Zoran Zaev şi Alexis Tsipras

ALEXANDRU CEL NESUFERIT

Pentru școlarii din toată lumea, pentru opinia publică macedoneană și pentru ultranaționaliștii greci, Alexandru cel Mare a fost un împărat fabulos greco-macedonean. Însă, pentru conducătorii actuali ai Greciei și ai Macedoniei, precum și pentru conducătorii NATO, el nu este nici măcar o plagă istorică care să se poată numi Alexandru cel Nesuferit.

Atât de nesuferit încât, pentru macedoneni a fost un macedonean, iar  pentru conducătorii greci a fost un grec din Macedonia…deci, Alexandru și gloria sa le aparțin ca un fel de “retro-exclusivă istorică”.

De fapt, cazul este cât se poate de absurd. Când s-a destrămat vechea Republică Iugoslavia într-o serie de republici mai mici, una dintre ele a fost Macedonia (26 000 km², două milioane de locuitori). Acum mai mult de zece ani, Macedonia a vrut să între în NATO, gest văzut cu ochi buni de Alianță…dar, nu și de Grecia!

Pentru guvernul grec de atunci – ultranaționalist,  sufocat de mii de probleme financiare și de politică internă – un asemenea pas era inadmisibil atâta timp cât Macedonia purta acest nume. Nu putea să admită confuzia și nici eventualele complicații care puteau să rezulte din faptul că o țară din Balcani și o provincie grecească să poarte ambele același nume de Macedonia. Și, cum Grecia era deja un membru al Alianței Atlantice, s-a folosit de dreptul ei de veto pentru a bloca intrarea Macedoniei în această organizație supranațională. Cât timp Macedonia nu își schimbă numele, Atena își menține veto-ul.

Timpul a trecut, iar la Skoplie și la Atena au ajuns la putere formații politice noi și alți oameni de stat, care au recunoscut, fără menajamente, cât de absurd este conflictul, și au căutat soluții. La recenta întâlnire comunitară la nivel înalt de la Sofia, primii miniștri grec și macedonean – Tsipras și, respectiv, Zaev – au ajuns la un început de acord: Macedonia își va mai adăuga un nume (de pildă: Neo Macedonia, Macedonia de Nord etc.), iar Grecia va spune că totul este perfect.

Însă, atât Tsipras, cât și Zaev au uitat de ultrași. Cei din Grecia, țară în care opoziția are multe șanse să câștige la viitoarele alegeri, vor mai mult: nu va fi suficientă denumirea de Neo Macedonia, ci va trebui să apară intercalată  în grafia numelui o liniuță de despărțire: Neo-Macedonia. Iar, la Skoplie, ideea că Grecia vrea să impună un nume țării este total inacceptabilă. Astfel încât se propune denumirea de “Ilinde Macedonia” sau Ilie Macedonia (Ilinde este Ilie în macedoneană) deoarece prima republică macedoneană – cea de la Krușevo, și care a durat numai 10 zile – s-a născut tocmai de Sfântul Ilie, în anul 1903, când patrioții macedoneni s-au răsculat împotriva otomanilor…

Ori aceasta a sunat a pură provocare pentru ultrașii greci, deoarece – spun ei – Republica de la Krușevo cerea independență atât pentru actuala Macedonie, cât și pentru provincia grecească a Macedoniei…căci, ambele făceau parte, atunci, din Imperiul Otoman.

Amuzant este că  perspectiva ca macedonenii să se numească ilinzi nu i-a deranjat, până acum, pe ultrașii din Skoplie,  și nici nu i-a făcut pe ultrașii de la Atena să se prăpădească de râs.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/ nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 *** 

ALEJANDRO EL INCORDIANTE

Para los escolares de todo el mundo, la opinión pública macedonia y los ultra nacionalistas griegos, Alejandro Magno fue un fabuloso emperador greco-macedonio. Pero, para los actuales gobernantes de Grecia y Macedonia, así como para los dirigentes de la OTAN, es poco menos que una plaga histórica digna del nombre de Alejandro El Incordiante.

El hombre es tan incordiante que mientras para los macedonios era macedonio, los gobernantes griegos consideran que eran un griego de Macedonia…y, por lo tanto, él y su gloria les pertenece en lo que podríamos llamar “retro exclusiva histórica”.

Alejandro Magno

En realidad, el caso es absurdo a más no poder. Al descomponerse la antigua República de Yugoslavia en una serie de naciones, una de ellas fue Macedonia (26,000 km², dos millones de habitantes). Hace diez años largos ésta quiso entrar en la OTAN, cosa bien vista por toda la Alianza… ¡salvo Grecia !

Para el Gobierno ateniense de entonces – ultra nacionalista, inmerso en mil problemas financieros y de política interna – semejante paso resultaba inadmisible mientras Macedonia se siguiera llamando así. No podía admitir la confusión y eventuales complicaciones de la misma derivadas de la existencia de una nación balcánica y una provincia griega con el mismo nombre de Macedonia. Y como Grecia ya estaba en la Alianza Atlántica, usó su derecho de veto para bloquear todo intento macedonio de ingreso en una entidad supra nacional en la que estuviera Atenas. O Macedonia cambiaba de nombre o Atenas mantendría su veto.

Con el paso del tiempo en Skopie y Atenas han llegado a gobernar nuevas formaciones políticas y nuevos hombres de Estado que no han tenido ambages en reconocer lo absurdo del conflicto y buscarle una solución. En la reciente cumbre comunitaria de Sofía, los jefes de Gobierno griego y macedonio – Tsipras y Zaev, respectivamente – llegaron a un principio de acuerdo: Macedonia añadiría a este nombre una palabra más (p. ej. : Neo-Macedonia, Macedonia Septentrional, etc.) y Grecia diría “amén”.

Pero, Tsipras y Zaev se habían olvidado de sus ultras. Los de Grecia, donde la oposición tiene muchas posibilidades de ganar las próximas elecciones, querían más: no bastaba – p. ej. Neo Macedonia, sino que su ortografía debía incluir el guion: Neo-Macedonia -. Y a los irredentos de Skopie la idea de que el nombre de su patria lo impusiera Grecia, les resultaba totalmente inaceptable. De ahí que se propusiera el de “Ilinde Macedonia” o Elías Macedonia en castellano (Ilinde es Elías en macedonio) porque la primera república independiente de Macedonia – la de Krusevo, que tan sólo duró 10 días – nació justamente el día de San Elías de 1903, cuando los patriotas se rebelaron contra el imperio otomano…

Y esto, a su vez, resultó pura provocación para los ultras griegos porque – dicen – la República de Krusevo reclamaba la independencia tanto de los territorios de la actual Macedonia, como de la provincia griega de Macedonia… que, en aquel entonces, pertenecían todas al sultanato turco.

Lo más curioso del caso es que la perspectiva de que los macedonios se llamasen ilindos no ha incomodado hasta ahora ni a los ultras de Skopie, ni ha desternillado de risa a los ultras de Atenas.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.