales.

Esta última es la gran ciudad cosmopolita de América y lugar visitado con frecuencia por nuestros compatriotas turistas, mientras que Washington es la  sede del gobierno federal,  residencia de periodistas, tiene la mayor concentración de abogados del mundo y aloja un gran número de “think tanks” -algo así como “tanques del pensamiento”- en que académicos ilustres o con aspiraciones de serlo, utilizan la preparación recibida en las universidades de élite para decir al resto del mundo lo que debe pensar.

Ambas ciudades son muy distintas: mientras NY es una jungla urbana super densa, Washington es una ciudad tranquila con una población escasa en densidad, pero de alto nivel medio de ingresos, con parques y museos gratuítos y calles arboladas que exhiben sus flores, desde mayo hasta noviembre, cuando el espectáculo vegetal termina con el fin de fiesta otoñal en toda la gama de rojos.

A pesar de sus diferencias en ritmo y carácter, ambas metrópolis tienen en común sus afinidades políticas: si NY dio, hace 4 años, el 79% de sus votos a la demócrata Hillary Clinton, Washington se le adelantó con nada menos que el 91%.

En estas dos ciudades se publican los diarios más influyentes del país: El New York Times, leído también por las redacciones del mundo entero, y el Washington Post, ahora propiedad del millonario Jeff Bezos, dueño de Amazon. Ambos son lectura obligada para las élites del país.  Aunque el USA Today y el Wall Street Journal, de tono político más  matizado, tienen una circulación varias veces mayor, no son las fuentes de las que beben los corresponsales extranjeros.

En Washington y Nueva York, con sus restaurantes internacionales, sus élites intelectuales y sus centros de influencia, Donald Trump con sus malos modales produce rechazo y hasta repugnancia, que se refleja diariamente en los diarios editados en estas urbes.

Pero a poco más de una hora en coche hacia el interior, hay otro país cuyos residentes gozan de pocos privilegios y escasa protección ante avatares como la pandemia, que ha costado muchos puestos de trabajo, a diferencia de los funcionarios y expertos urbanos quienes, además de cobrar mucho más que ellos, están trabajando desde sus casas.

Estos mismos privilegiados les dicen que no manden a sus niños a la escuela o que no visiten a sus familias, lo que tiene unas consecuencias muy distintas para las élites urbanas que para las zonas rurales, donde muchos padres no tienen conocimientos suficientes para ayudar a sus hijos a seguir las clases, o no encuentran con quien dejarlos si ellos están trabajando

Son “las dos Américas” a las que tanto se refieren los políticos progresistas deseosos de reducir las diferencias entre las élites urbanas pudientes y los residentes de las vastas planicies que se extienden desde los Apalaches hasta las Rocosas, gente que no solo tienen menos dinero, sino que se saben menospreciados por mantener valores tradicionales como el patriotismo, la religión o la familia.

Mantener unidas estas dos Américas, de culturas, aspiraciones y posibilidades diferentes, no ha sido nunca fácil.  Ya la guerra de secesión enfrentó a quienes tenían conceptos opuestos de su país.

Entonces la lucha se centró en la esclavitud.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.